„Voi umbla cu inima fără prihană, în mijlocul casei mele.” (Psalmul 101:2)

     Profetul Natan i-a zis împăratului David, după ce acesta a păcătuit cu Bat-Șeba: „Acum, niciodată nu se va depărta sabia din casa ta…” (2 Samuel 12:10) Și așa a fost! Fiul său Amnon a necinstit-o pe Tamar, sora lui vitregă, și pentru că David își pierduse autoritatea morală în familie, nu a făcut nimic în această privință. Adonia, un alt fiu al său, a pus la cale o lovitură de stat, deoarece „tatăl său nu-l mustrase niciodată în viaţa lui, zicând: „Pentru ce faci aşa?” (1 Împărați 1:6) Dacă a existat vreodată un moment în care David trebuia să fie soț și tată, acesta a fost. Ca lider, el a unificat Israelul, a câștigat războaie și a adus Chivotul legământului înapoi în Ierusalim. Dar a fost falimentar în ce privește propria familie! Nu e de mirare că mai târziu „David a suit dealul măslinilor… plângând…” (2 Samuel 15:30) Când a auzit de moartea neașteptată a fiului său Absalom, a strigat: „Cum n-am murit eu în locul tău!…” (2 Samuel 18:33) Și când el însuși s-a confruntat cu moartea, în loc să trimită după soțiile și copiii săi, slujitorii lui au angajat o „fată… foarte frumoasă… (care) a îngrijit pe împărat…” (1 Împărați 1:4) Își înstrăinase propria familie, și a murit în brațele unei străine! E prea târziu să mai schimbăm istoria lui David – dar nu e prea târziu să schimbi istoria ta! Dacă ai succes în carieră, dar nu și în familie, realizările tale vor fi fără valoare. Pe lângă relația ta cu Dumnezeu, prioritatea ta trebuie să fie manifestarea dragostei față de soțul sau soția ta și dedicarea față de copiii pe care îi ai în grijă. După toate necazurile îndurate, David a scris: „Voi umbla cu inima fără prihană, în mijlocul casei mele.” Din nefericire, neprihănirea lui David a venit târziu, și consecințele au fost grave. Prin harul lui Dumnezeu, însă – istoria ta poate fi alta!

„Să asculţi… şi după aceea ţi se vor întări mâinile…” (Judecătorii 7:11)

     Faci parte din categoria persoanelor criticate? Și asta ți-a zdruncinat încrederea? Dumnezeu i-a zis lui Ghedeon: „Dacă ţi-e frică să te pogori, pogoară-te cu Pura, slujitorul tău. Să asculţi ce vor zice, şi după aceea ţi se vor întări mâinile.” (Judecătorii 7:10-11) De ce l-a trimis Dumnezeu pe Ghedeon împreună cu slujitorul său în tabăra inamică? Pentru ca el să audă ce spuneau ei și să fie încurajat. Când au sosit, un soldat îi povestea unui camarad de arme visul său: „Am visat… că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s-a lovit până la cort, şi cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos, şi cortul a fost dărâmat.” Tovarăşul lui a răspuns şi a zis: „Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon… Dumnezeu a dat în mâinile lui pe Madian şi toată tabăra.” Când a auzit Ghedeon istorisirea visului şi tâlcuirea lui, s-a aruncat cu faţa la pământ…” (Judecătorii 7:13-15) Uneori, când ai nevoie de încurajare, e bine să pleci urechea la ceea ce spun criticii tăi. După cum remarca scriitorul motivațional Dale Carnegie: „Nimeni nu lovește cu piciorul un câine mort!” Tu ești o persoană importantă și înțeleaptă – altfel, lumea nici măcar nu te-ar remarca. Cu această perspectivă în minte, critica poate fi socotită un aspect constructiv, care-ți întărește credința. Pentru fiecare luptă, Dumnezeu are o strategie. Așa că, nu te ruga doar pentru victorie; roagă-L pe Dumnezeu să-ți descopere o strategie câștigătoare. Viziunea de la Dumnezeu va fi întotdeauna mai mare decât persoana care a fost chemată s-o împlinească. Biblia spune: „Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc…” (Psalmul 127:1) Dumnezeu știe ce greutate poți duce, materialele de care ai nevoie, și cum se vor potrivi toate lucrurile în viața ta. Așadar, dacă El te trimite, dar ție îți este frică să acționezi, bazează-te pe aceste cuvinte pe care i le-a spus Domnul lui Ghedeon (Judecătorii 6:16): „Eu voi fi cu tine, şi vei bate (pe dușman) ca pe un singur om!”

