„…Dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere…” (Filipeni 1:9)

     Când te afli într-o situație de criză, atitudinea corectă face diferența dintre disperare și determinare. Dr. Jeffrey Rossman ne oferă șase pași care ne pot ajuta într-o situație de criză: 1) Caută modalități de-a înțelege situația. Dumnezeu poate schimba răul în bine. Dacă ești o persoană optimistă, îți poți folosi experiența pentru a-i ajuta pe alții. „Dumnezeu ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:4) 2) Analizează-ți prioritățile. „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Psalmul 90:12) Cum altfel ai dori să-ți petreci timpul acum? Cu cine ți-ar plăcea să-l petreci cel mai mult? Cum îți poți folosi calitățile în slujba a ceea ce este important pentru tine? Dacă ai mai avea de trăit numai un an, ce conversații ai vrea să ai? Ce fel de persoană ai vrea să fii? 3) Crede că poți să-ți revii. Un aspect important al optimismului este încrederea în abilitatea ta de a o scoate la capăt. Chiar dacă ai competențele practice pentru a face față situației, dacă nu crezi în flexibilitatea ta emoțională, te vei da bătut. 4) Pune-te în mișcare. Exercițiul fizic îți intensifică energia și îți dă o stare de spirit mai bună. Îți întărește abilitatea de a-ți influența sănătatea și starea de bine. 5) Ieși din zona de confort. „Dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere.” Învață o limbă străină sau un nou program pe calculator; începe un proiect acasă sau la locul de muncă. A te apropia și a te ocupa de lucrurile nefamiliare îți întărești încrederea și capacitatea de a face față situațiilor noi. Cu cât mai multe cerințe ai de la tine însuți, cu atât mai optimist vei deveni. 6) Dă la o parte buruienile care îți îneacă optimismul. Când începi să ai gânduri pesimiste sau cinice, fă un pas în spate și redefinește-ți perspectiva, căutând soluții concrete de a rezolva problema. Așadar, păstrează-ți încrederea în Dumnezeu!

„Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea…” (Psalmul 142:3)

     Modul în care gestionezi o criză va determina felul în care o sfârșești: vei fi copleșit, sau vei deveni mai puternic! Dr. Jeffrey Rossman sugerează cinci moduri prin care poți face lucrul acesta: 1) Recunoaște-ți sentimentele. David a spus: „Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea.” Dumnezeu știe deja ceea ce simți, și înăbușirea emoțiilor nu face decât să-ți slăbească energia, să te facă tensionat, deprimat… și încetinește procesul vindecării. 2) Găsește-ți un confident. Asta nu înseamnă să-ți deschizi inima în fața oricui, ci înseamnă să te deschizi în fața celor pe care îi iubești și cărora le pasă. Biblia spune: „Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17) Numeroase studii au confirmat puterea dată de suportul și sprijinul comunității în perioadele de criză. 3) Notează-ti gândurile într-un jurnal. A scrie despre un eveniment traumatic este o modalitate de a te descărca. Minimizează șansa de a te îmbolnăvi sau de a ajunge să fii deprimat; cu cât scrii mai mult, cu atât mai mult răspunsurile negative adresate memoriei se diminuează! 4) Refuză să intri în jocul învinovățirii. „E vina celuilalt” sau „Doctorul nu a respectat procedura” sau „Șeful nu mi-a dat niciodată vreo șansă!” A arunca vina asupra altora îi face pe ceilalți responsabili pentru durerea ta, și aproape tot timpul vei avea resentimente, care îți vor prelungi nefericirea. Nu te mai simți ca un preș; poți ierta în timp ce faci pași spre a fi mai puțin vulnerabil data viitoare! 5) Iartă-te! Ești doar un om, la fel ca toți ceilalți! Recunoaște că ai greșit, cere-ți iertare de la Dumnezeu, apoi iartă-te și mergi mai departe. Cuvântul lui Dumnezeu spune că atunci când El te iartă, „nu-Și va mai aduce aminte de păcatele tale.” (Isaia 43:25) Așadar, nici tu nu trebuie să-ți mai aduci aminte de ele!

