„Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit…” (Psalmul 51:4).

     Avem nevoie de un nou mod de a privi păcatul, de o nouă înțelegere a acestuia. Pastorul și autorul John Ortberg a scris: „Orice păcat implică negare. Păcatul aduce cu el o anumită miopie morală – vedere încețoșată.” Și singura cale prin care îl poți vedea clar este prin ochii Celui împotriva căruia ai păcătuit, de fapt… Psalmistul a recunoscut: „Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit.” Un profesor universitar creștin a spus-o în felul următor: „Sunt amabil cu studenții mei, respectuos cu colegii mei, îmi iubesc familia; nu fur, nu comit adulter, nu consum droguri,  nu înjur și folosesc regulat ața dentară… Dar când mă uit sincer și profund la mine, văd că nutresc sentimente de amărăciune, îmi folosesc cu zgârcenie timpul și banii, și nu-i iubesc pe cei ce vin nepoftiți. Sunt orgolios și mă consumă felul în care mă văd sau mă tratează ceilalți. Mă lupt cu pornirile mele carnale, și privirea și inima mea se mai abat și asupra unor lucruri neîngăduite. Mă prefac că ascult, dar nu ascult. Mă gândesc mai mult la cum pot să fiu mai extraordinar, decât la cum să fiu bun. Mă dau mai spiritual decât sunt. Sunt un dezastru – spart în o mie de cioburi! Și singura mea speranță este mila lui Dumnezeu!” Când Isaia L-a văzut pe Dumnezeu stând pe tronul Său, el a strigat: „Vai de mine! Sunt pierdut…” (Isaia 6:5). Apoi un înger a adus un cărbune aprins de pe altar și i-a atins buzele, spunând: „nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” (Isaia 6:7). Conștientizarea păcătoșeniei noastre poate fi un ghiont blând, sau ne poate trânti la pământ cu forța unui tsunami. Dar important este modul în care reacționăm. Indiferent cât de des ai căzut, sau cât de gravă este greșeala ta, astăzi Dumnezeu își extinde harul și îți oferă șansa de a o lua de la capăt – dacă ești dispus s-o accepți!

„Dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur…” (Ioan 12:24)

     Domnul Isus a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.” S-a estimat că un grăunte de grâu va produce o tulpină din care se dezvoltă trei spice de grâu. În fiecare spic sunt între 15 și 35 de boabe de grâu, ceea ce înseamnă că împreună produc aproape o sută de boabe, dintr-o singură plantă. După ce aceste boabe sunt semănate, ele vor produce la rândul lor trei mii de boabe. Și când acestea sunt semănate, ele vor produce un milion de boabe. Și dacă continui tot așa, vei acoperi întreg pământul cu grâu! E uimitor ce poate face o singură persoană când își dedică viața lui Hristos și când își începe lucrarea din locul în care se află. D.L. Moody a spus odată: „Lumea încă nu a cunoscut ce poate face Dumnezeu printr-un om care a renunțat cu totul la el însuși!” Moody a decis să fie un asemenea om, și a avut un impact uriaș în lume, pentru Hristos. Când Petru, Iacov și Ioan s-au întâlnit cu Domnul Isus, scopul lor în viață era să-și câștige existența. Apoi Domnul Isus i-a invitat să-L urmeze și să schimbe lumea. Și astăzi El te invită să faci același lucru. El te invită să descoperi o nevoie pe care nimeni nu o împlinește, și să te dedici acesteia. El îți cere să găsești o cauză mai mare decât propriul interes, și anume cauza Sa – și să-ți consacri întreaga viață acesteia! Când Domnul Isus le-a cerut ucenicilor să-și lase locurile de muncă și siguranța lor, El practic le întorcea lumea și viața cu susul în jos. Dar când ucenicii au răspuns „da”, ei au lucrat cu atâta putere, încât dușmanii lor i-au acuzat că „au răscolit lumea”! (Faptele Apostolilor 17:6). Așadar, vrei și tu să răscolești lumea? „Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă!”

„Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor…” (Isaia 41:10).

