„Locul pe care calci este un pământ sfânt.” (Exodul 3:5)

     Cărturarii evrei au dezbătut adeseori motivul pentru care Dumnezeu i S-a revelat lui Moise în mijlocul pustiei. De ce nu a făcut-o într-un loc extrem de populat sau cu o puternică semnificație spirituală? Părerea generală a fost că Dumnezeu a vrut să arate că „niciun loc de pe pământ, nici măcar un tufiș plin de spini nu este lipsit de prezența Lui.” Pastorul și autorul A.W. Tozer a scris: „Dumnezeu este deasupra, dar nu este propulsat acolo. El este dedesubt, dar nu este țintuit. El este afară, dar nu este exceptat. El este înăuntru, dar nu este limitat. Dumnezeu este deasupra tuturor lucrurilor și stăpânește, este sub toate lucrurile și le susține, este în afara tuturor lucrurilor și le îmbrățișează și este în interiorul tuturor lucrurilor și le umple.” Și iată partea cea mai importantă: „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea.” (Filipeni 2:13). Astăzi, Dumnezeu locuiește în tine, lucrează în tine și îți dă dorința de a face lucrurile care Îi sunt pe plac. Iată și un gând interesant: dacă Dumnezeu locuiește în tine, nu merge nicăieri unde știi că nu-i place, și nu te implica în nicio situație în care știi că nu i-ar plăcea să te implici. Dacă te simți stânjenit când ești cu o anumită persoană sau într-un anumit loc, ai grijă. Duhul Sfânt este cel care îți spune că nu ai ce căuta acolo și că nu ar trebui să faci așa ceva! Are cumva Dumnezeu viziuni înguste? Nu! El îți vrea binele, așa că te ferește de rău. Biblia spune: „Căci Domnul Dumnezeu este… un scut… și nu lipsește de niciun bine pe cei ce duc o viață fără prihană.” (Psalmul 84:11). Așadar, ține cont și astăzi că, oriunde te-ai duce, Dumnezeu este acolo!

„Cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea…” (Isaia 40:31)

     Ca să descrie emoțiile pe care le-a simțit atunci când a trebuit să se adreseze publicului, un scriitor respectat spunea: „Vorbitul în public este considerat teama noastră numărul unu, înaintea fricii de moarte, care se situează pe locul cinci și înaintea fricii de singurătate, care se plasează pe locul șapte. Asta înseamnă că majoritatea dintre noi se teme mai puțin de moarte decât de faptul de a se face de râs în fața altora. Teama este un motivator puternic. Există teama de a fi considerat diferit; teama de necunoscut; teama de a nu fi un înșelător; teama de a nu uita tot ceea ce aveai de gând să spui; teama de a fi expus riscului în public; teama de a sta singur în față… Toate acestea vin la pachet pentru majoritatea dintre noi când trebuie să vorbim în public.” În cartea sa „Biblia despre leadership”, autorul Lorin Woolfe scrie: „Leadershipul îți secătuiește aproape complet rezerva de energie verbală, prin: vorbitul la telefon, concentrarea asupra mesajului, repetarea lui până când nu mai suporți sunetul propriei tale voci – după care îl reproduci din nou, deoarece exact când ai început să te plictisești teribil de mesaj, lumea începe probabil să-l recepționeze.” Dacă ești o persoană care îi învăță pe alții, care predică sau vorbește des în public, probabil zâmbești și spui: Chiar așa este! Adevărul este că nu poți să umpli o găleată goală dintr-un puț uscat. Pentru a le oferi altora învățătură, trebuie să ai bateriile spirituale, emoționale și fizice încărcate. Și Biblia îți spune cum: „cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc.” Așa că, extrage-ți puterea din Cuvântul lui Dumnezeu!

„Să-ți dea Dumnezeu rouă din cer și grăsimea pământului, grâu și vin din belșug!” (Geneza 27:28)

