„Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine… dacă vei asculta de glasul Domnului…” (Deuteronomul 28:2)

     O sută de oameni au fost întrebați în cadrul unui sondaj de opinie: „Care este cel mai bun lucru care vi s-a întâmplat în ultimii cinci ani?” În mod surprinzător, mulți au răspuns: „Niciunul.” Cuvântul lui Dumnezeu ne promite pâinea de fiecare zi, beneficii și binecuvântări zilnice… și cu toate acestea oamenii nu s-au putut gândi la niciun lucru bun care li s-a întâmplat în ultimii cinci ani. Ce mod trist de a trăi! Autorul John Mason scrie: „În mod tipic, noi vedem lucrurile nu așa cum sunt ele, ci așa cum suntem noi. După cum ne poziționăm, vedem dovada existenței lui Dumnezeu peste tot sau nicăieri. Prea des mințile noastre sunt blocate într-o singură direcție. Căutăm o anumită culoare, așa că trecem cu vederea peste celelalte; ne gândim la ziua de mâine și Dumnezeu spune azi. Căutăm peste tot și răspunsul este chiar sub nasul nostru. Când o persoană este poziționată corect, e pregătită să primească tot ce are Dumnezeu pentru ea.” Biblia spune: „Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine… dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău: Vei fi binecuvântat în cetate, și vei fi binecuvântat la câmp. Rodul pântecelui tău… toate acestea vor fi binecuvântate… Vei fi binecuvântat la venirea ta, și vei fi binecuvântat la plecarea ta… Domnul îți va da biruință asupra vrăjmașilor tăi care se vor ridica împotriva ta; pe un drum vor ieși împotriva ta, dar pe șapte drumuri vor fugi dinaintea ta… Domnul va face ca binecuvântarea să fie cu tine în grânarele tale… Domnul te va face să fii cap, nu coadă…” (am spicuit din vers. 2-13). Și tu poți fi beneficia e toate astea, dar cu o condiție: „dacă vei asculta de glasul Domnului.” Dragostea lui Dumnezeu este garantată și necondiționată. Dar binecuvântările Lui necesită cooperarea ta. Așadar, umblă în ascultare pentru a te bucura de binecuvântările ei!

„Veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11:29)

     Una dintre cele mai extraordinare chemări și promisiuni pe care ni le-a făcut Domnul Isus apare în Matei 11:28-29): „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Cum a putut Domnul Isus să vorbească despre înjugarea la jug, ceea ce sugerează o muncă grea, și despre odihnă în același context? Pentru majoritatea dintre noi, odihna înseamnă să te așezi într-un fotoliu. Nu la genul acesta de odihnă s-a gândit Domnul Isus. Jugul este un dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul vitelor care trag la car sau plug. Acceptarea jugului lui Hristos este întruchiparea supunerii și în același timp personificarea ajutorului, deoarece nu tragi greutatea de unul singur. În fiecare pereche de boi, unul conduce, iar celălalt urmează. Domnul Isus este cel care conduce, dar tu trebuie să fii înjugat alături de El pentru a te bucura de beneficii. Așadar, pentru a te bucura de o relație apropiată cu Domnul Isus, trebuie să te pleci înaintea Lui și să accepți voia Sa. Domnul Isus promite că jugul Său nu te va sufoca, nu va fi greu de dus, nu te va constrânge și nu te vei prăbuși sub el. De fapt, ironia este că dacă dorești să fii cu adevărat liber, trebuie să te lași înjugat de Isus, supunându-ți dorințele voinței Lui. E posibil să accepți jugul lui Hristos și apoi să tragi în direcția opusă atunci când viața nu o ia pe drumul dorit de tine, dar pacea și odihna vin numai când te relaxezi în jug, și când Îl lași pe Hristos să te conducă în direcția bună.

