„Intră în bucuria stăpânului tău.” (Matei 25:21)

Nicole Unice, responsabilă cu lucrarea cu și pentru femeile din Biserica Speranța, spunea: „Există idei care știu că vor fi folositoare și cu toate acestea ezit să le împărtășesc sau să visez prea departe. Dacă nu funcționează? Sau dacă nu vor fi pe placul oamenilor? Dacă superiorii mei le vor critica? Într-o zi am mâzgălit pe unul din pereții biroului meu: Și ce dacă nu va funcționa? Întrebare: Ce ai tânjit să faci și nu ai încercat, pentru că ți-a fost teamă să nu dai greș? Care sunt programele pe care le mai ții în viață, chiar dacă nu servesc nimănui? Ce tehnologie eviți? Cărei lecții te sustragi pentru că te simți bătrân și ruginit? Dacă nu vezi nimic la orizont ce ar putea da greș, ai dat deja greș ca lider. Dacă nu mergi în direcția inovației și a creativității, vei atrage în permanență aceleași persoane. Când începi să îndeplinești „sarcinile pe care ți le-a dat Dumnezeu” va trebui să lărgești granițele și să încerci lucruri care s-ar putea să eșueze.” John Mason scrie: „Nu-ți fie teamă de eșec. Cine nu greșește nu crește. Când oamenii de succes încetează să mai crească și să învețe este pentru că devin din ce în ce mai puțin dispuși să își asume riscul eșecului. Eșecul este o amânare, nu o înfrângere. O ocolire temporară, nu o stradă înfundată. Cu toții facem greșeli – mai ales cei care fac ceva. Cum spune Pavel: „Dumnezeu… ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos!” (1 Corinteni 15:57), iar eșecul este deseori primul pas spre biruință. Dacă nu ești dispus să-ți asumi riscul, nu vei avea șansa de a reuși!” Roagă-te azi pentru curajul de a păși prin credință, și asumă-ți riscul!

„Intră în bucuria stăpânului tău.” (Matei 25:21)

     Nicole Unice, responsabilă cu lucrarea cu și pentru femeile din Biserica Speranța, spunea: „Există idei care știu că vor fi folositoare și cu toate acestea ezit să le împărtășesc sau să visez prea departe. Dacă nu funcționează? Sau dacă nu vor fi pe placul oamenilor? Dacă superiorii mei le vor critica? Într-o zi am mâzgălit pe unul din pereții biroului meu: Și ce dacă nu va funcționa? Întrebare: Ce ai tânjit să faci și nu ai încercat, pentru că ți-a fost teamă să nu dai greș? Care sunt programele pe care le mai ții în viață, chiar dacă nu servesc nimănui? Ce tehnologie eviți? Cărei lecții te sustragi pentru că te simți bătrân și ruginit? Dacă nu vezi nimic la orizont ce ar putea da greș, ai dat deja greș ca lider. Dacă nu mergi în direcția inovației și a creativității, vei atrage în permanență aceleași persoane. Când începi să îndeplinești „sarcinile pe care ți le-a dat Dumnezeu” va trebui să lărgești granițele și să încerci lucruri care s-ar putea să eșueze.” John Mason scrie: „Nu-ți fie teamă de eșec. Cine nu greșește nu crește. Când oamenii de succes încetează să mai crească și să învețe este pentru că devin din ce în ce mai puțin dispuși să își asume riscul eșecului. Eșecul este o amânare, nu o înfrângere. O ocolire temporară, nu o stradă înfundată. Cu toții facem greșeli – mai ales cei care fac ceva. Cum spune Pavel: „Dumnezeu… ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos!” (1 Corinteni 15:57), iar eșecul este deseori primul pas spre biruință. Dacă nu ești dispus să-ți asumi riscul, nu vei avea șansa de a reuși!” Roagă-te azi pentru curajul de a păși prin credință, și asumă-ți riscul!

