„Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou…” (Ezechiel 36:26)

     Lui Ciprian, un nobil bogat care a trăit în secolul al III-lea, îi plăcea să galopeze prin Cartagina, în trăsura sa de aur, decorată cu nestemate. Purta haine scumpe, bătute cu diamante și pietre prețioase, și ducea o viață de huzur. Într-o scrisoare adresată unuia dintre teologii creștini ai vremii sale, Ciprian spunea că îi este imposibil și de neconceput să-și schimbe viața – viață pe care o trăia de atâta timp. Obiceiurile pătimașe, gusturile și dorințele pe care și le-a dezvoltat, păcatele pe care le-a îngrămădit la pieptul său – cum ar fi putut el să renunțe la toate acestea?! Cum putea el să devină aidoma creștinilor pe care îi vedea? Recunoștea că așa ceva i se părea un lucru de neimaginat. Cu toate acestea, în planul și în harul tainic al lui Dumnezeu, ceea ce părea imposibil a devenit realitate, și Ciprian a fost transformat. Dumnezeu a coborât la el și a luat din pieptul lui Ciprian acea inimă de piatră, punându-i în loc o inimă de carne – o inimă pregătită să-L iubească pe Dumnezeu și să I se închine. Ciprian, care mai târziu a devenit unul dintre marii lideri ai Bisericii primare, a făcut lucruri care înainte păreau pur și simplu imposibile, și greu de crezut. Toate problemele sale au dispărut! „Dar nu-nțeleg cum e cu nașterea din nou!” spui tu. Vestea bună este că nici nu trebuie. Trebuie numai să te încrezi în Hristos, și vei fi născut din nou! Tot felul de oameni – mari și puternici, importanți și de rând, nobili și modești, sălbatici și sofisticați – au experimentat puterea regeneratoare a lui Dumnezeu și s-au bucurat de o viață nouă în Hristos. Așa că și tu poți avea parte de o astfel de experiență!

„…Cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste.” (Proverbele 13:18)

     Încheiem azi miniseria despre blândețe; în al patrulea rând, dovedește blândețe când cineva te mustră, și lasă-te modelat, nu fi ca o stană de piatră. „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie.” (Iacov 1:19) Dacă le faci pe primele două, cel de-al treilea vine în mod natural. Dacă ești grabnic la ascultare și încet la vorbire, vei fi zăbavnic la mânie. „Cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste.” Așa că folosește-ți urechile, mai mult decât gura, și fii dispus să accepți mustrarea. Oamenii înțelepți au o atitudine de genul „învață-mă”, și sunt dispuși să învețe de la ceilalți. Poți învăța de la oricine, dacă știi ce întrebări să pui. Este important să nu încetezi niciodată să-ți pui întrebări, deoarece în clipa în care te-ai oprit din învățat, în viață, ești terminat! Lasă-te modelat, nu te împotrivi! Soților, puteți învăța de la soțiile voastre, sau lucrul acesta vi se pare ca o amenințare?! Când soția ta îți face o sugestie, intri în defensivă și iei fiecare comentariu ca pe un afront? Soțiilor, puteți învăța de la soții voștri? Părinților, puteți învăța de la copiii voștri? Dacă vrei să fii singur în viață, nu-ți recunoaște niciodată greșelile, nu învăța niciodată de la nimeni și nu lăsa pe nimeni să te învețe nimic. Cât timp a trecut de când ai recunoscut în fața soțului sau a soției tale: „Dragă, am greșit, a fost vina mea!”?! Unii nu au spus așa ceva de ani de zile! Biblia spune: „Primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi…” (Iacov 1:21) Când te apropii de Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să te apropii de el cu o atitudine blândă și smerită, și să spui din toată inima: „Doamne, sunt gata să fiu modelat!”

„Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia.” (Proverbele 15:1)

     Reflectăm în aceste zile la blândețe; în al treilea rând, dovedește blândețe atunci când cineva te contrazice, dar fără să amuțești neapărat. Nu vei putea să fii pe placul tuturor. Mereu vei întâlni persoane cărora le place să se certe și să se contrazică. Așa că unii vor comenta tot ce spui. Cum vei reacționa? Unul dintre testele maturității spirituale este modul în care te porți cu cei care nu sunt de acord cu tine. Unii simt nevoia să demoleze pe oricine îi contrazice. Dacă provoci o astfel de persoană sau îi oferi un contra-argument, o nemulțumire sau o critică, ea va răspunde cu un atac direct. Și atunci, ce-i de făcut? Ai trei variante: 1) Te poți retrage plin de teamă. Mulți aleg această cale, pentru că nu și-au dezvoltat abilitatea de a reacționa cu blândețe. Deci, dacă ești o persoană care caută pacea cu orice preț, lucrul acesta va avea un cost pe care trebuie să-l plătești în cele mai importante relații din viața ta. 2) Poți reacționa cu furie. Mânia este adesea un indicator al faptului că te simți nesigur și amenințat de dezaprobarea cuiva. Este un semnal de avertizare care îți spune că ești pe cale să pierzi ceva, cel mai adesea stima de sine. Când devii mânios, de multe ori ajungi să fii sarcastic și să ataci stima de sine a celuilalt. 3) Poți reacționa cu blândețe. „Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia.” Vorbim deci despre un răspuns care necesită un echilibru fin între păstrarea propriei opinii și respectarea dreptului celuilalt la opinie. E nevoie să fii blând, dar fără să renunți la principiile tale. Uneori trebuie să-ți aperi convingerile, alteori însă va trebui să acționezi conform răspunsului la această întrebare: „Ce e mai important pentru mine: relația noastră sau ideea pe care încerc s-o dovedesc?!” Așadar, reacționează cu blândețe întotdeauna!