     Dăm năvală la seminarii și la conferințe căutând leacuri nedureroase prin care viețile noastre pot fi schimbate și transformate. Ținem diete… Ne înscriem la cursuri despre sănătate… și entuziasmul nostru crește cam două săptămâni. Apoi, cădem în aceeași veche rutină… Nu ne schimbăm! Citim cărți despre autoperfecționare, dar problema cu aceste cărți este că ele ne spun ce să facem, dar nu ne pot da puterea necesară să facem. Ni se spun lucruri precum: „Scapă de toate obiceiurile rele. Fii pozitiv; nu fi negativist.” Dar cum? De unde luăm puterea de a ne schimba? Cuvântul „putere” apare în Noul Testament de 57 de ori. Este folosit pentru a descrie evenimentul cel mai plin de putere care s-a întâmplat vreodată: învierea lui Isus Hristos din morți. Și acea putere a învierii ne stă la dispoziție pentru a ne schimba viețile astăzi. Cel mai important lucru în viață este să-L cunoaștem pe Hristos și să experimentăm puterea învierii Sale. Apostolul Pavel își recunoștea acest scop principal: „să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui” (Filipeni 3:10). Și tot el scrie (Efeseni 1:19-20): „care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi”. Cuvântul grecesc pentru „putere” este dunamis și se poate traduce în două feluri: 1) „dinamită”, care este o forță explozivă; sau 2) „dinam” – un generator care crează un flux constant de curent. Și în Hristos, noi le avem pe amândouă. Prin El noi putem rupe lanțurile care ne leagă și limitele care ne constrâng și putem umbla biruitori prin puterea Sa – chiar de azi, dacă vrem!

„Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre…” (Deuteronomul 29:29).

     Când nu înțelegi ce se întâmplă în viața ta, începe cu ceea ce știi în mod sigur – și anume, că Dumnezeu este bun în orice vreme, și că „bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El” (Psalmul 103:17). El nu este schimbător! El nu te binecuvântează astăzi, ca mâine să te blesteme! Nu, ci „Bunătăţile Domnului… se înnoiesc în fiecare dimineaţă” (Plângerile lui Ieremia 3:22-23). Însă există lucruri pe care Dumnezeu alege să ni le reveleze, și există „lucruri ascunse” pe care El decide să nu ni le descopere, pentru binele nostru. Autoarea Beth Jones scria: „Dacă Dumnezeu ține un secret față de noi o face pentru binele nostru și pentru binele altora. De exemplu, El nu dezvăluie vinovăția noastră și nu divulgă păcatele noastre, defectele, necredința, poftele, egoismul sau mândria noastră altora. Când se întâmplă anumite lucruri, Dumnezeu știe de ce… Lucrurile ascunse sunt ale Domnului. Și când El ne descoperă ceva, o face pentru că dorește ca noi să umblăm în acel adevăr prin credință. De exemplu, El își revelează caracterul și voia în Cuvântul Său… ca noi să putem trăi prin credință – știind că El este bun, drept, iubitor, generos, milostiv, credincios, îngăduitor, răbdător… și că El ne mântuiește, ne vindecă, ne răscumpără, ne restaurează, ne sfințește și ne binecuvântează. Lucrurile descoperite ne aparțin. Când nu știm de ce, iată ce știm sigur! Cuvântul lui Dumnezeu este mai adevărat decât circumstanțele sau decât experiențele noastre, și pentru că El știe totul despre noi nu înseamnă că ne și spune totul. Știm totodată că atunci când lucrurile nu arată bine, Dumnezeu este în continuare bun. El ne dăruiește, nu ne ia; El ne binecuvântează, nu ne oropsește; și indiferent ce se întâmplă sau nu se întâmplă, la sfârșitul zilei – cu El noi suntem biruitori!”

„Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos…” (2 Corinteni 5:10).

     Apostolul Pavel le scria corintenilor: „De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă fie că suntem departe de casă. Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” (2 Corinteni 5:9-10). Dacă ești înțelept, vei trăi în fiecare zi având adevăr predominant în mintea ta. Vei avea o perspectivă a pregătirii pentru veșnicie. Gândește-te la acest lucru în felul următor: tu nu te-ai trezit într-o dimineață spunând că te-ai hotărât să devii avocat, doctor sau contabil etc.; nu, tu ai luat această hotărâre cu mulți ani înainte, și apoi ai muncit în această direcție. Să ne înțelegem: în calitate de creștin, tu nu lucrezi ca să-ți câștigi mântuirea, ci pentru a-ți câștiga o răsplată în ceruri. Mântuirea este temelia pe care construiești, și Biblia ne spune că: „nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos” (1 Corinteni 3:11). După care apostolul Pavel continuă și ne atenționează: „Dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc” (1 Corinteni 3:12-15). Când vei sta înaintea lui Hristos, vei avea parte fie de răsplată, fie de regrete! Așadar, pregătește-te pentru veșnicie, lucrând pentru răsplătirea care trece testul focului!

„Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare…” (Coloseni 4:6).