„Nimic întinat… ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.” (Apocalipsa 21:27)

     Într-o noapte de aprilie a anului 1912, Titanicul, cel mai mare vapor de pasageri din lume și considerat de mulți „imposibil de scufundat”, a lovit un iceberg și a naufragiat în apele înghețate ale Atlanticului. În urma dezastrului, imaginea din fața biroului White Star Line din Liverpool a fost una de neliniște și durere, întrucât prietenii și rudele celor aflați la bordul vasului au luat cu asalt clădirea. Pe ambele laturi ale intrării principale erau lipite afișe. Pe o parte scria: „SE ȘTIE CĂ AU FOST SALVAȚI” (și urmau liste), iar pe cealaltă: „SE ȘTIE CĂ AU DISPĂRUT” (și urmau liste) Din când în când ieșea un oficial al companiei cu o foaie pe care era trecut numele încă unui pasager. Când ridica hârtia, o tăcere mormântală se lăsa peste mulțimea de oameni, căci cei dragi ai celor dispăruți așteptau să vadă pe ce parte va fi scris numele. În ziua în care a fost răstignit Domnul Isus, Dumnezeu S-a uitat din cer și a scris „SE ȘTIE CĂ A FOST SALVAT” pe cruce. Apoi a început să scrie nume în „Cartea vieții Mielului”… Și mesajul crucii nu s-a schimbat! Nu trebuie să fii cărturar ca să înțelegi lucrul acesta. De fapt, majoritatea celor care vin la Hristos nu cunosc prea multe din Biblie. Tot ce știu este că au nevoie de un Salvator și că Dumnezeu îi iubește. Tot ce-ți trebuie, pentru a primi viața veșnică, este să te pocăiești de păcat și să te încrezi în Domnul Isus. În clipa în care faci asta, Dumnezeu îți scrie numele în „cartea vieții Mielului” și devii membru al familiei Sale, cu loc garantat în ceruri. Lucrul acesta ți se poate întâmpla chiar astăzi, dacă vrei. Mă rog pentru tine, așa să-ți ajute Dumnezeu!

„Cine sunt eu, ca să mă duc…” (Exodul 3:11)

     Când Dumnezeu i-a zis lui Moise că îl va folosi pentru a scăpa poporul Israel din robie, conversația s-a derulat în felul următor: „Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon și vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.” Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon și să scot din Egipt pe copiii lui Israel?” Dumnezeu a zis: „Eu voi fi negreșit cu tine” (v. 10-12). Moise și-a rezumat temerile și nesiguranțele sale printr-o singură întrebare: „Cine sunt eu?” Dar e o întrebare greșită. Nu cine ești contează, ci Cui îi aparții! În acea zi, Dumnezeu i-a revelat lui Moise numele Său: „Eu sunt Cel ce sunt.” Numele Său este soluția tuturor problemelor și răspunsul la toate întrebările. Numele Său liniștește orice teamă și câștigă orice luptă. În fața Numelui Său, îngerii se închină și dracii se-nfioară. Prin Numele Său, păcatele noastre sunt răscumpărate și autoritatea noastră este validată. Cine ești este absolut lipsit de relevanță. Dumnezeu nu ne folosește datorită a ceea ce suntem, ci în ciuda a ceea ce suntem. Cerul nu va da faliment dacă noi nu dăm zeciuială… Și dacă îți dai talanții în altă parte, nu înseamnă că Împărăția lui Dumnezeu se năruie. Dar din motive care ne vor fi descoperite numai de partea cealaltă a spațiului și a timpului, Dumnezeu a ales să-Și împlinească planurile prin oameni obișnuiți ca noi. Îți este teamă să pășești prin credință, ca să nu greșești? Nu cumva situația îți pare fără ieșire? Asta nu este din cauza lui Dumnezeu. Astăzi, încrede-te în El, bazează-te pe promisiunea Sa: „Eu voi fi negreșit cu tine”… și mergi mai departe!

„Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul…” (Psalmul 103:13)

     Poate îți este greu să-L vezi pe Dumnezeu ca pe tatăl tău, dacă porți cu tine cicatricile unui copil abuzat. Poate ai avut parte de prea multe nevoi neîmplinite care s-au adunat: afecțiune, siguranță, încredere, mângâiere, nevoi materiale etc… și lipsa acestora te face să crezi cu greu că Dumnezeu Se va îngriji de ele acum. Ce e de făcut? Recunoaște că imaginea tatălui pe care ți-ai format-o este defectuoasă, și că nu seamănă absolut deloc cu cea a Tatălui tău ceresc. Nici măcar cel mai bun tată de pe pământ nu se poate compara cu El. Dumnezeu dorește să te apropii de El ca de Tatăl desăvârșit care este – preocupat, sensibil, generos, plin de dragoste, de care poți să depinzi. De aceea Domnul Isus ne-a învățat să-L numim „Tatăl nostru”, nu doar „Dumnezeu și Domn Atotputernic.” Ca un tată bun, El îți înțelege nevoile și le împlinește pe deplin (vezi Matei 6:25-34). Și la fel cum părinții buni recunosc calitățile unice ale copiilor săi, El îți cunoaște personalitatea deosebită, darurile, gândurile și sentimentele. „Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. Căci El știe din ce suntem făcuți; Își aduce aminte că suntem țărână.” (Psalmul 103:13-14). Grija lui Dumnezeu este croită pe măsura darurilor și slăbiciunilor tale. La fel ca un tată iubitor, El acceptă și își împlinește responsabilitatea de a se îngriji de tine. Dar care este rolul tău în această relație? Acela de a te comporta ca fiul unui Tată demn de încredere, generos și atotiubitor! Așa că, astăzi roagă-te pentru toți aceia care au o relație dificilă cu tatăl lor!

„Ei n-au înțeles că le vorbea despre Tatăl.” (Ioan 8:27)

     Pe vremea Domnului Isus, era greu să înțelegi conceptul de Dumnezeu-Tatăl. Domn, rege, judecător, acestea erau ușor de înțeles – dar nu Tată! Vechiul Testament vorbește rareori despre Dumnezeu ca Tată, în timp ce Noul Testament menționează lucrul acesta de multe ori. Până nu a venit Domnul Isus și nu L-a descoperit pe Tatăl, El a fost ca o taină. „Nimeni nu cunoaște deplin pe Tatăl, afară de Fiul și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.” (Matei 11:27). Și printre noi sunt mulți care nu înțeleg bine că El este Tată și că avem binecuvântări din belșug în El. „Tată”, numele atotcuprinzător al lui Dumnezeu, încorporează tot ce am putea avea nevoie vreodată, prin faptul că El dezvăluie ceea ce simte pentru fiecare dintre noi. Numele acesta exemplifică toate trăsăturile celui mai bun tată pe care ni-l putem imagina. Gândește-te ce ar face un tată iubitor și atotputernic pentru un copil aflat în nevoie. Tatăl tău ceresc dorește să le facă pe toate acestea pentru tine… și chiar mai mult de-atât! Când Îl recunoști pe Dumnezeu ca fiind Tatăl tău, fricile tale dispar și începi să înțelegi că nevoile tale vor fi împlinite în adevăratul sens al cuvântului. Domnul Isus a zis: „Nu te teme… pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția” (Luca 12:32). Dumnezeu este bucuros să-ți ofere resursele Împărăției Sale! De ce? Pentru că te iubește la fel de mult cât Îl iubește pe Isus, Fiul Său… care S-a rugat ca tu să fii încredințat că Tatăl tău ceresc te iubește cum L-a iubit pe Domnul Isus (cf. Ioan 17:23). În calitate de copil al Său răscumpărat, cf. Efeseni 2:19, ai toate beneficiile pe care le au cei care sunt membri ai „casei lui Dumnezeu”!