„…Au săpat… puţuri crăpate, care nu ţin apă.” (Ieremia 2:13)

     Vom reflecta astăzi la nemulțumire, și vom încerca să înțelegem motivele nemulțumirii noastre. Primul motiv de nemulțumire este căutarea fericirii în locuri greșite. Dumnezeu a spus: „Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.” (Ieremia 2:13) În interiorul inimii tale există un gol pe care numai Dumnezeu îl poate umple, și El o va face, dacă Îl inviți înăuntru. Al doilea motiv de nemulțumire este eșecul în slujirea oamenilor. Modul în care ne comportăm cu ceilalți este deseori oglindirea sentimentelor pe care le avem față de noi înșine. Filosoful și poetul Eric Hoffer a spus: „Lucrul remarcabil este că noi ne iubim cu adevărat aproapele așa cum ne iubim pe noi înșine: le facem celorlalți ceea ce ne facem nouă înșine. Îi urâm pe ceilalți când ne urâm pe noi înșine. Suntem toleranți față de ceilalți când suntem toleranți față de noi înșine. Îi iertăm pe ceilalți când ne iertăm pe noi înșine. Suntem gata să-i sacrificăm pe ceilalți atunci când ne sacrificăm pe noi înșine. Nu numai iubirea de sine, ci și ura față de sine se află la rădăcina necazurilor care tulbură lumea noastră.” Al treilea motiv de nemulțumire este faptul că ne comparăm cu alții. Apostolul Pavel scrie: „Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură…” (Romani 12:15) Când disprețuiești realizările cuiva sau nivelul lui de binecuvântare, bucuria se scurge din viața ta ca apa printr-o sită. De ce să nu ne comparăm cu alții? Pentru că Biblia spune: „după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa, şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.” (Romani 12:4-6) Așadar, îndemnul pentru tine azi este: fii un om mulțumitor!

„Până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” (Psalmul 105:19)

     Este posibil ca Dumnezeu să nu-ți răspundă chiar atunci când dorești tu, dar El răspunde întotdeauna la timp! „Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” (Psalmul 84:11) Este greu să te uiți cum îi binecuvântează Dumnezeu pe alții, în timp ce tu ești nevoit să aștepți. Biblia ne spune că Iosif a rămas în temniță: „până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” Planul lui Dumnezeu era ca Iosif să locuiască într-un palat, dar cu toate acestea, iată-l ajuns la închisoare, acuzat de fapte pe care nu le comisese! Acela a fost însă locul în care l-a întâlnit pe paharnic, care a avut trecere înaintea lui faraon – și prin această relație, el a fost promovat și a ajuns a doua persoană ca importanță din Egipt. Să înțelegem un lucru: când umblăm cu Dumnezeu, ocaziile de avansare sunt stabilite de planul Său, nu de faptele cuiva! Și pregătirea precedă întotdeauna promovarea. Când Ilie a chemat foc din cer pe Muntele Carmel, toată lumea l-a admirat și l-a aplaudat. Dar apoi a petrecut câțiva ani în lipsuri, și singurul prieten pe care l-a avut a fost o văduvă săracă. Amândoi erau nevoiți să se încreadă în Dumnezeu, pentru fiecare masă. Într-un astfel de moment, Ilie a învățat lecții despre smerenie, călăuzire divină și încrederea în Dumnezeu în vreme de nevoie; lucruri care nu au neapărat un loc și-o logică în gândirea ta obișnuită. Când Dumnezeu vrea să construiască ceva măreț, El Se ocupă întâi să facă o fundație solidă. „Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” (Luca 2:52) Alocă-ți timp să crești spiritual! Lasă-L pe Dumnezeu să pună temelia sub picioarele tale, și să te susțină – pe tine și binecuvântările pe care ți le-a pregătit, în anii care vor urma!

„Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.” (Proverbele 29:25)

     Te sperie ideea de a-ți asuma riscul? Te simți descurajat de eșecurile din trecut? Nu vezi potențialul pe care îl oferă oportunitățile? Atunci trebuie să-ți schimbi gândirea! Nu vei putea merge înainte până nu descoperi ce te ține pe loc. Solomon tocmai ne-a spus: „Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.” Cursa este o capcană. Când vei începe să-ți vezi temerile ca pe niște capcane, vei dori să te eliberezi de ele. Nu aștepta ca ocaziile să bată la ușa ta. Rareori se va întâmpla asta! Mai degrabă, tu trebuie să le cauți! Evaluează-ți calitățile, talentele, resursele… În felul acesta vei avea o imagine a potențialului tău. „Dar eu nu am niciun talent special!” spui tu. Ba da, ai! „Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat…” (Romani 12:6) Apoi, una e să observi un prilej, și cu totul altceva să treci la fapte. Cineva a spus odată, în glumă: „Toți avem idei extraordinare în cabina de duș. Dar numai câțiva ies afară, se usucă… și fac ceva în această privință!” Alege cea mai bună ocazie pe care o vezi, roagă-te pentru ea, fă ce știi și poți tu mai bine, și continuă – până ai făcut tot ce ți-a stat în putință ca s-o aduci la îndeplinire. Și când ți-ai dat toate silințele, crede că Dumnezeu va face restul! Winston Churchill a spus: „Curajul este considerat, pe bună dreptate, prima dintre calitățile umane, deoarece este calitatea care le garantează pe celelalte!” Și de unde vine curajul? De la Dumnezeu! Profetul (Isaia 26:4) a spus: „Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.”

„Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul…” (Ieremia 17:7)

     Dacă ești un om cu inițiativă, adică, știi ce vrei și ești dispus să-ți asumi riscuri, atunci trebuie să treci la fapte. Există un slogan binecunoscut care spune: „Dacă vrei, poți!” Cei ce au inițiativă nu așteaptă ca alții să-i motiveze. Ei știu că responsabilitatea lor este să meargă înainte, dincolo de zona lor de confort, și fac din lucrul acesta un obicei. Președintele american Theodore Roosevelt a spus: „Nu există nimic extraordinar sau ieșit din comun în ce mă privește, cu excepția, poate, a unui singur lucru: fac lucrurile care cred că trebuie făcute. Și când îmi pun în cap să fac un lucru, acționez!” Biblia spune: „Încrede-te în Domnul, şi fă binele (treci la fapte); locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.” (Psalmul 37:3) Învață din eșecurile tale, și mergi mai departe! Vestea bună pentru persoanele cu inițiativă este că fac lucrurile să se întâmple. Vestea proastă este că pe acest parcurs fac o mulțime de greșeli. Cu cât ai un potențial mai mare, cu atât șansele unui eșec cresc. Senatorul Robert Kennedy a spus la un moment dat: „Doar cei care îndrăznesc să eșueze pot înfăptui ceva măreț!” Ești mereu în căutare de oportunități sau aștepți ca ele să vină la tine? Un fost președinte al companiei Chrysler, Lee Iacocca, a spus: „Chiar și decizia corectă este greșită atunci când este luată prea târziu!” Când a fost ultima oară când ai inițiat ceva substanțial în viața ta? Dacă în ultima vreme nu ai înaintat și nu ai ieșit din zona ta de confort, poate că trebuie să iei inițiativa. Biblia ne spune că: „El este ajutorul şi scutul nostru (al tău).” (Psalmul 115:11) Asta înseamnă că Dumnezeu te va ajuta să reușești! Și chiar dacă vei cădea, El te va ridica, te va redirecționa și te va susține!

„Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în țara pe care Domnul… le-o va da…” (Deuteronomul 31:7)

     Când Dumnezeu îți face o promisiune necondiționată, tot ceea ce trebuie să faci este să aștepți împlinirea ei. Însă atunci când îți face o promisiune condiționată, tu ai un rol de jucat în împlinirea ei. Uneori trebuie să iei inițiativa. Pentru iudei, lucrul acesta a însemnat să fie dispuși să se lupte și să alunge popoarele din Țara promisă, pentru ca aceasta să poată fi a lor. Biblia spune că: „Moise a chemat pe Iosua, şi i-a zis în faţa întregului Israel: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor lor că le-o va da, şi tu îi vei pune în stăpânirea ei. Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te înspăimânta!” (Deuteronomul 31:7-8) În esență, Dumnezeu a spus: „Când luați inițiativa, Eu voi acționa în numele vostru!” Iar El îți spune și ție azi același lucru. Și iată ce înseamnă să iei inițiativa: 1) Să știi ce vrei. Umoristul și pianistul Oscar Levant a glumit odată spunând: „Odată ce mă hotărăsc, sunt plin de nehotărâre!” Poate că zâmbim, dar din nefericire, mulți suntem așa… În realitate însă nu poți fi și nehotărât și eficient în același timp! 2) Să fii dispus să-ți asumi riscuri. Care este diferența dintre un credincios și un necredincios? Credinciosul știe că Dumnezeu a promis că va merge înaintea lui și va face ca împrejurările să fie favorabile. „Dar îmi este teamă!”, spui tu. Credința în Dumnezeu nu elimină teama, ci o învinge! Așadar, ia inițiativa!

„Să nu-ţi pui mâinile peste nimeni cu grabă…” (1 Timotei 5:22)

     Înainte să ajungă împăratul lui Israel, David a petrecut ani de zile îngrijind o turma de oi în pustiu. Nu e un început impresionant… dar acolo și-a zidit relația cu Dumnezeu și și-a perfecționat competențele de strateg și războinic. Dacă vrei să ai succes, există un principiu imuabil pe care trebuie să-l înțelegi: Dumnezeu te va lăsa să exersezi într-un loc în care defectele tale se pot îmbunătăți, darurile tale se pot dezvolta și greșelile tale nu vor afecta prea multe persoane. Un învățător biblic povestea despre un prieten de-al său, pilot, care a auzit de la turnul de control următoarele cuvinte: „Cale liberă până la 1.500 de metri.” Când a ajuns acolo, i s-a spus să aștepte instrucțiuni. Apoi a auzit cuvintele: „Cale liberă până la 3.000 de metri.” Turnul de control l-a dirijat nivel după nivel, până la 10.000 de metri, de unde a putut zbura până la destinație. În acea zi, Dumnezeu i-a vorbit, spunându-i: „Doresc să te încrezi în Mine în felul acesta!” Dar tu vrei să ajungi direct la 10.000 m. dintr-una! Încearcă să înțelegi un lucru: Dumnezeu vede sfârșitul de la început, și El a trasat deja harta. El știe că dacă te ridici prea repede, există pericole. Poate te afli în cabină – dar Dumnezeu este în turnul de control! Și astăzi El îți spune: „Încrede-te în Mine și te voi duce la destinație în siguranță!” Planul lui Dumnezeu pentru viața ta nu poate fi grăbit. Când încerci să te ridici prea repede, faci greșeli care te costă scump și te dor, afectezi în mod negativ viețile celor care depind de tine, și sfârșești într-un conflict direct cu Dumnezeu, pe care îl vei pierde! Așadar, nu grăbi planul lui Dumnezeu pentru viața ta!

„Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine…” (Exodul 33:21)

     Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea.” (Exodul 33:19) Însă pentru a vedea împlinită această promisiune, Moise trebuia să se afle la locul potrivit, așa că Dumnezeu i-a zis: „Iată un loc lângă Mine.” Când îți desfășori activitatea în locul ales de Dumnezeu pentru tine, poți invoca promisiunea Sa: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea.” De ce a părăsit fiul risipitor casa tatălui său, când tot ce avea el nevoie era acolo? Pentru că: 1) Își dorea binecuvântarea tatălui său, însă nu și autoritatea lui. Domnul Isus a zis: „De ce-Mi ziceţi: „Doamne, Doamne!” şi nu faceţi ce spun Eu?” (Luca 6:46). Bună întrebare, nu?! Peter Marshall, fost capelan în Senatul Statelor Unite, s-a rugat odată: „Doamne, ajută-ne să trăim ceea ce preamărim!” 2) A crezut că binecuvântarea tatălui său i se cuvine. Dumnezeu le-a atras atenția iudeilor: „Vezi să nu uiţi pe Domnul, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei…” (Deuteronomul 6:12) Când au trecut Iordanul, le-a spus să ia 12 pietre, una pentru fiecare seminție și să zidească un altar. De ce? Ca să le aducă aminte cine sunt ei, cine este El și care este legământul Lui cu ei. 3) Fiul risipitor nu știa ce pericol îl așteaptă departe de casă. În consecință, a ajuns în cocina porcilor. Să înțelegem un lucru: calea care ne duce departe de Dumnezeu începe cu plăceri, dar sfârșește întotdeauna în dureri. Întreabă-i pe cei care au mers pe ea și îți vor spune: „Nu merge acolo!” Trăiește după acest verset: „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt… se odihneşte la umbra Celui Atoputernic…” (Psalmul 91:1) Așadar, stai în locul potrivit pentru a primi binecuvântarea lui Dumnezeu, adică: lângă El!

„…El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara…” (Psalmul 37:34)

     Când Dumnezeu îți face o promisiune sau îți dă o viziune în viață, e ca și cu o sămânță – are nevoie de timp să prindă rădăcină ca să poată da rod. Sau precum nașterea unui copil. Mai întâi sămânța, apoi sarcina, apoi dezvoltarea din pântece și în cele din urmă, ziua nașterii. Ce fac părinții în tot acest timp? Se pregătesc! Se pregătesc pentru provocările și responsabilitățile de părinte. Poate crezi că ești pregătit, însă Dumnezeu știe când ești pregătit. Deși a fost uns ca împărat, David a trebuit să aștepte 7 ani până când Dumnezeu l-a înlăturat pe Saul de pe tron. În toți acești ani, el a învățat lecții prețioase. Iată una dintre ele: „Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.” (Psalmul 37:34) Trebuie să înveți care este diferența dintre ceea ce poți face tu și ceea ce poate face Dumnezeu. Persoanele nechibzuite acționează în mod pripit! Dacă nu dorești să-ți asumi riscul de a întârzia împlinirea planului divin pentru viața ta, nu o lua înaintea lui Dumnezeu! „Este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă… dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” (Habacuc 2:3) Tot ce face Dumnezeu este printr-o hotărâre. Și hotărârea este un fapt care a fost deja stabilit. Dumnezeu a programat un moment în care să aibă loc două lucruri în viața ta: promisiunea Sa și viziunea ta. Și simți o pace extraordinară când știi că nimic din ce poate face vrăjmașul nu poate pune stăpânire pe acestea două. Așa că, atunci când îți pierzi răbdarea, rostește aceste cuvinte și crede-le: „Viața mea nu se poate sfârși fără ca lucrurile acestea să se întâmple! Dumnezeu a zis, și El le va împlini!”