„Cu ei erau Heman şi Iedutun, şi ceilalţi care fuseseră aleşi şi numiţi pe nume ca să laude pe Domnul…” (1 Cronici 16:41)

     Mai mult ca sigur că nu ai auzit multe predici despre acești bărbați; Heman și Iedutun se numără printre cele mai neobservate personaje din Biblie. Ei au fost aleși să aducă laude în minunatul grup de închinare organizat de împăratul David. Heman și Iedutun se aflau sub autoritatea împăratului (vezi 1 Cronici 25:6). Asta era slujba lor. Și este și slujba ta! Tu te afli sub autoritatea Împăratului Împăraților, care îți poruncește „să fii recunoscător”, „să aduci ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri”, „să mergi înaintea Lui cu laude”, „să intri cu laude pe porţile Lui”, „să mulțumești lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la tine” (convinge-te de asta, citind Coloseni 3:15; Psalmul 50:14; 95:2; 100:4; 1 Tesaloniceni 5:18). Eugene Peterson scria: „Adevărații credincioși sunt cei călăuziți de Duhul lui Dumnezeu ca să lucreze intens, în această slujire de-a umple aerul cu lauda lui Hristos!” Ai fost vreodată atât de cercetat, încât ai izbucnit în închinare spontană? Nimic nu este mai entuziasmant! Nu vei știi niciodată ce pierzi, dacă nu te închini Creatorului cu fiecare fibră a ta! Cântă, ridică-ți mâinile, varsă lacrimi, bate din palme, bucură-te, fă orice… dacă o faci într-un duh de laudă, mulțumire și recunoștință, Dumnezeu Se va bucura! În plus, mulțumirea aduce o sănătate fizică, emoțională și mentală durabilă, de cea mai bună calitate. Creatorul sufletului tău este un maestru al psihologiei. El știe că mulțumirea nu este doar un lucru potrivit, ci și terapeutic. E greu să fii mulțumitor și în același timp morocănos, critic sau irascibil, nu-i așa? Umple așadar azi aerul din jurul tău cu lauda Domnului!

„Ferice de poporul care cunoaşte sunetul trâmbiţei…” (Psalmul 89:15)

     Pentru a te bucura de beneficiile unui computer, trebuie să ai o parolă. Parola te ajută să te loghezi, să participi, să descarci și să primești informația de care ai nevoie. La fel este și-n viața spirituală. Lauda Domnului este parola necesară, în acest domeniu. Este ceea ce ne spune psalmistul în Sfânta Scriptură să facem: Să-L lăudăm! „Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trâmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!” (Psalmul 89:15) Lauda nu este numai o reacție a venirii în prezența lui Dumnezeu; ea face mult mai mult: deschide ușa prin care Dumnezeu intră în viața ta și lucrează în locul tău. Cu alte cuvinte, lauda aduce prezența lui Dumnezeu împreună cu intervenția Sa directă. Numele Iuda înseamnă „Lăudat fie Domnul” și dintre cele 12 seminții ale lui Israel, seminția lui Iuda a fost aleasă să fie în față (vezi Judecători 20:18). La un moment dat, când dușmanii lui Iuda s-au ridicat împotriva lor, Iosafat, împăratul lor, a trimis un cor în linia întâi, înaintea armatei, ca să cânte laude Domnului. Poate ți se pare o strategie ciudată, dar le-a adus o victorie supranaturală! Biblia spune: „În clipa când au început cântările şi laudele, Domnul a pus o pândă împotriva fiilor lui Amon şi ai lui Moab şi împotriva celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda. Şi au fost bătuţi… Şi, după ce au isprăvit cu locuitorii din Seir, s-au ajutat unii pe alţii să se nimicească.” (2 Cronici 20:22-23) Lauda este o expresie a credinței, o afirmare a faptului că ai credința că Dumnezeu este în controlul situației. Biblia vorbește despre „jertfa de laudă” (Evrei 13:15); asta înseamnă că trebuie să-L lauzi pe Domnul chiar și când nu ai chef! Când nu-ți vine în mod natural, trebuie să alegi s-o faci oricum! Neemia a spus: „bucuria Domnului va fi tăria voastră.” (Neemia 8:10) Lauda îți poate vindeca emoțiile și poate ridica povara negativismului sub care stai! Du-te și încearc-o! Folosește parola LAUDĂ! Chiar funcționează!

„Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu…” (Proverbele 29:18)