„Ești o grădină închisă…” (Cântarea Cântărilor 4:12)

     Pomul unui gospodar a dat rod bogat mulți ani la rând, și a devenit o reală sursă de venit pentru el, așa că omul nostru și-a canalizat toate eforturile spre profit și nu a băgat de seamă că pomul era pe moarte. Apoi, s-a trezit într-o zi că pomul s-a uscat, pentru că rădăcina se uscase. A fost atât de preocupat de roade, încât a neglijat rădăcina. Dar tu? Te concentrezi pe cifre și rezultate? Sau pe scop, oameni, caracter, maturitate și pe rădăcina biruinței tale? Hrănește rădăcina și vei avea mereu parte de rod! Un autor scria: „Asemenea cu ale unei plante obligate să stea în același ghiveci, și rădăcinile noastre sunt îngrădite și răsucite. Cu timpul, nu mai avem cum să fim hrăniți pe deplin… pentru că nu putem crește dincolo de limitele mediului în care ne aflăm. Potrivit cuvintelor din Cântarea cântărilor, devenim ca o „grădină închisă… o fântână pecetluită.” Dar Dumnezeu se uită la omul dinlăuntru, cel care are potențialul să devină tot ce El l-a creat să fie. El vede floarea ce stă să înflorească în grădina închisă, prospețimea izvorului lăuntric și susurul fântânii cu apă. El știe că ești inhibat și închis, și dorește să te elibereze. Anumite încercări din viață, cum ar fi moartea cuiva drag sau divorțul, necesită o replantare obligatorie, adică șansa de a-ți forma rădăcini mai adânci și de a-ți atinge potențialul într-un nou ambient. Cere-i lui Dumnezeu să te sădească din nou, să te scoată cu blândețe, să te elibereze de robie și să-ți găsească locul perfect în care să crești. Lasă-L să-ți hrănească rădăcinile, ca ele să se extindă în pământul fertil al libertății regăsite.”

„De ce-Mi ziceți: „Doamne, Doamne!” și nu faceți ce spun Eu?” (Luca 6:46)

     Domnul Isus a spus o pildă despre doi oameni care și-au construit o casă. Cel înțelept și-a așezat casa pe o stâncă solidă; nebunul și-a construit-o pe nisip. Când furtuna a lovit ambele case, numai casa celui înțelept a rămas în picioare. Domnul Isus nu a dorit să compare înțelepciunea cu nebunia, deoarece toți putem fi înțelepți uneori și nebuni alteori. Și nici nu a spus că a supraviețuit casa celui credincios, în timp ce casa care a fost distrusă aparținea unui necredincios, deși această idee este implicită. Domnul Isus a dorit să compare cele două temelii (vezi Matei 7:24-27). Așadar, care este temelia vieții tale? Când lucrurile se înrăutățesc, când ești pus cu fața la zid, când viața ta atârnă de un fir de ață, când ți-ai epuizat ultima fărâmă de putere – ce anume te ajută să supraviețuiești? Cu siguranță nu înțelepciunea sau biserica de care aparții. Credincioșii adevărați caută să rămână la suprafață în mijlocul furtunilor vieții: o relație abuzivă, un colaps financiar, un partener necredincios, o pierdere ireversibilă, boala unui copil, handicapul psihologic și fizic etc. Iată ce a dorit Domnul Isus să ne învețe prin această pildă: Când vin furtunile vieții, singura cale prin care poți supraviețui este să faci ceea ce-ți spune El! Întrucât Dumnezeu Își onorează întotdeauna Cuvântul, ascultarea ta te aliniază la Cuvântul Său, la voia Sa și la puterea Lui de a acționa în locul tău. Când umbli în ascultare, Dumnezeu te va ajuta să treci prin furtună, indiferent cât de puternică este!