     Liderul și autorul creștin chinez Watchman Nee a consacrat un capitol din cartea sa „Lucrătorul creștin normal” vorbirii și felului de-a comunica. „Din cauza vorbirii fără perdea, eficiența multor lucrători creștini este serios afectată. În loc să fie instrumente puternice în slujba Domnului, lucrarea lor are un impact mic din cauza scurgerii constante de putere din viața lor, prin vorbirea neatentă!” – scria Nee. Apostolul Pavel scrie: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare.” Asta înseamnă că atunci când vorbești, asigură-te că ceea ce spui e de bun gust. Și privirea de pe chipul tău și tonul vocii tale pot determina modul în care o persoană primește sau respinge ceea ce spui. Eugene Peterson parafrazează cuvintele lui Pavel în felul acesta: „Fiți grațioși în vorbire. Scopul este să scoți la lumină tot ce e mai bun din ceilalți, nu să-i dobori, sau să-i desființezi.” Și tot Pavel scrie: „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud” (Efeseni 4:29). Așadar, înainte să vorbești, verifică-ți atitudinea și întreabă-te: „În ce stare de spirit sunt acum?” Și nu te opri la întrebarea aceasta, ci aprofundează, întreabă-te și: „Ceea ce urmează să spun va ajuta sau va răni, va clarifica sau va aduce confuzie, mă va face să mă simt mai bine sau va face ca celălalt să se simtă mai bine?” Recunoscându-și tendința de a spune ceea ce nu trebuie, regele David s-a rugat: „Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele! Nu-mi abate inima la lucruri rele” (Psalmul 141:3-4). Nu ajunge să fii talentat, ca să reușești în viață… trebuie să și știi să vorbești cu înțelepciune!

„Totul vine de la Tine, şi din mâna Ta primim ce-Ţi aducem.” (1 Cronici 29:14)

     Persoanele generoase se simt întotdeauna în largul lor când vorbesc despre bani, și se simt și mai în largul lor atunci când dăruiesc. Pe când oamenii egoiști fac o obsesie din a păstra ceea ce au, și din dorința de a obține tot mai mult. De aceea Domnul Isus, care a fost cea mai generoasă persoană din istorie, a vorbit atât de mult despre bani. El a înțeles care este sursa lor, folosul lor și cine are toți banii. Șaisprezece din cele treizeci și opt de pilde pe care le-a rostit au de-a face cu gestionarea banilor și a averilor. În cele patru Evanghelii, unul din zece versete se ocupă de acest subiect. În Biblie se găsesc 500 de versete despre rugăciune și cam tot atâtea despre credință… dar despre bani și avere sunt peste două mii! Încearcă Dumnezeu să ne spună ceva? Dacă da, oare ce anume? Păi, cu siguranță, și următorul lucru: tot ce avem vine de la Dumnezeu! Deci nu ești proprietar, ci administrator al proprietății Sale. Asta înseamnă că atunci când te bate pe umăr și-ți spune: „Dăruiește acelei persoane sau acelei cauze,” tu nu trebuie să vii cu justificări și contra-argumente, ci să spui: „Da, Doamne!” După ce a strâns banii necesari pentru a construi Templul, regele David s-a rugat: „De la Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta este tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile. Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm, şi preamărim Numele Tău cel slăvit. Căci ce sunt eu, şi ce este poporul meu, ca să putem să-Ţi aducem daruri de bună voie? Totul vine de la Tine, şi din mâna Ta primim ce-Ţi aducem” (1 Cronici 29:12-14). Când Îi dăruiești lui Dumnezeu, nu faci altceva decât să Îi dai înapoi Celui ce ți-a dăruit.

„Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini…” (Psalmul 55:22).

     Într-o duminică, după o predică în care s-a vorbit despre faptul că trebuie să aducem îngrijorările noastre înaintea lui Dumnezeu, în rugăciune, o doamnă s-a apropiat de marele predicator britanic G. Campbell Morgan și i-a spus: „Eu nu-L deranjez pe Dumnezeu cu lucruri mărunte, ci vin înaintea Lui numai cu lucrurile mari!” Morgan i-a răspuns: „Doamnă dragă, tot ce aducem noi înaintea lui Dumnezeu este mărunt!” Biblia spune: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini.” Dumnezeu știe că nu ești făcut să duci povara îngrijorării, așa că El te invită să i-o dai Lui chiar acum. Orice lucru care este suficient de mare ca să fie o sursă de neliniște trebuie adus înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Apostolul Petru scrie: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7). Să reținem cuvântul „aruncați”… Este opusul lui „a duce o povară”. În clipa în care îți dai seama că o îngrijorare începe să te apese, „arunc-o” asupra Domnului, știind că „El Însuşi îngrijeşte de voi”. Dacă am avea un Dumnezeu distant, căruia nu i-ar păsa de noi, atunci am avea motive de îngrijorare. Sau dacă ar fi un Dumnezeu neputincios care nu ar putea face mare lucru pentru a ne ajuta, atunci da – am avea pentru ce să ne îngrijorăm. Compozitorul Joseph Scriven (autor între altele al imnului Un prieten bun și-un frate) a formulat astfel: „O, ce pace-adesea pierdem / câte dureri fără folos / doar că nu aducem totul / la Domnu-n rugă, prin Hristos.” Adevărul este că pe măsură ce Îi dăm îngrijorările noastre lui Dumnezeu, descoperim cât de mare este El cu adevărat! Fie acesta gândul nostru de căpetenie, azi!

