„Vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

     Nu lăsa ca ceea ce nu poți face să afecteze ceea ce poți face! Impresarul de box Cus D’Amato a spus: „Eroul și lașul simt amândoi aceeași teamă, dar eroul o folosește și o proiectează asupra adversarului, în timp ce lașul fuge. E aceeași teamă; contează ceea ce faci cu ea.” Majoritatea emoțiilor negative pot fi convertite în ceva pozitiv care să te ajute să mergi mai departe în viață. Îți este frică de sărăcie? Convertește-o într-o etică a muncii. Îți este teamă de lăcomie? Convertește-o în generozitate. Îți este teamă de respingere? Convertește-o în abilitatea de a interacționa cu oamenii. Îți este teamă de lipsa de semnificație? Convertește-o în slujirea altora. După cum a remarcat economistul Roger Babson: „Dacă lucrurile merg rău, nu merge cu ele.” În schimb, caută o modalitate nouă de a le rezolva. Viața ta se poate schimba atunci când elimini lucrul care îți produce frică și folosești acea energie pentru a face ceva care merită. Există multe lucruri în viață pe care nu le putem controla și nu avem nici un motiv întemeiat ca să ne îngrijorăm pentru ele. Scriitorul Harold Stephens a spus: „E o mare diferență între îngrijorare și preocupare. O persoană îngrijorată vede o problemă; o persoană preocupată rezolvă o problemă.” Cum poți deveni o persoană care rezolvă probleme? Concentrându-te asupra lucrurilor pe care le poți controla. Primul dintre acestea este atitudinea. Nu uita, ceea ce ți se întâmplă ție nu este nici pe de parte la fel de important ca ceea ce se întâmplă în tine. Un al doilea lucru pe care-l poți controla este calendarul tău. Poate nu vei fi capabil să controlezi circumstanțele de astăzi, dar te poți strădui să faci planuri pentru timpul pe care îl ai. Majoritatea dintre noi ne temem de viitor… pentru că nu ne pregătim pentru el!

„Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață.” (Plângerile lui Ieremia 3:22-23)

     Cardinalul J.H. Newman a spus: „Să nu-ți fie frică că viața ta se va sfârși, ci că nu va avea niciodată un început.” Dacă lași frica să pună stăpânire pe viața ta, nu vei trăi niciodată din plin. În realitate, multe dintre fricile noastre sunt nefondate. Nu crezi că e așa? Studiile arată că 95% din lucrurile de care ne temem nu au nici o bază, iar restul sunt lucruri cu care trebuie să învățăm să trăim. Poate cea mai bună abordare ar fi o atitudine pe măsura celor scrise de Gertrude Stein: „Luând în considerare cât de periculos este totul, nimic nu este cu adevărat înspăimântător.” Omenește vorbind, în viață nu există garanții. Suntem preocupați de multe lucruri care ne oferă protecție: polițe de asigurare, alarmă anti-furt, cecuri de călătorie, aspirină, umbrele, sisteme GPS și airbag-uri. Dar realitatea este că viața e plină de primejdii, de neajunsuri și de riscuri, afectându-ne sănătatea… și în cele din urmă se va termina. Așa că ar trebui s-o trăim din plin. Shakespeare a spus: „Nu este demn pentru un fagure de miere să evite stupul din cauză că albinele înțeapă.” Nu lăsa frica să te împiedice să crești în umblarea ta cu Domnul și continuă să te încrezi în El atunci când apare. Există două lucruri care ne însoțesc mereu în viață: teama și credința. Și în fiecare zi din viață, o alegem fie pe una, fie pe cealaltă. Ieremia a ales credința. El a scris astfel (vers. 22-25): „Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moștenire” zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El. Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută.”

„Te laud că sunt o făptură așa de minunată.” (Psalmul 139:14)

