„Unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri”. (2 Tesaloniceni 3:11)

     Răsfoiește orice ziar sau revistă de scandal, uită-te la orice talk show de la televizor și vei vedea că a te amesteca în treburile altora a devenit o afacere de miliarde. Însă aceasta nu este o activitate în care ar trebui să fie implicat un urmaș al lui Hristos. Cu toate că soacrele au reputația de a se amesteca în treburile altora, ele nu au reușit să acapareze piața. Bărbații, rudele, colegii de muncă și prietenii bine intenționați au și ei tendința de a se amesteca. Spre deosebire de bârfitori, băgăcioșilor le place să scoată informații personale direct de la sursă. „Cum de-ți poți permite o mașină atât de scumpă?” „De la ce firmă este haina pe care o porți?” „Cât ai plătit pentru casa ta?” „Cât timp îți permiți să stai fără serviciu?” De multe ori, astfel de întrebări nu au alt scop decât acela de a satisface o minte superficială. Da, unii oamenii doresc în mod autentic să ajute sau chiar se roagă pentru situația ta – dar nu și băgăcioșii. Așa că învață să menții curiozitatea în limitele a ceea ce este potrivit. Înțeleptul Solomon a spus: „Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte, este ca unul care apucă un câine de urechi.” (Proverbele 26:17). Urechile sunt printre cele mai sensibile părți ale corpului unui câine. Și dacă tragi de ele, câinele s-ar putea să te muște. Tot astfel, când îți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala, s-ar putea să te „frigi”! Dumnezeu clasifică drept păcat obiceiul de a te amesteca în treburile altuia – pe același palier cu uciderea și hoția: „Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş sau ca hoţ sau ca făcător de rele sau ca unul care se amestecă în treburile altuia” (1 Petru 4:15). Un om înțelept a spus, pe un ton de glumă, că oamenii care se ocupă doar de propria lor afacere au atât de mult succes din cauza faptului că nu se ocupă și de rivali. Așadar, nu te amesteca în treburile altora!

„Bea, domnul meu… Și s-a grăbit… și i-a dat să bea.” (Geneza 24:18)

     Istoria Rebecăi ne învață un adevăr foarte important despre viață: când se ivesc ocaziile, asigură-te că ești gata să deschizi ușa. Rebeca nu s-a gândit la efortul necesar sau la timpul alocat pentru a adăpa cele 10 cămile însetate. Ea nu a spus: „N-am de gând să fac asta, nu scrie în fișa postului!” Ea a trăit după principiul: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Eclesiastul 9:10). Ea nu și-a elaborat o etică a muncii când a apărut Eliezer, ci o practica în fiecare zi. Și a venit momentul când lucrul acesta i-a adus o răsplată. Credincioșia în lucruri mici aduce mari răsplătiri. Dumnezeu este șeful tău; El se uită la atitudinea ta și la comportamentul tău în lucruri mărunte. Răsplătirile mărețe nu li se întâmplă celor care le așteaptă; ele izvorăsc din credincioșia față de lucrurile mărunte, din rutina zilnică și din slujirea care nu beneficiază de lumina reflectoarelor. Și mai putem observa ceva: Rebeca nu a citat din Tora și nu l-a întrebat pe Eliezer ce religie are. În loc să fie „super spirituală”, ea a decis să fie amabilă. Drept consecință, Rebeca i-a atras atenția lui Eliezer, i-a câștigat respectul și a ajuns în familia lui Avraam. Mai bine de atât, nu se putea! Când Rebeca l-a dus acasă pe Eliezer, ca să-i cunoască părinții, aceștia au dorit ca ea să aștepte zece zile până să-l cunoască pe Isaac. Așa era obiceiul. Însă Rebeca a spus: „Da, vreau!” (Geneza 24:58). Când Dumnezeu deschide ușa, nu amâna. Și nu spune: „Alții sunt mai calificați decât mine.” Dacă Dumnezeu te-a chemat, înseamnă că ești persoana potrivită, așa că treci peste fricile tale și mergi în direcția în care te conduce El.

„Am să scot apă şi pentru cămilele tale…” (Geneza 24:19).