„Suntem… moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos…” (Romani 8:16-17).

     Când echipa țării noastre câștigă un meci (la handbal, fotbal, volei, baschet etc.), noi spunem: „Am câștigat!” Ce- nseamnă de fapt acest „noi” implicit? Nu noi am fost pe teren, nu am fost placați, nu am aruncat și nici nu am lovit mingea… Niciunul n-am înscris niciun gol. Și-atunci, ce-nseamnă „(noi) am câștigat”? Înseamnă că dacă echipa pe care o susținem și cu care ne identificăm a câștigat, și noi am câștigat. De aici se desprinde un adevăr spiritual foarte important pentru copiii răscumpărați ai lui Dumnezeu. Când Domnul Isus a murit, noi am murit împreună cu El. Când Domnul Isus S-a înălțat, și noi ne-am înălțat împreună cu El ca „să trăim o viaţă nouă” (Romani 6:4). Diferența dintre noi și echipa care a câștigat este că noi nu vom face parte efectiv din acea echipă. Însă când Domnul Isus a ieșit biruitor la cruce, și noi L-am primit ca Mântuitor al nostru, Dumnezeu ne-a așezat „în Hristos.” Astăzi El ne vede îmbrăcați în neprihănirea lui Hristos (vezi 2 Corinteni 5:21). Apostolul Pavel explică lucrul acesta astfel: „Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos…” (Romani 8:16-17) Ați înțeles ideea? În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, fiecare este moștenitorul tuturor lucrurilor pe care le are Tatăl său ceresc. Și mai mult de-atât, este „împreună moștenitor cu Hristos”, ceea ce înseamnă că toate lucrurile la care Hristos are dreptul, au dreptul și toți cei ce sunt în El, copii ai lui Dumnezeu. Când pricepi acest adevăr și începi să trăiești în consecință, vei identifica și vei invoca binecuvântările pe care le- a promis Dumnezeu în Cuvântul Său. Aceste binecuvântări includ harul, iertarea, vindecarea, grija, călăuzirea, puterea etc. Iar identitatea ta în Hristos îți dă dreptul la toate aceste lucruri. Și ce privilegii pot fi mai mari decât acestea?!

„Vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple.” (Isaia 42:9)

     Oamenii care l-au declarat pe Iefta „persona non grata” au fost aceiași oameni care s-au întors la el după ajutor, când au fost amenințați de un dușman mai puternic. Așadar, iată prima învățătură: Nu oamenii îți determină viitorul, ci Dumnezeu! Iudeii trăiau în robie când Dumnezeu le-a făcut această promisiune: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde” (Ieremia 29:11). Planul lui Dumnezeu pentru tine va izbuti în fața oricărui alt plan. Iată a doua învățătură: Umblarea în unitate necesită vorbire în unitate. Iefta a acceptat numaidecât noua poziție. „Iefta a trimis soli împăratului fiilor lui Amon, ca să-i spună: ‚Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva ţării mele?’” (Judecătorii 11:12). Ați reținut cuvintele „cu mine” și „țara mea”; el a lăsat suferințele trecutului în urmă și a îmbrățișat în întregime cauza. Un autor scrie: „El a fost gata să umble în unitate. Și o umblare în unitate necesită o vorbire în unitate. Ai fi surprins să vezi ce impact va avea vorbirea în unitate asupra atitudinii și relațiilor tale. Vei vedea că ești mai puțin critic cu ceilalți, odată ce transformi această „vorbire în numele echipei” într-un obicei.” Asta nu înseamnă că trebuie neapărat să fiți împreună ca să procedați așa… ci înseamnă că ați înțeles că viziunea și cauza pe care o împărtășiți sunt mai mari și mai importante decât diferențele de gândire și de păreri dintre voi. Biblia spune (Efeseni 4:3): „căutaţi [trebuie să lucrați la aceasta] să păstraţi unirea Duhului [nu neapărat în păreri], prin legătura păcii.” Așa să ne ajute Dumnezeu!