„Fiecare își va purta sarcina lui însuși.” (Galateni 6:5)

     Sally administra o companie mică de marketing, iar când au apărut problemele, ea a căutat automat un țap ispășitor. La ședințele pe tema vânzărilor îi ocăra și îi critica pe colegii ei, numindu-și tiradele drept „discuții constructive.” Când angajații au început să-și dea demisia în număr mare, iar veniturile companiei s-au diminuat, Sally a dat vina pe economia în stagnare, personalul ineficient și condițiile proaste de lucru. În cele din urmă, șeful ei s-a săturat și a concediat-o. Învinovățirea altora fusese până atunci metoda prin care supraviețuise Sally. Nu s-a gândit niciodată că ea a contribuit la problemă. Învinovățirea altora îți subminează abilitatea și capacitatea de a-ți „purta sarcina ta însuți.” Un expert scrie: „În loc să devii mai puternic, devii mai slab. Oamenii au impresia că dacă recunosc faptul că fac parte din problemă înseamnă că au greșit oarecum. În realitate e valabil exact opusul. E nevoie de putere ca să fii de acord că toți cei implicați au avut o vină. Un alt efect secundar al învinovățirii altora este neprihănirea proprie. În mintea ta ești nevinovat, și net mai bun decât alții. Crezi că ești puternic și că ceilalți sunt slabi. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr; Biblia spune: „Mândria merge înaintea pieirii, și trufia merge înainte căderii.” (Proverbele 16:18). Când dai vina pe alții, îți pierzi abilitatea de a vedea realitatea și ești șocat când pierzi o relație sau un loc de muncă, lucru care nu ai fi crezut niciodată că se va întâmpla. Când încetezi să mai dai vina pe alții, îți dezvolți compasiunea și îți dai seama că greșelile sunt firești și inevitabile. Ele sunt doar niște greșeli și pot fi corectate. Asta nu înseamnă că e ceva greșit la tine sau la ceilalți.” Așadar: „fiecare să își poarte sarcina lui însuși.”

„Fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși…” (Romani 14:12)

     Ai văzut vreodată un aruncător de flăcări, măcar în vreun film? Acest lansator de foc este menit să-i distrugă pe oameni. Ei bine, acuzatorii fac exact același lucru. Când viața nu merge așa cum vor ei, în loc să-și asume responsabilitatea pentru deciziile și faptele lor, dau vina pe alții. Și de țapi ispășitori nu ducem lipsă! De exemplu: „Afacerea mea ar fi avut succes dacă banca mi-ar fi dat un împrumut mai mare. Am vrut să fac parte din echipa de slujire, dar soțul meu nu a agreat ideea” etc. Însă când vorbim despre învinovățirea altcuiva, Scriptura este foarte clară: „Fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.” Problema cu învinovățirea altora este că te împiedică să ai o atitudine constructivă și să mergi mai departe în viață. Așa cum psihologul Brenda Shoshanna remarca: „Fiecare persoană pe care dai vina se ține cu dinții de o părticică din puterea ta personală și din stima ta de sine. Asumarea responsabilității pentru ceea ce se întâmplă în viața ta este unul dintre lucrurile cele mai motivatoare pe care le poți face. Ai la îndemână noi alegeri. Mânia ta e tot mai mică. Vezi oamenii și evenimentele cu alți ochi.” Nu uita: responsabilitatea poate fi înțeleasă ca abilitatea de a da un răspuns sau iscusința de a răspunde și nu de a reacționa. Fără îndoială – te poți simți intimidat la gândul că trebuie să-ți iei viața în mâini, dar vei fi uimit de bucuria și libertatea pe care ți-o aduce. Vei face greșeli pe drum? Firește! Te vei împiedica oare și vei cădea? Desigur! Dar nimic nu se compară cu sentimentul umblării prin credință și cu noul pas pe care îl poți face cu ajutorul lui Dumnezeu.