„Lucrurile… ce nu se văd, sunt veșnice.” (2 Corinteni 4:18)

     Ne bucurăm de cele mai multe ori de binecuvântările schimbării, dar aproape niciodată de procesul schimbării. Suntem ființe dominate de obiceiuri. Ne formăm obiceiuri, și obiceiurile ne formează pe noi. Apoi începem să vedem lucrurile exclusiv din propria noastră perspectivă. Și când se întâmplă așa, stagnăm. De fapt, fără schimbare nu există creștere. Când ai atitudinea potrivită, fiecare experiență – pozitivă sau negativă – devine o o șansă de a progresa. Să ne gândim puțin: pomii mai au nevoie și de altceva în afară de căldura soarelui pentru a rodi. Și anotimpurile ploioase sunt productive și ele precedă întotdeauna culesul. Nu trebuie să-ți placă ploaia, trebuie doar să înțelegi scopul și beneficiile ei. Biblia spune că în fiecare zi „suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18). Dar pentru a deveni asemenea lui Isus, trebuie să-L urmezi oriunde te conduce. Asta înseamnă să-L urmezi – prin pustia ispitei, prin durerea respingerii, prin pierderea reputației, prin renunțarea la voia ta, și fiind gata să mergi la cruce și să mori față de orice formă de egocentrism! A-L urma pe Hristos poate însemna și a ajunge într-un alt loc decât cel în care ești astăzi. Odată ce înțelegi acest principiu, nu te vei mai teme și nu te vei mai împotrivi schimbărilor care au loc în viața ta și vei începe să-L vezi pe Dumnezeu în toate acestea. Ap. Pavel a scris (2 Corinteni 4:16-18): „Chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinlăuntru se înnoiește din zi în zi… Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veșnice.”

„Suntem încolțiți… dar nu la strâmtoare… nu deznădăjduiți…” (2 Corinteni 4:8)

     Înainte de a renunța și de a lăsa totul baltă, citește istoria lui Neemia care a reconstruit zidurile Ierusalimului în numai cincizeci și două de zile! Mai întâi, el a căutat ajutorul lui Dumnezeu: „Ne-am rugat Dumnezeului nostru” (Neemia 4:9). În al doilea rând, și-a apărat viziunea: „Am pus o strajă zi și noapte ca să ne apere împotriva loviturilor lor” (v. 9). În al treilea rând, a refuzat să renunțe: „Un om ca mine să fugă?… Nu voi intra (în Templu)!” (Neemia 6:11). Gandhi a spus: „Nu vei ști niciodată care sunt rezultatele faptelor tale, dar dacă nu faci nimic, nu vor exista niciun fel de rezultate!” În ciuda obstacolelor, a vrăjmașului și a presiunii, Neemia a refuzat să renunțe. Și Dumnezeu îi onorează pe oamenii care au un astfel de spirit. Pavel a spus: „Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți.” (2 Corinteni 4:8-9). Thomas Edison a dat lumii electricitatea, microfoanele, bateriile, filmele sonore, fotografia și multe alte invenții. Iată însă câteva dintre principiile după care a trăit el: 1) Lucrează pentru a obține toate cunoștințele necesare despre ceea ce dorești să realizezi. 2) Ațintește-ți gândirea spre scop. Perseverează! Caută! Problema cu majoritatea oamenilor este că renunță înainte să înceapă. 3) Continuă să cauți, indiferent cât de des ai parte de dezamăgire. 4) Nu te lăsa influențat de faptul că altcineva a încercat același lucru și a dat greș. 5) Rămâi concentrat pe ideea că undeva există o soluție la problema ta, și o vei găsi! Deci, prin perseverență poți birui!