     Între 1923 și 1955, președintele companiei Coca-Cola a fost Robert Woodruff. El a dorit ca această băutură să fie la îndemâna oricărui soldat american de pe glob, la prețul de 5 cenți, indiferent ce cheltuieli ar avea compania. Era un scop îndrăzneț! Dar a fost modest în comparație cu imaginea de ansamblu pe care o vedea cu ochii minții. În timpul vieții sale, Woodruff și-a dorit ca toți oamenii din lume să guste Coca-Cola. Să observăm trei lucruri care reies din această relatare: 1) Viziunea începe din interior. Când privești înlăuntrul tău, ce vezi? Viziunea nu se poate cumpăra, nu poate fi cerșită sau împrumutată; trebuie să privești înlăuntrul tău și să extragi darurile și dorințele tale înnăscute. Care este pasiunea ta? La ce te gândești în mod constant? Pentru ce te rogi? Care este lucrul pentru care ești gata să sacrifici totul? Dorința ta cea mai arzătoare îți va indica drumul spre destinul tău! 2) Viziunea se bazează pe istoria și trecutul tău! Moise a crescut în confortul din palatul faraonului, dar a auzit strigătele de durere ale robilor iudei. Asta l-a pregătit să fie conducătorul exodului! Viziunea nu este o apariție mistică, materializată dintr-un vid; ea se țese alături de trecutul tău și de istoria celor din jurul tău. Dacă viziunea ta vine de la Dumnezeu, ea nu-ți va aduce beneficii numai ție, ci și altora! 3) Viziunea atrage resurse. Una dintre trăsăturile distinctive ale unei viziuni este că ea joacă rolul unui magnet – îi atrage, îi pune la încercare și îi unește pe oameni. Adună finanțe și alte resurse, și cu cât este mai mare, cu atât mai mult va atrage potențiali câștigători. Cu cât viziunea te provoacă mai mult, cu atât mai mult vor lupta participanții s-o ducă la îndeplinire. Așa că, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea o viziune pentru viața ta – și vei vei vedea cum lucrează El!

„…A văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i-a zis: „Corneliu!” (Faptele Apostolilor 10:3)

     Când Dumnezeu dorește să schimbe o stare de lucruri, începe adesea prin a-i da cuiva o viziune. Iar asta a rupt bariera rasială, veche de secole, și le-a oferit Neamurilor posibilitatea de a asculta Evanghelia predicată pentru prima oară. Știai că poți să fii creștin și să ai o mulțime de prejudecăți? Într-adevăr, se poate să fii credincios și să ai ceva împotriva celor pe care nu-i cunoști sau nu-i înțelegi cu adevărat, pentru că ți-ai petrecut viața evitându-i și făcându-ți tot felul de idei despre ei. Domnul Isus le-a zis ucenicilor: „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.” (Matei 24:14) Și Petru a fost de față când Domnul Isus a spus lucrul acesta, dar fie nu a ascultat, fie nu i-a plăcut ce a auzit. Pe atunci, diviziunea dintre iudei și neamuri era la fel de mare ca neîncrederea și suspiciunea multor britanici față de etnicii germani care trăiau în Marea Britanie, în timpul celui de-al doilea Război Mondial (sau față de ruși, azi). Dumnezeu i-a zis lui Petru să meargă în casa lui Corneliu, care era dintre neamuri, și să predice Evanghelia unei persoane pe care Petru o considera necurată. Prejudecata este produsul unei minți închise. Ea reprezintă un dispreț față de o cercetare onestă. Este mândrie care trebuie adusă la smerenie. Cum i-a schimbat deci Dumnezeu inima lui Petru? A fost nevoie nu de una, ci de două viziuni diferite! Dumnezeu i-a dat lui Corneliu o viziune prin care i-a spus să-l invite pe-un predicator iudeu, pe nume Petru, în casa sa pentru a-i predica Evanghelia. Și în același timp, i-a dat lui Petru o viziune prin care i-a spus într-un mod foarte clar: „Dacă Eu accept pe cineva, tu să nu îndrăznești să-l respingi!” Adevărul este că atunci când Dumnezeu dorește să schimbe lucrurile, El începe acest proces dând cuiva o viziune – ei bine, acel cineva ai putea fi chiar tu!

„Domnul i-a zis într-o vedenie…” (Faptele Apostolilor 9:10)

     S-ar putea să trăiești cu impresia că, pentru că nu ai studiat la o universitate creștină, Dumnezeu nu-i va da o viziune unuia ca tine. Dar o astfel de idee este greșită! Biblia spune următorul lucru (Faptele Apostolilor 9, versetele 10-12): „În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne” a răspuns el. Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă” şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă; şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el, şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.” Și de la vers. 17: „Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea, şi să te umpli de Duhul Sfânt.” Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat, şi a fost botezat. După ce a mâncat, a prins iarăşi putere.” Așadar, ce putem spune pe scurt despre acest Anania? A fost omul potrivit, la locul potrivit, la timpul potrivit, cu atitudinea potrivită! Și Dumnezeu l-a folosit ca să-l conducă pe apostolul Pavel la Hristos. Destul de impresionant, nu? Dar partea interesantă este următoarea: după acest episod, Anania nu mai este pomenit în Sfânta Scriptură! Concluzie: el a fost un ucenic care a jucat un rol-cheie în planul lui Dumnezeu. Și, dacă Dumnezeu l-a chemat pe Anania și l-a folosit într-un mod măreț, El poate face același lucru și cu tine!

„Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele Apostolilor 9:6)

     Apostolul Pavel a crezut că împlinește voia lui Dumnezeu persecutând creștinii… Și când și-a descoperit adevărata chemare, lucrul acesta s-a petrecut într-un mod dramatic: „Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. El a căzut la pământ, şi a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” „Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti. „Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.” Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te” i-a zis Domnul „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.” (Faptele Apostolilor 9:3-6) Practic, lucrarea lui Pavel a început în acea zi; o lucrare a cărei menire a fost schimbarea lumii. Și pe măsură ce s-a apropiat de sfârșitul vieții, el a putut declara: „…n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti.” (Faptele Apostolilor 26:19) Viziunea ta nu trebuie să se nască din nevoia de a-i impresiona pe alții, sau din dorința de a fi ca ei. Tu ești chemat să faci voia lui Dumnezeu, nu propria ta voie, sau voia altcuiva. Biblia spune: „Efraim este asuprit, zdrobit în judecată, căci a urmat învăţăturile care-i plăceau.” (Osea 5:11) Viziunea ta trebuie să fie rezultatul călăuzirii divine și nu a „învățăturilor omenești”! Tu trebuie să te bazezi pe această promisiune din Scriptură (1 Ioan 5:14): „Îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.”

„Ei… spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.” (Ieremia 23:16)

     Noi nu suntem chemați să hotărâm planul lui Dumnezeu pentru viața noastră, ci să-l descoperim. Cum? Prin rugăciune. Dumnezeu spune: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi…” (Ieremia 29:11) Poate familia ta nu a planificat să vii pe lume, însă Dumnezeu da. Poate ești copleșit de probleme, dar Dumnezeu îți vede potențialul. Familia lui David nu a crezut că mezinul lor va realiza mare lucru. Dar unde ei au văzut un ciobănaș, Dumnezeu a văzut un împărat. Privind în urmă, David a scris: „Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor! Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.” (Psalmul 139:16-18) Tu ești unic – la fel și planul lui Dumnezeu pentru tine! E încurajator să citești relatări, să afli despre marii oameni ai istoriei și să crezi: „Dacă ei au putut, și eu pot!” Cu toate acestea, secretul este să înveți de la ceilalți fără să încerci să-i imiți! Nu este suficient să ai o idee bună; ea trebuie să fie după voia lui Dumnezeu. Tu nu ești chemat să hotărăști care va fi viziunea ta, ci s-o descoperi căutându-L pe Dumnezeu și călăuzirea Sa! Și Cuvântul Său spune că ți-o va da: „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!” când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.” (Isaia 30:21) În felul acesta știi că vedenia „vine din gura Domnului”!

„Voi umbla cu inima fără prihană, în mijlocul casei mele.” (Psalmul 101:2)

     Profetul Natan i-a zis împăratului David, după ce acesta a păcătuit cu Bat-Șeba: „Acum, niciodată nu se va depărta sabia din casa ta…” (2 Samuel 12:10) Și așa a fost! Fiul său Amnon a necinstit-o pe Tamar, sora lui vitregă, și pentru că David își pierduse autoritatea morală în familie, nu a făcut nimic în această privință. Adonia, un alt fiu al său, a pus la cale o lovitură de stat, deoarece „tatăl său nu-l mustrase niciodată în viaţa lui, zicând: „Pentru ce faci aşa?” (1 Împărați 1:6) Dacă a existat vreodată un moment în care David trebuia să fie soț și tată, acesta a fost. Ca lider, el a unificat Israelul, a câștigat războaie și a adus Chivotul legământului înapoi în Ierusalim. Dar a fost falimentar în ce privește propria familie! Nu e de mirare că mai târziu „David a suit dealul măslinilor… plângând…” (2 Samuel 15:30) Când a auzit de moartea neașteptată a fiului său Absalom, a strigat: „Cum n-am murit eu în locul tău!…” (2 Samuel 18:33) Și când el însuși s-a confruntat cu moartea, în loc să trimită după soțiile și copiii săi, slujitorii lui au angajat o „fată… foarte frumoasă… (care) a îngrijit pe împărat…” (1 Împărați 1:4) Își înstrăinase propria familie, și a murit în brațele unei străine! E prea târziu să mai schimbăm istoria lui David – dar nu e prea târziu să schimbi istoria ta! Dacă ai succes în carieră, dar nu și în familie, realizările tale vor fi fără valoare. Pe lângă relația ta cu Dumnezeu, prioritatea ta trebuie să fie manifestarea dragostei față de soțul sau soția ta și dedicarea față de copiii pe care îi ai în grijă. După toate necazurile îndurate, David a scris: „Voi umbla cu inima fără prihană, în mijlocul casei mele.” Din nefericire, neprihănirea lui David a venit târziu, și consecințele au fost grave. Prin harul lui Dumnezeu, însă – istoria ta poate fi alta!