„Doamne, învaţă-ne să ne rugăm…” (Luca 11:1)

     În cartea sa „Cu Hristos în școala rugăciunii”, Andrew Murray a scris: „Nimeni nu ne poate învăța ca Isus, de aceea strigăm către El: „Doamne, învață-ne să ne rugăm!” Elevul are nevoie de un dascăl care își cunoaște meseria, care are darul predării și care, cu răbdare și dragoste, se va coborî la nevoile lui. Hristos însumează toate acestea și nu doar atât. Lui Isus Îi face plăcere să ne învețe să ne rugăm. Binecuvântat să fie Dumnezeu!” Dacă nu ești sigur că Dumnezeu ascultă cu adevărat când vorbești cu El și nu înțelegi de ce unele rugăciuni par să rămână fără răspuns, atunci ai nevoie de un dascăl. S-ar putea să te întrebi: „Oare mă rog cum trebuie?”, și te simți frustrat, ori ești nerăbdător să afli ce să faci ca să te simți mai conectat cu Dumnezeu și să capeți încredere că rugăciunile pot cu adevărat să schimbe ceva… În acest caz, spune-I: „Doamne, învață-mă să mă rog!” Deși anumite principii ale rugăciunii se aplică tuturor, Dumnezeu ne va călăuzi pe fiecare în parte. El vrea să te ia exact așa cum ești și să te ajute să-ți descoperi propriul ritm al rugăciunii; să dezvolți un mod de a te ruga care îți îmbogățește relația cu El. Dumnezeu dorește ca rugăciunea să fie un mod de a comunica simplu, natural și dătător de viață, și așa va fi – dacă îți deschizi inima înaintea Lui, și-L lași și pe El să-Și deschidă inima față de tine. Rugăciunea este un lucru atât de ușor; nu este altceva decât o conversație cu Dumnezeu, stând și ascultând ce are să-ți spună. El are un plan personalizat pentru tine, o modalitate de a comunica cel mai eficient cu El. Și totul începe prin a-I spune: „Doamne, învață-mă să mă rog!”

„…Să iubeşti…” (Matei 22:37)

     Când un învățător al Legii L-a întrebat pe Isus care este cea mai mare poruncă, Mântuitorul i-a răspuns prompt: să-L iubească pe Dumnezeu, pe aproapele și pe sine însuși (vezi Matei 22:37-39). Să remarcăm faptul că Domnul Isus a folosit imperativul: „Să iubești”! Asta ne spune multe despre adevărata natură și adevăratul comportament al dragostei. Dacă a iubi este o poruncă, atunci dragostea nu poate fi doar ceva emoțional sau o chestiune de sentimente. Dragostea autentică este mult mai mult decât un sentiment, este o chestiune de voință. De aceea Domnul Isus ne-a poruncit s-o exprimăm. Dragostea este o poruncă urmată de un angajament. Deși sentimentele sunt importante, adevărata dragoste funcționează indiferent ce simțim. În cartea sa „Factorul Fred”, Mark Sanborn scrie: „Cu mult timp în urmă, am învățat că a-ți plăcea de cineva și a iubi pe cineva sunt două lucruri diferite. A-ți plăcea de cineva este o reacție emoțională. Spre deosebirea de dragoste, „a plăcea” este un sentiment. Partea dificilă este că noi nu ne putem controla emoțiile. Putem controla felul în care alegem să exprimăm acele emoții, dar nu ne putem controla sentimentele. Un om poate să fie mânios, dar poate alege să aibă un comportament iubitor. Sentimentul este o reacție. Este posibil ca acesta să fie unul dintre motivele pentru care Domnul Isus nu a spus „Să-ți placă dușmanul.” El a știut că a-ți plăcea sau a nu-ți plăcea de cineva nu este întotdeauna ceva ce putem controla. Am învățat că dragostea este, printre altele, o acțiune. Pot iubi pe cineva de care nu-mi place neapărat. Pot face ceva sau pot avea un anume comportament față de o persoană, pentru că știu că este ceea ce trebuie să fac, chiar dacă nu mă simt confortabil sau entuziasmat s-o fac!” Și încă un gând: când ai un comportament iubitor față de cineva, emoțiile tale se aliniază cu faptele tale. Încearcă asta azi, și-ai să vezi!