„Să nu judecați nimic înainte de vreme” (1 Corinteni 4:5)

     Prejudecata este o idee preconcepută și eronată, sau un sentiment nefavorabil, față de o persoană sau față de anumiți oameni, din diferite motive. Ea te face să-i vezi ca dușmani pe cei ce nu îmbrățișează aceleași convingeri pe care le ai tu. Atribui calități lăudabile cercului în care te învârți, și defecte celor din afara lui. Nu asta a făcut Domnul Isus. El S-a împrietenit și a avut părtășie cu păcătoșii și cu respinșii societății, fără a Se compromite și fără a îmbrățișa modul lor de viață. Biblia ne avertizează să nu „judecăm nimic înainte de vreme” și ne reamintește că „va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, și va descoperi gândurile inimilor.” (v. 5). El este singurul în măsură să „judece simțirile și gândurile inimii.” (Evrei 4:12). Așa că, dacă ești predispus să „judeci înainte de vreme” (1 Corinteni 4:5), iată câteva gânduri la care să meditezi: 1) Confruntă-ți prejudecata. Enumeră toți oamenii pe care nu-i socotești prieteni, oameni cu care nu vrei să ai nimic de-a face, și începe să-i iubești „cu fapta și cu adevărul.” (1 Ioan 3:18). 2) Dă-ți jos masca. Uită-te în inima ta și întreabă-te ce te deranjează la cealaltă persoană. Există asemănări între voi? Nu cumva acestea sunt o expresie a lucrurilor de care te ascunzi? 3) Încearcă să cunoști cealaltă persoană. Pavel a zis: „M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.” (1 Corinteni 9:22). Fie că decizi sau nu să continui relația, nu te lăsa condus de puterea minții, ci de Duhul lui Dumnezeu; vei avea o șansă mai mare să-i câștigi pe alții pentru Hristos, deoarece (1 Corinteni 13:8) „dragostea nu va pieri niciodată”.

„Și-L rog… să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru…” (Efeseni 3:16)

     Până nu îți dai seama și accepți că puterea lui Dumnezeu este în tine, nu o vei putea folosi. Una dintre cele mai mari forțe vindecătoare din lume este Cuvântul lui Dumnezeu, și se află la îndemâna ta! De exemplu, când ți se îmbolnăvește cineva drag, Biblia spune: „Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu… își vor pune mâinile peste bolnavi, și bolnavii se vor însănătoși.” (Marcu 16:17-18). Aceasta este o promisiune plină de putere. Când Domnul Isus S-a întors la Capernaum, Marcu ne spune: „S-a auzit că este în casă” (Marcu 2:1). Și înainte să plece din acel loc, un om paralizat s-a ridicat și a umblat. În concluzie: dacă Hristos trăiește în tine, nu ar trebui ca oamenii să-I simtă prezența, când se află în preajma ta? Dacă faci parte din conducerea bisericii, nu ar trebui ca biserica să fie binecuvântată? Nu ar trebui să fii un agent al schimbării, care rezolvă probleme și care ajută biserica să crească? Biserica nu este perfectă. Nimeni nu a spus asta. Biserica e un spital, nu un club de elită. Dar orice lucru care nu merge în biserică este lucrarea omului, nu a lui Dumnezeu. Când Dumnezeu se află în spatele chiar și al celui mai mărunt lucru, acela devine puternic; iar omul prin care se manifestă puterea lui Dumnezeu devine biruitor, fiindcă puterea Lui este absolută, neschimbătoare și la îndemână! A venit vremea să folosim armele „puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” (2 Corinteni 10:4). E timpul să iei atitudine în numele Domnului Isus, și să te opui diavolului și păcatului, ca să nu aibă nimic de-a face cu tine! Domnul Isus a spus: „Toată puterea Mi-a fost dată… Duceți-vă…” (Matei 28:18-19). El ți-a dat puterea – folosește-o!