     Astăzi ne uităm la alte două ingrediente ale binecuvântării unui tată: 1) Puterea rugăciunii. Iată cum s-a rugat Isaac, un om de la țară, pentru fiii săi: „Să-ți dea Dumnezeu rouă din cer și grăsimea pământului, grâu și vin din belșug!” Taților, copiii voștri v-au auzit vreodată rugându-vă pentru ei ca să reușească în viață? Sau au auzit ei cuvinte tăioase și critice precum: „Cum ai putut fi așa nătărău? Tu nu gândești niciodată? Nu vei realiza niciodată nimic în viață!” Dacă este așa, spune-le că-ți pare rău și roagă-i să te ierte. Apoi creează ocazii ca ei să te audă vorbind cu Dumnezeu despre fiecare dintre ei, pe nume; să te audă cum rostești binecuvântări peste ei. Ce mare putere are rugăciunea de binecuvântare a unui tată peste familia sa! 2) Transmiterea unei viziuni corecte cu privire la viitor. Biblia spune: „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu” (Proverbele 29:18). Consilierii școlari deplâng lipsa de viziune a elevilor. Mulți dintre copiii de astăzi nu văd înaintea lor nimic altceva decât întuneric economic, șomaj și greutăți. Ei au nevoie de oameni care cred în ei; care să-i asigure că pot reuși și că pot fi fericiți în viață; au nevoie să știe că îi așteaptă cele mai frumoase clipe. Isaac nu a așteptat ca fiii lui să-și născocească propriile viziuni pentru viitor. Nu, el s-a rugat pentru biruința lor în viață, pentru dezvoltarea lor până la faimă și pentru respect din partea familiei și a societății. Taților, copiii voștri au nevoie să-i ghidați și să-i motivați în direcția corectă!

„Prin credință a dat Isaac lui Iacov și Esau o binecuvântare, care avea în vedere lucrurile viitoare.” (Evrei 11:20)

     Orice copil are nevoie de binecuvântarea tatălui său, și fiecare tată trebuie să rostească binecuvântări peste copilul său. Când Isaac și-a binecuvântat fiii, el a vorbit cu acea autoritate venită de sus, și nu din sentimentalism sau favoritism. După obiceiul iudaic, binecuvântarea unui tată avea câteva ingrediente, iar azi vom vorbi despre două dintre ele: 1) Atingerea plină de semnificație. „Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit și a zis… Apropie-te, deci, și sărută-mă, fiule.” (Geneza 27:22, 26). Binecuvântarea tatălui cuprindea punerea mâinilor, un sărut și o îmbrățișare în semn de dragoste și de acceptare. Și Domnul Isus a știut importanța acestei binecuvântări: „Apoi i-a luat în brațe, și i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.” (Marcu 10:16). Asemenea expresii pline de dragoste binecuvântează inimile copiilor tăi, când le primesc de la tine, dragă tată care asculți! 2) Vorbe afectuoase. Înainte de a-l binecuvânta pe Iacov, tatăl său Isaac i-a zis: „Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul.” (Geneza 27:27). Pentru orășeni, aceste cuvinte ar putea stârni priviri întrebătoare, dar nu și pentru fiii lui Isaac. Isaac, un om care iubea natura, spunea de fapt: „Ăsta e fiul meu – un băiat de la țară, un vânător, un bărbat în toată regula, la fel ca tatăl său!” Cuvinte mai încurajatoare nici că putea să adreseze fiilor săi. Taților, asigurați-vă că vorbele voastre nu înjosesc și nu sunt dure. Spuneți cuvinte precum: „Te iubesc! Cred în tine! Sunt mândru de tine! Voi fi mereu alături de tine!” Deci, astăzi binecuvântează-ți copiii!

„Măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.” (Eclesiastul 3:11)

     De multe ori, viața nu merge așa după cum ne-am dori noi. Promovarea nu are loc la timp și planurile tale în ceea ce privește cariera se năruie, sau o relație dă greș, și îți petreci fiecare minut analizând ce a mers rău. Secretul păcii adevărate îl găsești când vezi „de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu” și când accepți faptul că El lucrează după propriul Său orar. Ai încercat vreodată să deschizi ușa de la casă când te grăbești și ești încărcat cu bagaje iar telefonul sună? Ai cheia potrivită, dar nu funcționează pentru că o forțezi. Când te relaxezi, ușa se deschide fără probleme. Un consilier spunea: „Nu mai forța lucrurile. Te sabotezi singur. Odată ce hotărăști că o situație este bună sau rea, te afli în postura de a face ceva. De exemplu, dacă cineva este „bun”, începi să te compari: sunt mai bun sau mai rău? Ce trebuie să fac pentru a fi mai bun? Și uite-așa, te epuizezi înainte să începi! Când drumul duce în sus – urcă! Când trebuie să ocolești un obstacol – ocolește-l! Acceptă drumul care îți stă în față. Biblia spune că „pentru orice lucru este o vreme și o judecată și nenorocirea paște pe om.” (Eclesiastul 8:6). Uneori acest lucru înseamnă că nu primești ceea ce vrei astăzi, ci primești ceea ce ai astăzi. Poate că trebuie să se întâmple ceva mai întâi. Sau este o lecție importantă pe care Dumnezeu dorește să o înveți, și tu încerci s-o eviți. Ori poate nu este timpul potrivit. Nu mai încerca atât de mult să faci ca lucrurile să se întâmple conform orarului tău. Fă ceea ce poți cu calm, lăsând restul în seama lui Dumnezeu și vei vedea cum imposibilul prinde contur.”

„Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul… vostru…” (1 Corinteni 6:20)

     Un pastor a scris: „Studiasem și meditasem la toate versetele din Scriptură despre vindecare. Într-un final, m-am îmbolnăvit atât de tare încât a trebuit să merg de urgență la spital. S-a descoperit că aveam cinci artere complet blocate și am fost programat la operație de bypass. După ce am trecut de toate acestea, am început să mă întreb: „Cum a fost posibil să pățesc așa ceva?” Sunt pastor. Cred că Dumnezeu vindecă. M-am rugat pentru alții și am văzut cum îi vindecă.” Apoi mi-am amintit! Fusesem avertizat în repetate rânduri asupra nivelului de colesterol și de zahăr din sânge… Trebuia să-mi schimb dieta, dar nu am ascultat. Am fost dependent de mâncărurile prăjite și de alimentele grase. Erau atât de gustoase, încât nu puteam renunța la ele.” Domnul Isus a spus că fiii acestei lumi sunt mai înțelepți decât fiii luminii (vezi Luca 16:8). Mass-media și instituțiile medicale ne avertizează în fiecare zi să mâncăm sănătos. Tutunul, alcoolul și drogurile te pot ucide, dar la fel și mâncarea nesănătoasă! Pavel scrie: „Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6:19-20). Tu ai o misiune de la Dumnezeu, dar și responsabilitatea de a rămâne sănătos pentru a o împlini. Trupul tău este templul în care locuiește El și unealta pe care o folosește. Așadar, caută să-L „proslăvești pe Dumnezeu în trupul tău” în fiecare zi.

„Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul” (Isaia 30:21)

Un consilier, care se luptase multă vreme cu o dependență, mărturisea: „Îmi făceam tratamentul, dar aveam nevoie de un loc de muncă pentru a ieși din acel mediu. Am căutat luni la rând, dar nimeni nu a vrut să mă angajeze. Într-o zi, așteptam autobuzul, când am auzit o voce șoptindu-mi: „Uită-te în spate!” M-am uitat și am văzut firma unui birou de avocatură. „Du-te, vorbește cu directorul firmei și spune-i că ai nevoie de un loc de muncă,” au fost cuvintele pe care le-am auzit. E o nebunie, m-am gândit eu… dar aceeași voce domoală m-a îndemnat din nou, așa că am ascultat. Când am vorbit cu avocatul și i-am spus ce se întâmplă în viața mea, m-a înțeles, întrucât cineva din familia sa își revenea dintr-o dependență. Apoi m-a privit și a zis: „E ciudat că ai intrat la mine în birou astăzi. Mă gândeam să creez un post nou de secretar juridic și nu am reușit încă să dau anunțul.” Două săptămâni mai târziu eram angajat, și a fost mai bine decât la toate celelalte locuri de muncă pentru care aplicasem vreodată. Eram mai bine plătit și îmi punea cel mai bine în valoare competențele.” Problema nu este că Dumnezeu nu ne mai vorbește, ci că nu-i mai recunoaștem glasul. Nu te grăbi să alungi gândurile răzlețe care îți trec prin minte (vezi 1 Corinteni 2:16). În general, Dumnezeu nu-ți vorbește prin tunete sau fulgere pentru a-ți atrage atenția. De cele mai multe ori, El îți vorbește prin gânduri, printr-o persoană din familie, printr-un prieten, printr-un pastor, printr-o schimbare de situație, prin descoperirea neașteptată a unui verset „perfect”, prin cartea unui scriitor inspirat sau în odăița ta, când îți umple inima cu o pace desăvârșită… Așadar, învață să asculți glasul lui Dumnezeu!

„Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieșea din mijlocul unui rug.” (Exodul 3:2)

     Moise a trăit la marginea deșertului timp de patruzeci de ani: asta înseamnă peste 21 de milioane de minute! Ceea ce i-a definit viața a fost monotonia, până când a avut o epifanie. Într-o zi, care începuse la fel ca celelalte 4.600 de zile de până atunci, Moise a văzut cu coada ochiului un rug aprins. Apoi a auzit un glas din rug care îl striga pe nume. Uneori Dumnezeu te va lua prin surprindere! Un rug aprins care nu se mistuie este la fel de irațional ca o măgăriță care vorbește. Dar Dumnezeu a făcut aceste lucruri posibile, nu-i așa? Unul dintre pericolele umblării cu Dumnezeu, vreme îndelungată, este să crezi că L-ai înțeles. Încercăm să-L introducem într-o cutie, dar nicio cutie nu e suficient de mare ca să-L cuprindă. El spune: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt căile Mele”, zice Domnul. „Ci, cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.” (Isaia 55:8-9). În loc să plutești prin viață fără niciun scop și să lași zilele să treacă, mai bine trezește-te în fiecare dimineață și roagă-te: „Tată, îți mulțumesc pentru această nouă zi. Te rog să-mi dăruiești o înțelegere nouă a Cuvântului Tău, ca să descopăr aspecte noi ale caracterului Tău… și astfel să pot face voia Ta și să Te slăvesc!” Fii treaz și informat; nu pierde ceea ce ți-a pregătit Dumnezeu. Fă ce a făcut și Moise, care și-a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată și pentru ce nu se mistuie rugul.” (Exodul 3:3). Astăzi, încearcă să „vezi” ce face Dumnezeu în viața ta!

„Dacă rămâneți în cuvântul Meu… adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:31-32)

     Dacă te lupți și încerci să scapi de un obicei nepotrivit, Domnul Isus dorește să te elibereze. „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți într-adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va elibera!” Poate întrebi: „Care este acest „adevăr” care mă va face liber?” Domnul Isus oferă răspunsul în cinci cuvinte: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu.” Izbânda se dobândește în mintea ta și este păstrată acolo. O femeie a glumit amar: „E ușor să renunți la fumat; eu am făcut-o de nenumărate ori.” Serios vorbind, cum poți să nu te mai întorci la vechile obiceiuri? Pocăindu-te de ele, renunțând la ele și înlocuind vechile gânduri care ne duc înapoi la ele cu gânduri noi. De unde vin aceste gânduri noi? Domnul Isus răspunde: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu…” Asta înseamnă să te ferești de locuri care te fac să nutrești gânduri nepotrivite și de oameni care încurajează aceste gânduri. Ar putea însemna chiar să schimbi emisiunile sau canalele tv pe care le urmărești. Vei observa că înainte să cedezi în fața unui obicei rău, sunt niște gânduri care te conduc la el. Biblia spune: „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre” (Romani 12:2). În primele etape ale recuperării dintr-o dependență, e vital să-ți umpli mintea în fiecare zi cu versete, să te rogi și să fii dispus să apelezi la sprijinul unui prieten, Biblia spune: „dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul…” (Eclesiastul 4:10). Vei cădea oare pe drumul tău spre eliberare? Da! Dar victoria începe când te hotărăști să fii liber și când crezi că Dumnezeu te va face liber.

„Fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuși…” (Iacov 1:14)

     Iată pasajul în care Iacov a inserat aceste cuvinte: „Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, și El Însuși nu ispitește pe nimeni. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuși și momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul odată făptuit, aduce moartea. Nu vă înșelați, prea iubiții mei frați…” (vers. 13-16). Când continui să păcătuiești și să-ți încalci valorile, poți ajunge până acolo că îți este greu să trăiești confortabil în propria ta piele. Orice poftă care este tolerată prea mult poate deveni rapid o dependență. Te trezești că ceea ce ți-ai dorit ieri, ai nevoie și astăzi. Apoi, fără să realizezi măcar, te lași în seama acelui lucru care îți controlează viața, pentru că este singura cale prin care îți poți găsi alinarea temporară. Când se întâmplă acest lucru, oprește-te și întreabă-te: 1) „Cum rămâne cu scopul vieții mele și cum rămâne cu ceea ce m-a chemat Dumnezeu să fiu?” Bucuria altora îți amintește de bucuria și celelalte lucruri pe care le-ai pierdut. 2) „Ce se întâmplă atunci când necazul dă peste viața mea sau peste familia mea?” În astfel de momente te întrebi: „Nu cumva toate acestea se întâmplă din cauza mea?” Poate auzi din toate părțile că nu e vina ta, dar în sinea ta nu ești sigur. Singura modalitate prin care îți poți găsi pacea adevărată este să fii împăcat cu Dumnezeu. Și se poate! Iată ce te-nvață Cuvântul: „Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L, câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui, și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând.” (Isaia 55:6-7).