„Primiţi bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă…” (Romani 14:1)

     Vorbim și azi despre blândețe; în al doilea rând, dovedești blândețe când ești binevoitor, și nu critic, atunci când cineva te supără sau te dezamăgește. Și să știi că Dumnezeu așteaptă asta de la tine! Biblia spune: „Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.” (Galateni 6:1) S-ar putea să spui: „Ispitit, în ce fel?” Ispitit să devii critic, sau „mai sfânt decât sfinții”… Este o reacție greșită, pentru că Biblia ne spune să primim „bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă…” În loc să-i critici greșelile, ești chemat să-l ajuți să-și întărească credința. Practic, te expui atacurilor lui Satan, în propriile tale domenii de slăbiciune, când începi să emiți judecăți referitoare la cineva. Care este reacția ta față de oameni, atunci când viața lor s-a dat peste cap? Spui cuvinte precum: „Ți-am spus eu!”, „Am știut că se va întâmpla așa!”, „Așa-ți trebuie!” sau „Cum ai putut fi așa nesăbuit?!”? Domnul Isus nu a făcut așa ceva! Reacția Lui față de femeia prinsă în adulter a fost plină de compasiune și sensibilitate. A apărat-o în public și i-a restaurat viața privată. A fost binevoitor, nu critic. De ce trebuie să te străduiești să nu fi critic? Pentru că acesta este modul în care S-a purtat Hristos cu tine! „Primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.” (Romani 15:7) Dumnezeu îți suportă multe, nu-i așa? Păi, așa cum El îți suportă lipsa ta de consistență și slăbiciunile tale, și tu poți învăța să rabzi greșelile altora. Ori de câte ori ești ispitit să judeci pe cineva, oprește-te și adu-ți aminte cât de mult te-a iertat Dumnezeu. Cu cât recunoști mai mult harul lui Dumnezeu față de tine, cu atât mai plin de har vei fi față de alții!

„Blândețea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii…” (Filipeni 4:5)

     Cuvântul grecesc folosit pentru blândețe înseamnă „putere stăpânită”, și este ilustrat printr-un armăsar sălbatic îmblânzit. Nu înseamnă să fii slab sau bleg. Singurii oameni din Biblie care au fost numiți blânzi – Moise și Isus – au fost amândoi puternici. Blândețea înseamnă „stăpânirea reacțiilor”, înseamnă să alegi modul în care reacționezi față de oameni, și nu să reacționezi pur și simplu… În următoarele câteva zile, vom învăța ce înseamnă să fii blând. În primul rând, când cineva te slujește, fii grijuliu, nu exigent. Apostolul Pavel scrie: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:4) Cum îi tratezi pe cei care te servesc la restaurant, pe funcționarii administrativi, pe angajați, pe funcționarii bancari, pe polițiști și pe alții care te slujesc? Ești nepoliticos și dificil? Ești rece și impersonal, ca și cum ei n-ar fi decât „rotițe din sistem”? Te-ai gândit că poate și ei au o zi dificilă, sau te gândești numai la tine? Primul mod prin care îți dezvolți blândețea este să încerci să-i înțelegi pe oamenii care te slujesc. Și primul loc în care trebuie să fii blând este acasă. Biblia le spune soțiilor (1 Petru 3:4) să se împodobească cu „un duh blând”. Apostolul Petru vrea să spună că blândețea poate fi mai atrăgătoare decât orice piesă de îmbrăcăminte sau bijuterie, pe care ai alege s-o porți. Iar soților, același Petru le transmite: „Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre…” (1 Petru 3:7) Dacă ești insensibil și arogant, va trebui să depui efort suplimentar. Sfânta Scriptură spune că trebuie să fii înțelegător, și să nu ai pretenții față de cei ce te slujesc și față de cei cu care locuiești. Deci, fii blând!