„Dacă este cu putință… trăiți în pace cu toți oamenii” (Romani 12:18)

     Domnul Isus a zis: „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!” (Matei 5:9). Putem reține de aici că Dumnezeu a promis că-i va binecuvânta pe cei ce aduc pacea, nu pe cei ce iubesc pacea. E o diferență. Persoanele împăciuitoare plătesc prețul; iubitorii de pace se bucură de foloasele ei. Uneori trebuie să-i confrunți pe oameni, înainte să-i mângâi. Domnul Isus i-a alungat din Templu pe schimbătorii de bani, care impuneau un curs de schimb nedrept celor ce cumpărau miei și porumbei pentru a-i aduce jertfă lui Dumnezeu. În majoritatea cazurilor, aceștia erau dintre cei ce își permiteau cel mai puțin să plătească în plus, așa că Domnul Isus a hotărât să ia atitudine. Unul din numele lui Dumnezeu este Iahweh-Shalom, „Domnul este pacea noastră” (vezi Judecători 6:24). „Shalom” nu denotă absența tulburărilor, ci pacea lui Dumnezeu în mijlocul lor! Când avem o problemă cu cineva, Domnul Isus a zis că trebuie să urmăm anumiți pași. Mai întâi, trebuie să mergem și să încercăm să rezolvăm problema în particular. Dacă nu reușim, trebuie să luăm cu noi pe cineva care ne poate ajuta. Dacă și acest demers dă greș, trebuie să mergem la conducătorii bisericii. Și dacă persoana refuză în continuare să se împace, atunci trebuie s-o iubim și s-o lăsăm în mâinile lui Dumnezeu (vezi Matei 18:15-17). Probabil nu e o abordare după modelul lui Dale Carnegie (de tip „Cum să câștigi prieteni și să influențezi oamenii”), dar este calea lui Dumnezeu. Pavel a spus: „Dacă este cu putință… trăiți în pace cu toți oamenii.” De exemplu, Pavel a fost dispus să nu mai mănânce anumite mâncăruri care erau ofensatoare pentru unii (vezi 1 Corinteni 8:13), dar nu a fost dispus să-i tolereze pe cei care fac dezbinări în biserică (vezi Romani 16:17). Așadar, trebuie să știi când să faci valuri… și când să faci pace!

„Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înșiși și se pun alături ei cu ei înșiși, sunt fără pricepere.” (2 Corinteni 10:12)

     Dacă ți-ai pierdut bucuria de a-L sluji pe Domnul, este poate și pentru că te compari cu alții, și că încerci să fii ca ei. Pavel a spus: „Fiecare să-și cerceteze fapta lui, și atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l privește pe el, și nu cu privire la alții” (Galateni 6:4). Pavel a avut mereu parte de critici, iar răspunsul lui a fost întotdeauna același: evită comparațiile, opune-te exagerărilor, și caută doar gloria lui Dumnezeu. Pavel a refuzat să fie distras de critici, să-și compare lucrarea cu a altora sau să se angajeze în dezbateri fără folos. Autorul John Bunyan a afirmat că dacă viața lui a fost fără rod, nu contează cine îl laudă; dar dacă viața lui a fost rodnică, nu contează cine îl critică. Scriitoarea Anne Peterson adaugă: „Ucide dragonii comparației. Când văd ceva ce mă înfioară, mă rog pentru acea persoană. E mai ușor când sunt cinstită cu Dumnezeu – El oricum știe ce simt. Când încep să-L laud, cânt imnurile vechi, versurile lor sunt pline cu adevăruri despre Domnul. În loc să mă întreb când voi ajunge la ceea ce mă străduiesc să ating, rămân la lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a făcut deja. Mulțumirea durează atâta timp cât privirea noastră este ațintită la Regele Regilor!” Mi-au atras atenția cuvintele unui scriitor anonim: „Am folosit zilnic instrumentul de măsurat pe care mi-l făcusem; mă ajuta să mă compar cu ceilalți pe drumul meu. Mă uitam la toți cei care fie rămăseseră în urma mea, fie mi-o luaseră înainte, și îmi reajustam ritmul sau îmi ușuram povara. Cel mai mare neajuns al faptului că am procedat așa a fost că m-am uitat la toți și toate în jurul meu – dar nu m-am mai uitat la Mântuitorul meu!” Așa că, începând de astăzi apreciază ceea ce ai, și nu mai face comparații!

