„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 6:33)

     Până în secolul al XVI-lea, oamenii de știință au crezut că pământul este centrul universului și că soarele se învârte în jurul lui. Apoi a apărut un astronom pe nume Copernic, și el a susținut că nu soarele se învârte în jurul pământului, ci pământul se învârte în jurul soarelui. Prin această teorie, el a revoluționat lumea științifică pentru totdeauna. Domnul Isus a făcut același lucru, când ne-a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” În esența sa, păcatul înseamnă egoism. Înseamnă să te întronezi tu singur – dorințele tale, nevoile tale, planurile tale – mai presus decât orice. Poate Îl cauți în continuare pe Dumnezeu, dar nu-L cauți pe El „mai întâi”! În loc să te străduiești să împlinești planurile Sale, tu încerci să-L faci pe El să le împlinească pe ale tale. Cine urmează pe cine? În loc să-L urmezi pe Isus, încerci să-L faci să te urmeze El pe tine. Nu merge așa! „Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga.” (Matei 16:24-25). Să remarcăm cuvintele: „îşi va pierde viaţa pentru Mine”. Astăzi se discută mult despre „regăsirea de sine.” Calea prin care te poți regăsi pe tine însuți este căutarea lui Dumnezeu. D.L. Moody a spus: „Lumea trebuie totuși să vadă ce face Dumnezeu cu o persoană care este deplin consacrată față de El… pentru ea, prin ea, în ea și cu ajutorul ei.” Dacă ești dispus să te predai lui Dumnezeu, El poate face lucruri mari prin tine.

„Domnul întăreşte paşii omului…” (Psalmul 37:23)

     Pentru a reuși în viață, ai nevoie de următoarele patru lucruri: 1) Moralitate. Ce ești dispus să distrugi pentru a ajunge acolo unde încerci să ajungi? Nu poți să ajungi acolo cum vrei tu; trebuie să ai limite. Da, cu toții am încălcat regulile la un moment dat, dar Îi mulțumim lui Dumnezeu că am avut totuși reguli. Am fost în stare să ne realiniem la calea cea bună pentru că cineva ne-a ieșit în cale și ne-a indicat direcția spre bine. Astăzi, lumea nu prea știe mare lucru despre asta și nici nu se mai sinchisește de acest aspect. 2) Metode. Un obiectiv fără un plan este ca un drum care nu duce nicăieri. Mai întâi obiectivul, apoi planul, apoi procesul. Când adaptezi această formulă simplă în trei pași, vei reuși să înțelegi că nu faci pur și simplu un salt în succes. Există metode pe care trebuie să le utilizezi și la care să nu renunți! 3) Mijloace. Când Dumnezeu îți dă o „viziune”, El îți dă și „provizii.” Când lucrul acesta nu se întâmplă, fie sincronizarea nu e bună, fie ceea ce dorești este diferit de ceea ce a pregătit El pentru tine. Ajutorul lui Dumnezeu poate veni sub forma unei idei care îți vine brusc sau a unui gând care prinde rădăcină și crește în timp. Ajutorul Său implică ajutor din partea altora, așa că umblă în dragoste oriunde te duci. 4) Management. Domnul Isus a spus: „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult” (Luca 12:48). Unii se comportă ca și cum totul „s-a terminat” atunci când Dumnezeu le încredințează ceva. Nu, e doar începutul. Și care crezi că va fi cea mai mare provocare a ta în materie de management? Tu! De aceea psalmistul a scris: „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui.” 

„Rugaţi-vă neîncetat.” (1 Tesaloniceni 5:17)