     Într-o zi, Avraam l-a trimis pe Eliezer, slujitorul său, să găsească o soție pentru fiul său Isaac. Stând lângă o fântână afară din cetate, Eliezer s-a rugat: „Doamne, fă ca fata care se oferă să-mi adape cămilele să fie cea pe care Tu ai ales-o.” Deodată, apare Rebeca și spune: „Am să scot apă și pentru cămilele tale” (vezi Geneza 24:13-14). Rebeca nu avea cum să știe că Eliezer avea să-i schimbe viața. Ea nu știa că fapta ei bună avea să deschidă ușa unor mari binecuvântări. În Vechiul Testament, era un lucru obișnuit să oferi apă unui străin. Se numea legea ospitalității. Iudeii credeau cuvântul care spune: „Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea au găzduit, fără să ştie, pe îngeri” (Evrei 13:2). Dar cine oare ar fi dispus să ofere apă unor cămile însetate? O cămilă poate înghiți 130 de litri de apă, și Eliezer avea zece cămile! Asta înseamnă un proiect de o jumătate de zi! Rebeca s-a arătat generoasă față de un străin, fără a aștepta ceva în schimb decât bucuria de a sluji. Însă ea nu știa că aceste cămile urmau s-o ducă la Isaac pentru a fi mireasa lui, vor face să curgă peste ea o binecuvântare mare și o vor introduce în genealogia lui Hristos. Deci, dacă dorești să ai succes, alocă timp, fii concentrat, fii muncitor și fii o persoană care rezolvă problemele, nu una care le provoacă. Trăiește după cuvintele lui Hristos: „Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două” (vezi Matei 5:41). Cheia biruinței în viață este să faci nu doar ce trebuie, ci puțin în plus. Da, cămilele sunt respingătoare și urâte, însă din acea situație neplăcută s-a născut cel mai frumos lucru care i s-a întâmplat Rebecăi. Și așa ceva se poate petrece și cu tine!

„După ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce-L însoţiseră, şi a intrat acolo unde zăcea copila.” (Marcu 5:40)

     Când îți pui încrederea în Dumnezeu și aștepți o minune, nimic nu te va deprima mai mult și mai rapid decât necredința. În plus, e imposibil să știi ce face Dumnezeu bazându-te pe felul în care arată lucrurile la suprafață. „Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1). Așa că, dacă vrei să dobândești o credință puternică, este important să-ți umpli mintea cu lucruri bune: „tot ce este adevărat, cinstit, drept, curat, vrednic de iubit, orice faptă bună și orice laudă…” (Filipeni 4:8). Un pastor scria: Domnul Isus nu i-a permis necredinței să se apropie de El. Și vedem asta atunci când a înviat-o din morți pe fiica lui Iair. Când a auzit că fetița a murit, Isus i-a spus tatălui ei: „Nu te teme, crede numai!” (Marcu 5:36). Poți să crezi, sau poți să te temi. Nu se poate să le faci pe amândouă; și cei care cred cu adevărat ocolesc raționamentul obișnuit al omului. Când Domnul Isus S-a confruntat în acea zi cu duhul morții, El nu le-a permis fricii și necredinței să-și facă loc! Deci când s-a dus acasă la Iair, „n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, în afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov” (Marcu 5:37). I-a luat cu El pe cei care credeau în minuni și când „au ajuns la casa fruntaşului sinagogii… Isus a văzut o zarvă, şi pe unii care plângeau şi se tânguiau mult. A intrat înăuntru, şi le-a zis: „Pentru ce faceţi atâta zarvă?… Copila n-a murit, ci doarme.” Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, şi pe cei ce-L însoţiseră, şi a intrat acolo unde zăcea copila. A apucat-o de mână, şi i-a zis: „Talita, cumi” care, tălmăcit, înseamnă: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!” Îndată fetiţa s-a sculat, şi a început să umble” (Marcu 5:37-42). Omenește vorbind, situația ta poate părea imposibilă, dar când faci abstracție de fricoși, negativiști și necredincioși, și crezi din toată inima ce spune Dumnezeu – vei obține rezultate!

„Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege, şi s-ar gândi la ce li se va întâmpla”. (Deuteronomul 32:29)

     Dacă nu ești dispus să te schimbi, peste câțiva ani vei fi exact acolo unde ești astăzi, doar că vei fi mai bătrân, vei avea mai puțin timp și mai puține opțiuni. Biblia tocmai ne-a spus: „Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege, şi s-ar gândi la ce li se va întâmpla.” Cum poți face asta? Trebuie să fii dispus să te schimbi! Recunoaște că schimbarea va avea loc – fie că-ți place, fie că nu. Astfel vei fi pregătit. Un autor scria: „Singurul lucru sigur despre ziua de mâine este că va fi diferită de ziua de astăzi. Dacă te îndoiești de asta, gândește-te la următorul lucru: bunicul meu se hrănea cu alimente de la ferma lui, părinții din grădina proprie și eu de la Fast-Food! Lumea este diferită față de cum era acum 20 de ani, și va fi și mai diferită peste 20 de ani. Dar vestea bună este că lumea se schimbă atât de repede, că nu ai putea greși tot timpul chiar dacă ai încerca!” Diferența dintre ceea ce ești astăzi și ce vei fi peste douăzeci de ani depinde în mare măsură de trei lucruri: de timpul pe care îl petreci cu Dumnezeu, de relațiile pe care le zidești și de cărțile pe care le citești. Vrei să fii înțelept? Biblia spune: „Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere” (Proverbele 2:6). Vrei să fii fericit? „Ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere!” (Proverbele 3:13). Vrei să fii împlinit în viață? „Fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică” (1 Corinteni 15:58).

„Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu.” (Iov 8:7)

     Ferma Lazy B se întinde pe o suprafață de 670 kmp. Cea mai mare parte este acoperită de tufișuri și ierburi și aparține familiei Day din 1881. Când Harry și Ada Mae Day au avut primul copil, o fetiță, au mers 300 km până la primul spital, pentru naștere, și au adus-o acasă pe fiica lor la o viață grea. Casa cu patru camere, făcută din chirpici, nu avea apă curentă sau electricitate și nu exista nicio școală în zonă. Ne-am putea gândi că având resurse atât de puține, viitorul fetiței va fi fost limitat. Însă Harry și Ada Mae erau hotărâți ca fiica lor să primească cea mai bună educație posibilă. S-au abonat la ziare și reviste metropolitane și i-au citit copilei neîntrerupt. Când fiica lor a ajuns la vârsta de 4 ani, Ada Mae a început educarea ei în sistem home-schooling, după metoda Calvert, și mai târziu au trimis-o la cele mai bune școli cu internat din acea vreme. Într-o vară și-au luat copiii într-o excursie, cu mașina, ca să viziteze toate capitalele de state din America, la vest de fluviul Mississippi. Când tânăra Sandra era pregătită să meargă la facultate, ea s-a înscris la Universitatea Stanford, apoi a continuat Dreptul și în cele din urmă, a devenit… prima femeie judecător de la Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii! Uimitor, nu-i așa? Am spus istoria asta ca să ajungem la Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi, care este acesta: investește în copiii tăi. Și fii dispus să începi cu pași mărunți, altfel nu vei începe niciodată. În loc să rămâi blocat în ceea ce crezi că nu ai, folosește ceea ce ți-a dat Dumnezeu și El îți va fi binevoitor. Și bazează-te pe acest verset din Scriptură pentru copiii tăi: „Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu.”

„Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui…” (1 Samuel 16:7)

     Ne mândrim cu abilitatea noastră de a judeca oamenii și situațiile în funcție de înfățișare – și de nenumărate ori greșim. Goliat a lansat aceeași provocare, pentru poporul Israel, timp de 40 de zile: „Trimiteți-mi cel mai bun războinic al vostru și îl voi ucide. Eu sunt campionul. Eu sunt cel mai mare!” Acest tip de gândire bazat pe frică se aplică oricărui uriaș pe care-l întâlnești în viață. Chuck Swindoll scria: „Teama și îngrijorarea nu apar numai o dată; ele apar dimineața și seara, zi după zi, încercând necontenit să intimideze. Ele apar sub forma unei persoane, a presiunii, a îngrijorării… teama care bate la inima ta, zi de zi, strigând în prăpastia propriei tale văi. Puține lucruri sunt mai persistente și intimidează mai mult decât frica și îngrijorarea, mai ales când ne confruntăm cu ele prin propriile noastre puteri!” Când a ales următorul rege al poporului Israel, Dumnezeu i-a spus profetului Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui… Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7). Ca ființe umane, ne uităm la ce se vede în afară și ne formăm opinii bazându-ne pe ceea ce vedem. Goliat era un uriaș, cu o voce tunătoare și care brava mult – trei trăsături menite să inspire frică în cea mai curajoasă inimă. Dar Dumnezeu nu a fost nici impresionat, nici intimidat de el. Și în plus, El i-a dat lui David capacitatea de a-l vedea pe Goliat prin ochii Săi. Frica este ca un bebeluș: cu cât o hrănești mai mult, cu atât devine mai mare. Când începi să vezi uriașii din viața ta din perspectiva lui Dumnezeu, ei își pierd puterea de a te imobiliza și de a te intimida. Așa că, nu mai fi fricos!

„Domnul Şi-aduce aminte de noi: El (ne) va binecuvânta…” (Psalmul 115:12).