„…Cel ce-şi ţine buzele este un om chibzuit.” (Proverbele 10:19)

     Se spune că un bunic bogat s-a dus la doctor ca să-i pună un aparat auditiv. Aparatul nu doar că îl ajuta să audă perfect, dar era așa de bine ascuns, încât nimeni nu-l putea vedea. Când a revenit la control, doctorul l-a întrebat: „Cred că familia ta este foarte fericită că poți să auzi acum, nu-i așa?”. Bunicul a răspuns: „Ei bine, nu le-am spus de aparatul meu auditiv. Pur și simplu stau și le ascult conversațiile – și mi-am schimbat deja testamentul de vreo trei ori!” Biblia ne spune: „cel ce-şi ţine buzele, este un om chibzuit.” Nu este doar o lege a comunicării, ci și o lege a științei. Șansele de a pune mâncare în gură cresc exponențial cu cât o deschizi mai des. Cu alte cuvinte, potențialul de a spune lucruri greșite crește proporțional cu numărul de cuvinte pe care le rostești. Ai observat că o persoană care își dă cu părerea în mod frecvent, spune mai mereu câte ceva ce nu valorează doi bani? Autorul Proverbelor a scris: „Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el.” (Proverbele 29:20) Într-o zi, cineva a intrat într-un magazin pentru animale de companie și a văzut un papagal cocoțat pe o stinghie. Omul s-a uitat la pasăre și a întrebat-o pe un ton sarcastic: „Hei, prostuțule, știi să vorbești?” Spre uimirea sa, papagalul i-a răspuns: „Da, prostuțule, dar tu știi să zbori?” Oare de ce Dumnezeu ne spune așa de multe lucruri despre ofensele aduse prin vorbire? Pentru că, atunci când păcătuiești cu limba, Îl ofensezi pe El, îi afectezi pe ceilalți și te rănești pe tine însuți. Așa că, fii un om chibzuit și în vorbire!

„Nu vom ascunde… ci vom vesti neamului de oameni care va veni… minunile pe care le-a făcut.” (Psalmul 78:4)

     Moștenirea, bună sau rea, este ceea ce se transmite de la o persoană la alta. Cred că Dumnezeu a fost cu tine de-a lungul vieții, ți-a vindecat rănile și ai putut merge mai departe… dar, ce lași în urma ta? Vorbele dure pe care le-ai rostit poate că au avut la bază ceea ce se întâmpla în viața ta, în acel moment, dar acum vezi lucrurile mai clar. Este extraordinar când treci de la resentimentul față de ceilalți la iertarea lor – dar nu cumva ai lăsat în urma ta și răni nevindecate? Apostolul Iacov scrie: „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.” (Iacov 1:19-20) Vorbele tale pot provoca răni de durată, și lucrul acesta ar trebui să te îngrijoreze… Autorul epistolei către Evrei a scris: „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.” (Evrei 12:15) Ai plantat cumva semințe care au dat naștere unui lăstar de amărăciune, în inima cuiva? Dacă așa stau lucrurile, trebuie „să-i despăgubești” pe acei oameni, cerându-ți iertare, căutând împăcare, încercând să repari lucrurile cu aceia pe care i-ai lăsat frământându-se pentru o situație față de care tu ești acum indiferent. E umilitor, dar trebuie s-o faci, căci nu vei fi liniștit înaintea lui Dumnezeu până când nu te împaci cu aceia pe care El îi iubește. Domnul Isus a zis: „dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta… du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.” (Matei 5:23-24) Dr. Dale Turner scrie: „Cea mai înaltă formă a respectului de sine este atunci când îți recunoști erorile și greșelile, și faci ceva în privința lor. Greșeala este numai o eroare de judecată, dar a adera la ea atunci când este descoperită dovedește slăbiciune de caracter.” Așadar, întoarce-te și îndreaptă lucrurile!

„El le întocmeşte inima la toţi…” (Psalmul 33:15)

     Stilul tău de rugăciune trebuie să fie în concordanță cu modul în care te-a creat Dumnezeu. Da, poți învăța de la persoane mai experimentate în rugăciune decât tine, dar trebuie să ai grijă să nu faci din ele standardul tău sau să devii o „clonă” a lor. E greșit să te forțezi să faci ce fac alții, dacă nu te simți confortabil în duhul tău. Nu încerca să ții pasul cu altcineva, ori să copiezi felul în care se roagă. Și nu te simți obligat să pui în aplicare fiecare principiu de rugăciune pe care l-ai învățat, de fiecare dată când te rogi. Celor mai mulți dintre noi ne este teamă că nu vom fi ca toți ceilalți. Ne simțim mai confortabil când urmăm anumite reguli specifice, decât atunci când îndrăznim să ascultăm de călăuzirea Duhului lui Dumnezeu. Când urmăm reguli concepute de om, poate că le suntem pe plac oamenilor; dar când umblăm prin credință și urmăm Duhul lui Dumnezeu, Îi suntem pe plac lui Dumnezeu. Nu trebuie să te simți presat să te rogi într-un anume fel sau moment, sau pentru o anumită perioadă de timp, ori să te concentrezi pe anumite lucruri – pentru că așa fac alții. „Dezleagă barca” (dacă pot să spun așa) și lasă fluxul Duhului lui Dumnezeu să te ducă acolo unde dorește El. Când tu deții controlul, știi ce se întâmplă la următorul pas. Însă când lași Duhul lui Dumnezeu să preia conducerea, să te ții ce de surprize vor colora viața ta, care de care mai minunate! Trebuie să fii hotărât să fii tu însuți și să refuzi să-ți petreci viața simțindu-te vinovat că nu ești ca ceilalți. Biblia precizează că „El (Domnul) le întocmeşte inima la toţi…” Deci, pentru că vorbim de rugăciune, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este astăzi: „Fii tu însuți!”