„Fiecare… va avea cu ce să se laude numai în ce-l privește pe el, și nu cu privire la alții” (Galateni 6:4)

     Nimic nu distruge mai rapid pacea minții decât a te compara cu alții. Asta te face să dai dovadă de lipsă de pricepere și „să te porți fără înțelepciune” (2 Corinteni 10:12). Cain s-a comparat cu fratele său Abel, și a ajuns un criminal. Când ucenicii au făcut comparații ca să vadă care dintre ei va suferi și care va fi scutit, Domnul Isus le-a zis: „Ce-ți pasă ție?” (Ioan 21:23). Uite ce se întâmplă când ne comparăm cu alții. 1) Comparațiile te pot face să te simți superior, ceea ce duce la mândrie. Îți mai aduci aminte de fariseul care a făcut un adevărat spectacol când I-a mulțumit lui Dumnezeu că este mai bun decât ceilalți? (vezi Luca 18:11). Mândria a fost cauza căderii lui Satan; de aceea lui îi face plăcere să te vadă că ești prins și tu în aceeași capcană. 2) Comparațiile te pot face să te simți inferior, ceea ce duce la o stimă de sine scăzută și te împiedică să te concentrezi pe ceea ce a pus Dumnezeu în tine. Treci cu vederea adevărul că „Dumnezeu nu este părtinitor” (Faptele Apostolilor 10:34) și începi să crezi că îți ia lucruri care crezi că ți se cuvin de drept. Societatea creează un simț al îndreptățirii; apoi Satan îți amintește de toți aceia care au obținut ce și-au dorit, iar acest lucru te împinge tot mai jos pe drumul spre nemulțumire. Anne Peterson spunea: „Minciunile lui Satan au și un oarecare adevăr în ele, ceea ce le face mai greu de depistat. Trebuie să le combatem stându-le împotrivă cu adevărul total al Scripturii. Numai bazați pe Biblie putem să le recunoaștem.” 3) Încercăm să-L aducem pe Dumnezeu la nivelul nostru, comparând lucrarea pe care o face El cu noi, cu cea pe care o face cu alții. Nu mai încerca să descifrezi ce face Dumnezeu, și de ce, ci încrede-te în El! „Cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.” (Isaia 55:9). În loc să faci comparații, mai bine utilizează și apreciază binecuvântarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu ție. Acesta e îndemnul Lui pentru tine, astăzi!

„A luat un chip de rob…” (Filipeni 2:7)

     Ierusalimul era înconjurat de ziduri; una dintre căile de acces în interiorul cetății era prin Poarta Văii. Când Neemia a reconstruit zidurile, citim: „au dres poarta văii” (Neemia 3:13). În viața creștină, au loc atât „experiențe pe vârf de munte”, cât și „experiențe prin vale.” Să ne uităm la un alt verset bine-cunoscut: „cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc.” (Isaia 40:31). Și când nu ai puterea să faci nimic din toate acestea, Pavel spune: „De aceea… să rămâneți în picioare” (Efeseni 6:13). Există perioade în viața ta când vei trece prin astfel de experiențe, și tu trebuie să le accepți. Biblia spune că Domnul Isus „a luat chip de rob… De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult…” (Filip. 2:7-9). Luca scrie că Domnul Isus „a luat pâinea; și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o, și le-a dat-o…” (Luca 24:30). Binecuvântare și frângere – acesta rămâne în continuare tiparul lui Dumnezeu. De ce? Ca să faci față binecuvântării Lui și să rămâi smerit. Ești pe un drum greșit atunci când ești mai preocupat de propria ta imagine, decât de nevoia ta de Dumnezeu. De aceea Dumnezeu te lasă să treci prin situații care te aduc într-o totală dependență de El. Trebuie să fii pus deoparte, binecuvântat și frânt înainte de a fi dăruit în slujirea altora. Pe drumul spre Împărăția lui Dumnezeu, ai parte de amândouă!