     Ai devenit cumva descurajat și ai încetat să te mai rogi pentru problema ta? Dacă este așa, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Roagă-te neîncetat!” Poate Dumnezeu nu-ți va răspunde așa cum crezi că ar trebui, sau în intervalul de timp în care crezi că ar trebui, dar când te rogi potrivit Cuvântului Său, El a promis că va răspunde: „Domnul… nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană” (Psalmul 84:11). Când copiii lui Israel s-au dus la luptă împotriva armatei mult superioare a amaleciților, Moise a ales „Muntele Rugăciunii” în detrimentul „Văii Bătăliei” și iudeii au câștigat (vezi Exod 17:8-13). Când a aflat despre distrugerea iminentă a Sodomei și a Gomorei, „Avraam stătea tot înaintea Domnului.” (Geneza 18:22) și nu s-a grăbit să avertizeze cetățile. Când consilierii l-au informat pe Neemia că Ierusalimul este o ruină, ce a făcut el? Înainte de a pune o singură piatră la ziduri, el a construit o fundație de rugăciune la baza întregului proiect (vezi Neemia 1:4). Epistolele lui Pavel conțin mai multe motive de rugăciune decât apeluri pentru bani sau mângâiere. Dar Domnul Isus? El S-a trezit devreme ca să Se roage (vezi Marcu 1:35), i-a lăsat pe oameni să plece ca să Se poată ruga (vezi Matei 14:23) și S-a suit pe un munte pentru a Se ruga (vezi Luca 9:28). Înainte de a merge la cruce, El S-a rugat toată noaptea (vezi Luca 22:39-46). Fiecare cuvânt pe care L-a rostit și fiecare lucrare pe care a făcut-o au fost susținute prin rugăciune. Și dacă El a avut nevoie de rugăciune, și tu ai nevoie! Concluzie: poți realiza lucruri mărețe după ce te-ai rugat, dar nimic măreț până nu te-ai rugat. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Roagă-te neîncetat.

„Noi propovăduim pe Hristos cel răstignit” (1 Corinteni 1:23)

     Un preot dintr-un sat european, din epoca medievală, a spus congregației sale: „Să veniți deseară pentru o predică specială despre Isus.” Și au venit. Cu toate acestea, spre surpriza lor, nicio lumânare nu lumina sanctuarul. Au bâjbâit până la bănci și s-au așezat. Preotul nu se vedea nicăieri. Apoi l-au auzit străbătând biserica până în față. Când a ajuns la crucea care atârna pe perete, a aprins o lumânare. Și fără a rosti un cuvânt, el a luminat picioarele străpunse ale lui Hristos, apoi coasta, apoi una dintre mâini, apoi pe cealaltă. Ridicând lumânarea, a împrăștiat lumina peste chipul Lui acoperit de sânge și peste coroana de spini. Apoi, a suflat în lumânare și a eliberat congregația. Nimic nu mai trebuia spus. Scrie cuvintele „Hristos cel răstignit” și adaugă lângă ele cuvintele „pentru mine” și vei înțelege ce a făcut Dumnezeu când Și-a atârnat Fiul neprihănit pe acea cruce. Dacă ai fi fost singura persoană care a trăit vreodată, Hristos ar fi murit pentru tine. Cu brațele întinse larg, El a spus: „Iată cât de mult te iubesc!” Când ești ispitit să păcătuiești, când ești apăsat de vina păcatului, când Satan șoptește: „Nu există speranță pentru tine!”, când mândria te face să te concentrezi asupra propriei tale virtuți și moralități – întoarce-te la cruce. Compozitorul de imnuri Isaac Watts rezumă lucrul acesta prin următoarele cuvinte: „O dragoste așa de măreață și atât de divină are nevoie de sufletul meu, de viața mea, de tot ce am.”

„Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea” (Psalmul 25:21)

     Bobby Jones este considerat unul dintre cei mai mari jucători de golf din istorie. Dar mai mult decât toate victoriile sale de pe terenul de golf, el este celebru pentru ce s-a întâmplat la turneul U.S. Open din 1925. El a atins mingea și și-a atribuit singur lovitură de penalitate, chiar dacă nimeni altcineva nu-l văzuse atingând mingea. Însă el n-a putut trece peste conștiința sa. Și prin această penalitate auto-atribuită, el a pierdut turneul. Când oficialii turneului au încercat să-l complimenteze pentru integritatea lui, Jones a spus simplu: „Ați putea la fel de bine să mă lăudați că nu am jefuit o bancă. Există un singur mod de a juca acest joc!” Bobby Jones a jucat după reguli. Făcând astfel, el a onorat integritatea jocului. Un comentator sportiv scrie: „În opinia multora, dintre toți marii atleți, Bobby Jones s-a apropiat cel mai mult de ceea ce noi numim un mare om.” Jones ar fi putut câștiga turneul, dar și-ar fi pierdut integritatea. Acesta este un exemplu puternic despre ceea ce înseamnă integritatea și e un lucru care merită sărbătorit, însă noi facem pe dos. Trăim într-o cultură care apreciază mai mult talentul. Talentul se depreciază în timp. La fel și intelectul și înfățișarea. În cele din urmă îți vei pierde puterea și înfățișarea plăcută. E posibil să-ți pierzi memoria, dar nu trebuie să-ți pierzi integritatea. Integritatea este singurul lucru care nu se depreciază cu timpul. Nimic nu necesită mai mult timp decât zidirea unei reputații de om credincios, care se poate distruge rapid printr-o singură lovitură a păcatului. De aceea integritatea ta trebuie sărbătorită și ocrotită mai presus de orice.

„Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi!” (Isaia 43:18)

     Deși este adevărat că toți greșim, iată ceva ce merită să ții minte: eșecul te poate face mai puternic. Cum? Învățând din greșeli și devenind mai puternic și mai înțelept prin ele. Când lași viitorul în seama trecutului, înseamnă că te îneci în remușcare și în deznădejde. Dar dacă practici „eșecul și înaintarea”, poți experimenta succesul viitor. Așadar, admite că ai greșit, cere curățirea prin sângele lui Hristos, nu te mai gândi la dezamăgirile produse de tine însuți, ridică-te și încearcă din nou. La un moment dat în viața sa, Ilie ajunsese atât de deprimat, încât s-a rugat să moară: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.” (1 Împărați 19:4). Mai târziu, când a fost întărit de harul lui Dumnezeu, el a ieșit din descurajare, fiind un om nou și având o nouă misiune în viață (vezi v. 15-16). După ce s-a lepădat de Hristos pe față, Petru a fost iertat. În ciuda slăbiciunii sale, el a fost restaurat și a devenit apostolul care „i-a întărit pe frații săi” și care a zidit biserica Noului Testament (vezi Luca 22:31-32). Aici nu este vorba de cât de tare ai greșit sau cât de des, ci de ceea ce poate face Dumnezeu să fii, când accepți harul Său, te ridici și Îl lași să-ți dea puterea de-a face mai bine data viitoare. Petru este dovada că Dumnezeu ne ridică atunci când suntem slabi și vorbește și acționează prin noi, pe căi care Îi aduc slavă doar Lui (vezi 1 Corinteni 1:28). Te va mustra Dumnezeu uneori? Da, El este un părinte bun, dar El nu te va lepăda. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: o poți lua de la capăt.

„Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea” (Proverbele 11:3)

     După convingere – despre care am vorbit ieri – cea de-a doua calitate pe care trebuie s-o manifești când ai de-a face cu alții este credibilitatea. Când oamenii au încredere în tine, ei te vor asculta. În primele stadii ale relației, ei îți vor acorda avantajul îndoielii atâta timp cât ai recomandări bune. Însă pentru a le păstra încrederea, trebuie să dai dovadă de credibilitate (responsabilitate, integritate, sinceritate). Se zice că profesorul mediocru spune, profesorul bun explică, iar profesorul adevărat demonstrează. La urma urmelor, fiecare dintre noi trebuie să ne străduim să demonstrăm. În primele șase luni ale unei relații, ne concentrăm asupra abilității de comunicare a unei persoane pentru a putea face judecăți despre el (sau ea). De exemplu, când avem un șef nou care vorbește bine și care lansează o viziune convingătoare, îl credem. Când avem o relație bună cu un vecin sau cu un coleg de muncă nou, avem impresia că avem un nou prieten. Când întâlnim persoana cu care ajungem să ne căsătorim, credem că totul va fi minunat mereu. Și pentru majoritatea oamenilor, luna de miere este minunată! Dar după luna de miere vine căsnicia! De multe ori și căsnicia este minunată, dar uneori nu. Ce face diferența? Credibilitatea! Iată cum merg lucrurile într-o relație: în primele șase luni comunicarea este mai presus de credibilitate. Când o persoană este credibilă, îți face plăcere să-i stai alături de-a lungul vieții. Dar lângă o persoană lipsită de credibilitate, cu greu i-ar putea sta cineva alături. Credibilitatea seamănă cu banii: dacă îi ai ești rezolvat, dacă nu-i ai ești falimentar. De fapt, cu trecerea timpului, modul în care trăiești depășește cu mult cuvintele pe care le folosești. 