„…Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit, şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.” (Iacov 3:2)

     Astăzi vom vorbi despre trei reguli referitoare la vorbire: 1) Nu te grăbi să vorbești! „Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit, şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.” (Iacov 3:2) Pentru că nu poți cunoaște pe deplin toate sensibilitățile celeilalte persoane, trebuie să te încrezi în Duhul Sfânt care te va călăuzi în vorbirea ta, în așa fel încât să nu pui degetul pe rană sau să nu reamintești cuiva de experiențele negative. Fiecare are un nivel diferit de sensibilitate, în funcție de experiențele din trecut. Și tu te incluzi aici. Așadar, încearcă să nu te simți repede ofensat și oferă clemență celor care spun lucruri care ar putea fi interpretate ca jignitoare. 2) Nu te grăbi să răspunzi! „Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea.” (Proverbele 18:13) Înainte să vorbești, ascultă cu atenție și asigură-te că înțelegi ce se spune. Și dacă nu înțelegi, spune-o. Nevoia ta „de a da bine” te poate face să pierzi respectul persoanei pe care încerci s-o impresionezi. 3) Nu te grăbi să-ți iei angajamente! Tot înțeleptul Solomon ne atenționează: „Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu…” (Eclesiastul 5:2) Apoi el continuă și ne spune că nu trebuie să renunțăm la o promisiune făcută, pe motiv că te-ai pripit! Cuvântul tău te leagă și, când îți încalci o promisiune, îl rănești pe celălalt și îi înșeli încrederea. Deci, oprește-te înainte de a vorbi și dacă este nevoie, stai și roagă-te. Nici timpul tău și nici cuvintele tale nu le poți lua înapoi, așadar cântărește-ți atent vorbele!

„…Pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţă, ca să aducă şi mai multă roadă.” (Ioan 15:2)

     Pentru a fi roditor, trebuie să te supui procesului de curățare: „Pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţă, ca să aducă şi mai multă roadă.” Curățarea presupune tăierea ramurilor uscate și curățarea ramurilor vii. Ambele operațiuni sunt necesare pentru a modela copacul și pentru a stimula creșterea. Pomicultorii profesioniști îți vor spune că majoritatea oamenilor ezită prea mult când vine vorba de curățarea copacilor. Dar Dumnezeu nu este așa. El nu numai că taie ce este păcătos și superficial, El taie și ce are viață și succes; o afacere care merge bine, o relație care te mulțumește sau un plan care pare să meargă bine. Dumnezeu nu taie numai „răul”, ci și „binele” pentru a-ți oferi „binele suprem”! Nu este plăcut, însă este absolut esențial pentru creșterea ta spirituală. Ce dorește Dumnezeu în viața ta? „Multă roadă” (Ioan 15:8). Iar asta înseamnă că va trebui să treci prin procesul de curățare! Poate că ești supus acestui proces chiar acum, și ți se pare că nu sunt tăiate doar ramurile uscate. Dumnezeu taie lucruri pe care doar noi le vedem productive, pentru ca în viețile noastre să se producă și mai multă roadă. Poate e un lucru de neînțeles. Credem că suntem credincioși, așa că suntem uimiți, chiar frustrați de curățarea pe care o face El. „De ce faci asta, Doamne? Ți-am dăruit afacerea mea, dar ea nu-mi aduce profit. Mi-am încredințat sănătatea în mâinile Tale, și acum sunt în spital. Ți-am dat zeciuială cu credincioșie, și urmează să dau faliment!” Ce se întâmplă? Curățarea „aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.” (Evrei 12:11) Așadar, dacă treci prin acest proces chiar astăzi, nu uita că ești curățat ca să aduci „și mai multă roadă”!

„Sămânţa… a căzut între spini…” (Luca 8:14)

     Pentru a fi roditor, trebuie să distrugi buruienile. În binecunoscuta pildă a semănătorului, Domnul Isus ne arată cum sămânța Cuvântului ajunge în patru tipuri diferite de sol. „Sămânţa care a căzut între spini închipuie pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum, şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia, şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.” (Luca 8:14) Există iată trei soiuri de „buruieni” care ne pot împiedica să ajungem la maturitate spirituală: 1) Îngrijorarea. Devenim atât de preocupați de grijile zilnice, încât ne luăm privirile de la Isus. 2) Bogățiile. Câștigarea banilor și cumpărăturile ne domină viețile atât de mult, încât nu mai avem timp pentru Domnul. 3) Plăcerile vieții. Căutarea „plăcerilor vieții” ne poate stopa creșterea spirituală. E normal să te relaxezi și să te bucuri de viață, dar trebuie să-ți precizezi și să-ți respecți prioritățile. Dacă ai timp să mergi la cumpărături, să mergi la plajă, să joci fotbal sau să petreci ore în șir uitându-te la televizor, dar nu ai timp să citești Biblia și să te rogi, există un dezechilibru în prioritățile tale. Poate că spui: „Dar chiar n-am timp să-L slujesc pe Domnul. Sunt atât de ocupat, că nu pot să-mi iau vreun angajament!” Atunci ești prea ocupat! Smulge buruienile. Multe lucruri din viață nu sunt neapărat rele, dar nu sunt necesare. Poate trebuie să-ți scurtezi puțin programul ca să dai la o parte buruienile. Știi, trebuie să-ți îngrijești răsadurile de roșii, dar nu trebuie să faci nimic pentru a produce păpădii; ele cresc singure, atunci când neglijezi grădina. Înțelegi ideea? Dacă buruienile din viața ta te împiedică să fii rodnic, eficient – e timpul să te oprești din orice faci, și să treci la „plivit”!

„Fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El…” (Coloseni 2:7)

     Apostolul Pavel ne spune cum putem fi roditori: „Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu. Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos… Voi aveţi totul deplin în El…” (Coloseni 2:6-8, 10) Dacă vei vizita vreodată deșertul din Arizona, vei descoperi că este plin de tot felul de plante; contrastele sunt fascinante. Ierburile uscate și fragile sunt purtate de vânt în toate părțile. De ce? Pentru că nu au rădăcini. Prin contrast cu acestea, cactusul saguaro rodește chiar și la temperaturi de 50 de grade Celsius. De ce? Pentru că rădăcinile lui se întind în toate direcțiile pe o rază de 2 m. Trebuie să ai rădăcini spirituale adânci, dacă vrei să reziști în arșița vieții. Oricine poate supraviețui o zi sau două arșiței, dar cum poți face față perioadelor prelungite de stres, durere, lipsuri, boală și împotrivire? Unde și în cine ți-ai înrădăcinat viața, de-acolo îți vei extrage puterea! Psalmistul scrie (Psalmul 1:1-4): „Ferice de omul care… își găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit. Nu tot aşa este cu cei răi, ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.” Doamne, ajută-ne să rămânem adânc înrădăcinați în Tine!

„…Rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina.” (Proverbele 12:3)

     Pentru a fi roditor trebuie să dezvolți rădăcini spirituale adânci. „Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme, şi nu încetează să aducă roadă.” (Ieremia 17:7-8). Aceste versete ne oferă motivul pentru care avem nevoie de rădăcini adânci: ca să reușim în vremuri grele – pe arșiță sau secetă. Înțeleptul Solomon a spus: „Omul nu se întăreşte prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina.” (Proverbele 12:3) În perioadele de necaz care năvălesc peste viața ta descoperi în ce te-ai înrădăcinat: în puterea lui Dumnezeu, sau pur și simplu în propria ta putere. Când Biblia vorbește despre „căldură”, se referă la furtunile și greutățile vieții. Și când vorbește despre „secetă”, se referă la vremurile de criză și de lipsuri. Care este răspunsul? „Să-ți întinzi rădăcinile spre râu”. Care este rezultatul? „Nu încetezi să aduci roadă”. Datorită rădăcinilor, uriașii arbori de sequoia din nordul Californiei pot rezista incendiilor forestiere. Dacă am măsura rădăcinile unui stejar mare, am constata că ele se întind pe sute de metri. De aceea ei sunt neclintiți în furtunile vieții. Apostolul Pavel se roagă: „…îmi plec genunchii… și-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste… să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:14-17, 19) Să spunem așadar fiecare: „Amin! Așa te rog, Doamne, să faci și-n viața mea!”

„…Eu v-am ales pe voi… să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână…” (Ioan 15:16)

     Când Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Eu v-am ales… şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână”, El a transmis de fapt mesajul: „Trăiți-vă viața într-o continuă căutare a lucrurilor care au semnificație și valoare veșnică!” La ce se referă, ce denumește El „roadă”? Ceea ce specifică și Scriptura: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândețea, înfrânarea poftelor.” (Galateni 5:22-23). Aceste nouă calități descriu singura viață care merită trăită. Din fericire, nu suntem lăsați să producem aceste roduri prin eforturi proprii. Firește, ai putea să încerci – de exemplu: să stai în picioare prin forțe proprii! Dar Domnul Isus a zis: „Eu sunt adevărata viţă, şi Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţă, ca să aducă şi mai multă roadă… Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce roadă, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:1-2, 4-5) Cui Se adresează Domnul? Ucenicilor, credincioșilor: „Orice mlădiţă, care este în Mine…” (vers. 2) Cine este vierul? „Tatăl Meu este vierul.” (vers. 1) Care este scopul Său? Ca voi să aduceți „roadă… multă roadă… și mai multă roadă…” (cum reiese din primele versete). Care este secretul rodirii? Legătura constantă și profundă cu Domnul Isus! „Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă.” (vers. 5) Așadar, dacă vrei să fii roditor, apropie-te tot mai mult (nu doar azi) de Dumnezeu!