     Un om avea o teamă cumplită față de trăsnete, așa că s-a dus la un consult psihiatric. „Ai o afecțiune numită brontofobie,” i-a spus doctorul. „E o prostie să-ți fie frică de trăsnet la vârsta ta. Gândește-te la trăsnet ca la sunetul tobelor din simfonia vieții.” „Și dacă nu dă rezultate?” a întrebat bărbatul. Psihiatrul i-a răspuns:; „Atunci fă ce fac și eu. Când auzi un trăsnet, pune-ți vată în urechi, târăște-te sub pat și cântă din toți plămânii: „Bate vântul frunzele” până se oprește trăsnetul.” Acum, vorbind serios: majoritatea fricilor au la bază sentimente, nu fapte. De exemplu, dacă ai crescut în sărăcie, poate îți este teamă să fii generos. Dacă ai fost abandonat, poate îți este teamă să ai încredere în cineva sau poate te agăți de oameni și încerci să-i controlezi. Dacă ai fost abuzat, poate îți este teamă de intimitate emoțională și fizică. Dacă ai fost criticat constant, ți-ar putea fi teamă că Dumnezeu nu te va ierta. Dacă nu te simți frumos sau inteligent sau dacă nu ești dintr-o familie bună, poate îți este teamă să interacționezi cu oamenii sau să discuți cu ei, ca să nu fii privit de sus. Umoristul american James Thurber a scris: „Toți oamenii ar trebui să se străduiască să afle înainte de a muri ce îi determină să alerge, spre ce aleargă și de ce.” David a arătat nu doar care este sursa fricilor sale, ci și a valorii și a siguranței sale, când a spus: „Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale…” Când știi că ai aprobarea lui Dumnezeu, fricile tale încep să pălească.

„Petru, ca și Ioan, s-a uitat țintă la el și a zis: „Uită-te la noi!” (Faptele Apostolilor 3:4)

     Biblia spune: „Acolo era un om olog din naștere, care era dus și pus în toate zilele la poarta Templului, numită „Frumoasă” ca să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu. Omul acesta, când a văzut pe Petru și pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie. Petru, ca și Ioan, s-a uitat țintă la el și a zis: „Uită-te la noi!” Și el se uita la ei cu luare aminte, și aștepta să capete ceva de la ei. Atunci Petru i-a zis: „Argint și aur, n-am; dar ce am, îți dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!” L-a apucat de mâna dreaptă, și l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile și gleznele; dintr-o săritură a fost în picioare, și a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind, și lăudând pe Dumnezeu.” (v. 2-8). Această minune începe cu următoarele cuvinte: „Petru, ca și Ioan, s-a uitat țintă la el și a zis: „Uită-te la noi!” Și continuă astfel: „L-a apucat de mâna dreaptă, și l-a ridicat…” În zonele din Africa de Sud, unde trăiesc comunitățile Zulu, oamenii se salută între ei cu o expresie care înseamnă: „Mă uit la tine.” Ar putea fi aceasta strategia lui Dumnezeu pentru suferința umană? Mai întâi, priviri pline de bunătate văd durerile oamenilor disperați. Apoi, mâini puternice îi ajută pe cei slabi. Iar după aceea, minunea lui Dumnezeu. Noi ne facem partea noastră măruntă, Dumnezeu Își împlinește partea Sa măreață și viața la poarta numită „Frumoasă”, devine întocmai așa: „frumoasă.” Ca să-i slujești pe alții trebuie mai întâi să te uiți la ei iar pentru a-i ridica, trebuie mai întâi să-i iubești, deoarece știi că Domnul Isus îi iubește.

„Domnul întăreşte paşii omului…” (Psalmul 37:23)

     Misiunea lui Ilie a fost să stea pe Muntele Carmel, să cheme foc din cer și să scape poporul de idolatrie. Însă el nu putea să-și împlinească chemarea decât pas cu pas. Așa lucrează Dumnezeu. Mai întâi, Dumnezeu l-a trimis la un izvor la Cherit (care înseamnă „legământ”). În anumite momente din călătoria ta spirituală, trebuie să descoperi că Dumnezeu este un Dumnezeu care face legăminte și un Dumnezeu care le respectă. El a secat în mod miraculos râul Iordan, a făcut să țâșnească apă din stâncă și a umplut un năvod gol cu pești – dovedind că atunci când face o promisiune, El o respectă. Când Dumnezeu l-a trimis pe Ilie la Cherit, El i-a zis: „am poruncit corbilor să te hrănească acolo.” (1 Împărați 17:4). Dacă Ilie ar fi mers altundeva, Dumnezeu nu i-ar fi împlinit nevoile. De ce? Pentru că un legământ are două părți; când tu îți faci partea, Dumnezeu și-o face pe a Lui. Apoi Dumnezeu l-a trimis pe Ilie la Sarepta, spunându-i: „Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.” (v. 9). Să ne gândim puțin: Dacă Dumnezeu a folosit o pasăre carnivoră și o văduvă săracă să-l hrănească pe Ilie, nu crezi că poate face așa ceva și pentru tine? Biblia spune: „Domnul întăreşte paşii omului.” Așadar, iată întrebarea: Dacă crezi cu adevărat acest verset, de ce te plângi, de ce te îngrijorezi și de ce încerci să înțelegi totul, în loc să te încrezi în El? „Sarepta” înseamnă „locul topitoriei”, un loc unde se rafinează metalul. Dacă treci printr-o încercare de foc, bucură-te: Dumnezeu separă aurul de impuritățile din caracterul tău. Când ai trecut testul de la Cherit și Sarepta, vei fi gata pentru binecuvântarea de pe Muntele Carmel!