     Cât timp irosești îngrijorându-te pentru lucruri care, de obicei, nu se întâmplă niciodată? Fii sincer! Și oare s-a îmbunătățit ceva ca urmare a îngrijorării tale? Firește că nu! Apostolul Pavel scrie: „Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri” (Filipeni 4:5-6). Apoi, el ne încurajează spunându-ne că atunci când facem lucrul acesta, „pacea lui Dumnezeu ne va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus” (vezi Filipeni 4:7). În clipa în care începi să te îngrijorezi sau să te simți agitat într-o anumită privință, adu preocuparea ta înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Eliberează-te de povară și crede că El îți va arăta ce să faci sau îți va spune că-ți va purta de grijă, El Însuși. Rugăciunea are putere asupra îngrijorării. Când simți presiune, întotdeauna cel mai bun lucru este să te rogi, în loc să te umpli de teamă și să discuți despre asta. E ușor să te rogi? Nu, pentru că dacă toată viața ți-ai făcut griji, atunci îngrijorarea a devenit un obicei. Dar, cu dedicare, cu perseverență și cu ajutorul lui Dumnezeu, poți învinge îngrijorarea. Iată două sugestii: 1) În loc să încerci să scapi de gândurile negative (fapt care te face să te concentrezi și mai mult asupra lor), mai bine umple-ți mintea cu gânduri pozitive… Gânduri din Biblie! (vezi Filipeni 4:8). 2) Ia măsuri imediat! Când începi să te îngrijorezi, spune: „Nu, nu o să mă îngrijorez pentru asta, pentru că nu mă ajută cu nimic!” Poate întrebi: „Dar cine se va îngriji de problema mea?” Dumnezeu! Cuvântul Său spune: „Domnul Şi-aduce aminte de noi: El (ne) va binecuvânta!”

„Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:30)

     Domnul Isus a spus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30). Să reținem expresia: „jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” Este bine să știm că nu trebuie să ne facem griji pentru lucruri, să înțelegem totul sau să purtăm poveri în viața noastră. De fapt, ne putem simți înviorați când ne dăm seama că nu trebuie să știm totul despre tot! Trebuie să ne simțim în largul nostru când spunem: „Nu dețin răspunsul la această situație dificilă, dar nu mă voi îngrijora pentru că Dumnezeu este în control și eu mă încred în El. Mă voi odihni în El și voi trăi liber și cu inima ușoară!” Când suntem supraîncărcați cu grijile vieții – când depunem eforturi, muncim și ne îngrijorăm – avem nevoie de o pauză mentală și emoțională. Mințile noastre trebuie să-și ia o pauză de la rezolvarea problemelor și emoțiile noastre trebuie să-și ia o pauză de la supărare. Îngrijorarea ne fură odihna și beneficiile ei. Așadar, data viitoare când te îngrijorezi și ești neliniștit, adu-ți aminte că poți trăi „liber și cu inima ușoară.” Tot ce ai de făcut este să te odihnești în siguranța dragostei lui Dumnezeu, a purtării Lui de grijă și a călăuzirii Lui. Dacă te va întreba cineva ce vei face cu problema ta, spune-i că în momentul acesta nu te gândești la ea. Dacă te întreabă de ce, spune-i că I-ai dat-o lui Dumnezeu și că ai încredere că El o va rezolva în locul tău! Amin?

„Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui!” (Psalmul 34:3)

     În rugăciunea „Tatăl nostru” putem observa două lucruri. Începe cu cuvintele: „Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău” (Matei 6:9) și se termină cu „a Ta este Împărăția, și puterea și slava, în veci, Amin.” (Matei 6:13). Dumnezeu dorește să-ți începi rugăciunea și s-o termini gândindu-te la El. De ce? Pentru că-ți va fi de două ori mai bine să te concentrezi asupra lui Dumnezeu, decât pe oricine sau pe orice altceva! Când mărești un obiect, îi crești dimensiunile pentru a-l putea vedea și înțelege mai bine. Când Îl mărim pe Dumnezeu, facem același lucru. Mărim conștientizarea prezenței Lui, ca să-L putem înțelege mai bine. Iată ce se întâmplă când ne închinăm înaintea Lui: ne mutăm gândurile de la noi înșine la Dumnezeu. Punem accentul pe El. În traducerea Bibliei „The Message”, Eugene Peterson parafrazează ultimele cuvinte din rugăciunea Tatăl nostru în felul următor: „Tu ești la cârmă! Poți face tot ce dorești! Strălucești de frumusețe! Da, da, da!” (Matei 6:13). Putem spune mai clar de atât? Dumnezeu este la cârmă! Vorbind despre Isus Hristos, Peterson parafrazează cuvintele apostolului Pavel din Efeseni 1:20-23, astfel: „Dumnezeu L-a înviat din morți, L-a pus pe tron în ceruri, I-a dat în mână conducerea universului, totul, de la galaxii la guverne, niciun nume și nicio putere nu se pot sustrage domniei Sale. Și nu doar în prezent, ci pentru totdeauna. El controlează totul, El are ultimul cuvânt în orice. În centrul tuturor acestora, domnește Hristos!” Așadar, când Îl mărești pe Domnul, tu spui de fapt: „Doamne, Tu care conduci universul, Tu conduci și inima mea!”