„Seara, dimineaţa şi la amiază… El va auzi glasul meu.” (Psalmul 55:17)

     Dumnezeu este mult prea creativ pentru a pretinde ca fiecare om să interacționeze cu El exact în același fel. El ne-a conceput pe fiecare dintre noi diferiți. Există unele principii ale rugăciunii care ni se aplică tuturor, însă Dumnezeu ne călăuzește pe fiecare în parte ca indivizi. Fiecare dintre noi ne situăm în locuri diferite în umblarea noastră cu El și suntem la niveluri diferite de maturitate spirituală, având tipuri diferite de experiențe în rugăciune. Da, trebuie să învățăm bazele rugăciunii. Dar apoi trebuie să trecem dincolo de cunoștințele intelectuale despre rugăciune și să aducem aceste principii înaintea Domnului, rugându-L: „Învață-mă să aplic lucrul acesta în viața mea, în situația mea și în inima mea!” Când spui: „Doamne, învață-mă să mă rog!”, tu Îi ceri lui Dumnezeu să te învețe să te rogi într-un mod personal și distinct, pentru ca rugăciunile tale să fie expresii simple și naturale ale felului tău de-a fi. Trebuie să mergi înaintea lui Dumnezeu așa cum ești, și să Îi faci plăcerea să Se bucure de compania „persoanei originale” pe care a creat-o! Apropie-te de El cu propriile tale calități și defecte, cu unicitatea ta și cu toate celelalte lucruri care te diferențiază într-un mod atât de minunat de toți ceilalți. Lui Dumnezeu Îi place să te întâlnească în locul în care ești, să dezvolte o relație personală cu tine și să te ajute să crești, ca să devii tot ceea ce dorește El să fii!

„Isus… a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.” (Luca 6:12)

     Unul dintre pericolele implicării în lucrarea lui Dumnezeu este că pot să treacă săptămâni sau chiar luni fără să te rogi. Într-un sondaj efectuat pe o mie de pastori, jumătate dintre ei au recunoscut că au avut lungi perioade de timp în care nu s-au rugat! Ei nu aveau o viață personală de rugăciune în afara slujirii pe care o făceau în biserică. În mod uimitor, ei au avut predici întregi despre acest subiect, și cu toate acestea ei nu o practicau. Îți sună cunoscut? Domnul Isus Se trezea înainte de zorii zilei și petrecea ore întregi în rugăciune. El S-a rugat chiar și toată noaptea. Și lucrul acesta s-a văzut! Succesul Său incredibil a decurs din relația profundă pe care o avea cu Tatăl Său. Dacă-mi permiteți un jargon contabil, în fiecare dimineață El făcea depozite, pentru ca pe parcursul zilei să poată face retrageri. Un învățător biblic scria: „Am trecut de la munca și lupta de a mă ruga cinci minute odată la câteva zile, la plăcerea – și de fapt, nevoia și dorința – de a-mi începe ziua cu rugăciune, apoi la rugăciunea pe parcursul zilei, pe măsură ce inima mea se deschidea… și în final, încheindu-mi ziua comunicând cu Domnul în timp ce adormeam. Am trecut de la o viață de rugăciune sporadică, neregulată, la momente pline și regulate de rugăciune, disciplinat fără a fi legalist. Dacă odinioară credeam că-mi împlinesc o obligație față de Dumnezeu rugându-mă, acum îmi dau seama că nu pot supraviețui nici măcar o zi (și să fiu mulțumit), dacă nu mă rog. Îmi dau seama că rugăciunea este un mare privilegiu, nu o datorie. Nu mă mai apropii de Dumnezeu cu teamă, întrebându-mă dacă mă aude și dacă îmi va trimite un răspuns la rugăciune. Acum, mă apropii de El cu îndrăzneală, așa cum mă învață Cuvântul Său – și cu mari speranțe!” Așadar, petrece timp cu Dumnezeu în rugăciune!