„Fiule (și fiică), dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura” (Proverbele 23:15)

     Întrucât nu există oameni perfecți, nu pot exista nici părinți perfecți. Așadar, chiar dacă îți iubești copiii foarte mult, uneori ești obosit, frustrat, dezamăgit și irascibil. Fă ca astfel de perioade să fie o excepție, nu o regulă. Un psiholog creștin a scris: „În urmă cu câțiva ani, am cerut unui grup de o mie de mame și tați să descrie cele mai mari frustrări ale lor în creșterea copiilor. Am auzit multe istorioare amuzante despre telefoane lipicioase, vase de toaletă și noduri la șireturile papucilor. O mamă dorea chiar să știe de ce copiii mici nu varsă niciodată în baie. Dar în studiul nostru, părinții nu au râs pur și simplu de frustrările lor – ei au avut tendința să dea vina pe ei înșiși. Ei spuneau că sunt copleșiți și că își pierd încrederea în abilitatea lor de a-și îndeplini sarcinile. Mulți dintre ei întâmpinau probleme în a face față zilei de mâine. Ce trist este că această responsabilitate străveche de creștere a copiilor a devenit o povară atât de încărcată de vinovăție. În realitate, în majoritatea cazurilor, faptele nu susțin această autocondamnare. Majoritatea mamelor și taților fac un lucru lăudabil acasă, și e timpul ca cineva să-i bată pe umăr și să-i încurajeze pentru dedicarea și sacrificiul lor. Într-o zi, când frustrarea copilăriei mici și tumultul adolescenței vor fi trecut, ei se vor bucura că au fost părinți foarte buni și iubitori. Rezistați, mamelor și taților; sunteți mai înzestrați decât credeți!” Solomon ne spune care este adevărata răsplată a părinților: „Fiule (și fiică), dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura.”

„Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, de limba înşelătoare!” (Psalmul 120:2)

     Când creezi o impresie falsă în mod deliberat, Biblia spune că „iubeşti minciuna şi trăieşti în minciună” (Apocalipsa 22:15). Poate sună dur, mai ales dacă tu nu ai dorit decât să faci un ban în plus, să scutești sentimentele cuiva sau să încerci să pari mai bun. Nicio ființă umană nu ar fi stabilit un astfel de standard, ci numai Dumnezeu. Și El este serios în această privință. Cazul cel mai elocvent din Biblie: Anania și Safira. Când acest cuplu a încercat să creeze o falsă impresie despre dărnicia lor, au căzut morți la picioarele apostolilor. Prin urmare, „niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei” (Faptele Apostolilor 5:13). Tu cât ai fi rezistat în acea biserică? Petru a zis: „N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” (v. 4). E o perspectivă cu totul nouă, nu-i așa? Se spune că un om s-a dus la pescuit și nu a prins nimic. Așa că, în drumul său spre casă s-a oprit la piață și a cumpărat trei pești. Apoi i-a spus vânzătoarei: „Aruncă-mi-i peste tejghea, ca atunci când ajung acasă să îi pot spune soției mele că eu i-am prins!” Genial pescar, nu-i așa? Solomon spune: „Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna! Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat nici sucit în ele.” (Proverbele 8:7-8). Una din cele mai rele minciuni este cea pe care ne-o spunem nouă și pe care ajungem s-o credem. Și încă un gând: cea mai mare problemă a unui mincinos e că nu mai poate crede pe nimeni, întrucât „îți judeci aproapele după cum îți trăiești viața.” Așadar, dacă ai o problemă să spui adevărul, roagă-te: „Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă și de limba înşelătoare!” Amin?

„Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei” (Geneza 21:10)

     Când Avraam a dorit să grăbească planul lui Dumnezeu și să-l împlinească prin eforturi omenești bine-intenționate, dar eronate, s-a pricopsit cu Ismael – iar rezultatul se vede şi astăzi. Poate și tu ai încercat ceva similar. Noi toți avem propriul nostru „Ismael” – o idee bună care nu a fost ideea lui Dumnezeu, și care îți poate complica viața. Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei.” Cu alte cuvinte: „A sosit vremea să te confrunți cu trecutul și să faci curățenie. Lucrul acesta te trage înapoi și până nu îl rezolvi, nu poți înainta spre destinul tău. Scoate-l din viața ta și nu privi înapoi!” Uneori, minunea din viața ta (Isaac) poate conviețui pentru o vreme cu greșeala ta (Ismael) sub același acoperiș. Lucrurile pot fi foarte bune într-un domeniu din viața ta, dar totuși foarte rele în altul. Dar vine o vreme când Hristos spune: „Datorită planurilor pe care le am pentru tine, trebuie să scoți cutare lucru din viața ta.” Și lucrul acesta nu e simplu. E dureros să renunți la ceea ce trupul tău dorește sau prețuiește. Însă ai numai două opțiuni: să fii condus de emoții, și să ratezi planul lui Dumnezeu pentru tine, sau să spui: „Indiferent cât de mult îmi place această persoană sau acest lucru, Îl iubesc pe Domnul mai mult.” Când ești dispus să lași în urmă acel ceva la care ții, pentru că Îl iubești mai mult pe Dumnezeu, acest lucru se numește „o jertfa de laudă” (Evrei 13:15). Și când îl oferi lui Dumnezeu, ajungi să experimentezi un nou nivel al binecuvântării. Oare îți vorbește cumva Dumnezeu astăzi despre ceva similar din viața ta? Dacă da, renunță la el!

„Le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 17:26-27)

     Vă invit să ne uităm la trei expresii din aceste versete: 1) „Le-a aşezat anumite vremuri.” Poate părinții tăi nu te-au dorit, dar Dumnezeu da. El a programat momentul nașterii tale, El are un scop pentru viața ta și este mereu preocupat de tine. Dacă ți se pare că sună prea bine ca să fie adevărat, citește și Psalmul 139:16-17: „Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule.” Iată o temelie pe care să-ți zidești stima de sine! 2) „A pus anumite hotare locuinţei lor.” Voia lui Dumnezeu pentru tine este să fii la locul potrivit; de aceea El stabilește „hotare.” Uneori El va spune: „Nu merge acolo, vreau să stai dincolo” sau „nu rămâne aici, vreau să mergi acolo.” Doar pentru că cineva merge într-un anumit loc și are succes nu înseamnă că și tu vei avea. „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui” (Psalmul 37:23). Include-L pe Dumnezeu în fiecare aspect al vieții tale, căci atunci când El te călăuzește, El Se și îngrijește de tine. 3) „Ca ei să caute pe Dumnezeu.” Fiecare intervenție a lui Dumnezeu în viața ta este menită să mărească dependența ta de El. Fiecare misiune pe care ți-o dă necesită participarea Lui pentru ca tu să reușești. Cu toate darurile sale nemaipomenite, Pavel a recunoscut: „Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu” (2 Corinteni 3:5). Meditează deci azi la timpul, locul și scopul lui Dumnezeu pentru viața ta!

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.” (Luca 9:23)

     În anul 44 d.Hr, regele Irod a ordonat ca Iacov, fratele lui Ioan, să fie omorât cu sabia. A fost primul dintre apostoli care a fost martirizat. Luca a fost spânzurat de un măslin în Grecia. Toma necredinciosul a fost martirizat în India. Filip a fost crucificat și a predicat de pe cruce până la ultima suflare. Matei a fost înjunghiat cu sabia în Etiopia. Bartolomeu a fost omorât în bătaie în Armenia. Iacov, fratele lui Isus, a fost aruncat de pe turnul sud-estic al Templului din Ierusalim, apoi bătut de mulţime până a murit. Simon Zelotul a fost crucificat de către guvernatorul Siriei în anul 74 d. Hr. Iuda Tadeu a fost omorât în bătaie, cu bâte, în Mesopotamia. Matia, cel care i-a luat locul lui Iuda Iscarioteanul, a fost omorât cu pietre și decapitat. Petru a fost crucificat cu capul în jos la cererea lui. Ioan cel preaiubit a supraviețuit după ce a fost pus într-un cazan cu apă clocotită, apoi împăratul Dioclețian l-a exilat în insula Patmos. Iar Andrei a fost crucificat în Grecia. Poate nu vei fi chemat să-ți dai viața pentru Hristos, însă pentru a fi ucenicul Său, trebuie să mori față de tine însuți. Domnul Isus a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mântui.” (v. 23-24). Dacă dorești să te descoperi pe tine însuți, trebuie să fii dispus să dai totul pentru cauza lui Hristos. Dacă dorești să învii în sensul cel mai deplin, trebuie să fii dispus să mori față de toate formele de auto-centrism, de egoism, și să trăiești pentru Hristos.