„…Voi turna Duhul Meu…” (Ioel 2:29)

     Biblia ne spune că Dumnezeu a vorbit prin profetul Ioel anunțând că „bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea…” (Ioel 2:28-29) Indiferent de vârstă sau gen, Dumnezeu are pentru tine o viziune pe care dorește s-o împlinești. Și uneori nu înțelegi, pentru că nu te simți pregătit. În musicalul „Omul din La Mancha”, există o scenă în care Don Quijote și slujitorul său se uită la un han dărăpănat. Don Quijote își descrie viziunea spunând că vede un han cu turnuri și porți magnifice, iar slujitorul său încearcă din răsputeri să vadă aceeași imagine, însă tot ceea ce poate vedea sunt niște ruine. Și când încearcă să le descrie, Quijote spune: „Oprește-te! Nu voi lăsa ca realitatea ta să se amestece cu viziunea mea!” Majoritatea marilor realizări încep sub forma unei viziuni în inima cuiva. Și de multe ori, lumea încearcă să convingă acea persoană că viziunea este irealizabilă, sau că respectivul nu se va ridica la înălțimea ei. Deseori asta confirmă cele mai adânci temeri ale vizionarului referitoare la abilitățile sale. Acesta este punctul crucial! Dacă îți poți ignora criticii și dacă te poți ridica deasupra fricilor tale, Dumnezeu te va ajuta să împlinești viziunea pe care ți-a dat-o. Însă nu uita, chiar dacă ai primit viziunea într-o secundă, poate dura o viață întreagă s-o împlinești. Profetul (Habacuc 2:3) spune: „este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă… dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” Visul dat de Dumnezeu sfidează de multe ori realitatea, deci dacă ai o viziune, caută susținători, nu critici. Iar când cineva îți împărtășește ție viziunea pe care o are, fii pentru el un susținător entuziast!

„Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?” (Geneza 3:9)

     Când nu ai o părere prea bună despre tine însuți, vei ajunge să te folosești de muncă, mâncare, relații, bani, ori substanțe care modifică starea de spirit pentru a ridica un zid și a-i împiedica pe oameni să se apropie de tine. Însă relațiile de durată se pot clădi numai când nu te mai ascunzi, când devii transparent față de ceilalți. O altă tactică de a te ascunde este focalizarea asupra altora, și analizându-i: „Cum de ea și-a cumpărat o casă nouă, iar eu nu?” sau „De ce a primit el postul, și nu eu?” Felul acesta de gândire te face doar să te simți nefericit. Dar mai rea decât prefăcătoria înaintea oamenilor este prefăcătoria înaintea lui Dumnezeu. Când Dumnezeu l-a întrebat pe Adam „Unde ești?”, El știa deja răspunsul. Atunci, de ce l-a mai întrebat? Pentru că dorea ca Adam să își dea seama unde este și ce a devenit. Eric Hoffer, un filosof american și autorul cărții „Adevăratul credincios”, a spus: „Cel mai tare mințim când ne mințim pe noi înșine!” Până nu te confrunți cu adevărul despre tine însuți, ți se va părea greu să discuți cu Dumnezeu. Te vei simți singur și înstrăinat. Te vei lupta să-i privești pe oameni în ochi, ca să nu vadă sau să nu-și dea seama cine ești tu cu adevărat. Ce trebuie să faci? Să ieși din ascunzătoare, să te pleci pe genunchi și să te rogi (în acord cu Filipeni 2:13): „Tată, știu că mă iubești. Nimic nu poate schimba lucrul acesta și nu îmi poate fura bucuria – decât propriile mele îndoieli și refuzul de a crede. Tu m-ai iubit înainte de a mă naște, m-ai întocmit conform planului Tău, m-ai răscumpărat, mi-ai dăruit un scop nou în lume și lucrezi zi de zi ca să mă transformi într-un om după placul Tău!” Amin? Așadar, nu mai trebuie să te ascunzi!