„Să vă uitaţi la mine, şi să faceţi ca mine… să faceţi ce voi face eu” (Judecători 7:17)

     În seara dinaintea victoriei sale spectaculoase asupra madianiților, Ghedeon le-a spus celor trei sute de oameni din armata sa: „Să vă uitaţi la mine, şi să faceţi ca mine… să faceţi ce voi face eu.” Ce s-ar întâmpla dacă ai spune lucrul acesta celor pe care îi cunoști? Ar trebui să faci anumite precizări, și să spui: „Urmați-mă în afaceri, dar nu în viața de familie”? Sau „Urmați sfatul meu profesional, dar nu stilul meu personal de viață”? Pentru a câștiga respectul și pentru a fi demn să fii urmat de alții, ai nevoie de două calități care contează cu adevărat. Prima calitate este convingerea. Convingerea este o credință fermă după care trăiești și pe care refuzi s-o compromiți. O persoană pragmatică își adaptează convingerile și faptele după împrejurări pentru a nu face vâlvă, sau pentru a fi agreat și apreciat. Cineva care are o convingere nu va face asta. David Hume, filosof scoțian și sceptic religios, a fost oprit – pe când se grăbea la o întâlnire cu evanghelistul George Whitefield – și întrebat dacă crede cu adevărat ceea ce afirmă marele evanghelist. Hume a răspuns: „Firește că nu! Dar el crede, și vreau să-ntâlnesc și eu un om care crede cu adevărat ceea ce spune!” Autorul Larry Phillips a spus: „Există o diferență remarcabilă între oțel și tinichea, mai ales când sunt lovite. Convingerile profunde ale inimii apar ca niște „cuvinte de oțel” și se remarcă prin fermitatea vocii. Trebuie să nu uităm că nu putem mima convingerile! Oamenii vor vedea întotdeauna diferența dintre cuvintele de oțel și sunetul tinichelei, indiferent cât de tare este lovită tinicheaua!” Oamenii văd diferența dintre valorile tale de căpătâi și concepțiile tale intelectuale. Dacă nu ai o convingere profundă cu privire la ceea ce spui, ei de ce ar avea?

„Nu căutaţi Betelul, nu vă duceţi la Ghilgal, şi nu treceţi la Beer-Şeba… Căutaţi pe Domnul, şi veţi trăi” (Amos 5:5-6)

     Betel este locul în care Iacov a avut visul care i-a schimbat viața și în care i-a făcut un jurământ lui Dumnezeu. Ghilgal este locul în care iudeii au poposit după ce Dumnezeu a despărțit în mod miraculos Iordanul și au intrat în Țara Promisă pentru prima oară. Beer-Șeba este locul în care Isaac a săpat o fântână și a zidit un altar. Toate aceste trei locuri aveau o semnificație specială: erau locuri de referință sacre în călătoria spirituală a lui Israel. Așadar, de ce le-a zis Dumnezeu să nu-L caute acolo? Răspunsul e simplu: nu-L vei găsi pe Dumnezeu în trecut. Numele Său nu este Marele Am Fost, ci Marele Eu Sunt. Psalmistul a spus: „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1) Când ne agățăm prea strâns de ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi în trecut, deseori ratăm ceea ce dorește El să facă pentru noi în viitor. El lucrează chiar aici, chiar acum. El face mereu ceva nou. Așa că, mergi înainte cu credincioșie și adu-ți aminte de momentele sfinte din trecut, dar scopul lor este să ne aducă aminte de credincioșia lui Dumnezeu, așa încât să avem credință în El și pentru viitor. Când încetăm să mai trăim din imaginație, și începem să trăim doar din amintiri, am început să murim. A fi complet viu înseamnă a fi complet prezent. E obligatoriu să lași trecutul în trecut. De aceea Pavel a scris: „uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:13-14). Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: aruncă-te spre ce este înainte!

„A luat o pereche de boi pe care i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert carnea…” (1 Împărați 19:21)

     Lucrarea lui Elisei a început cu acest verset: „…a luat o pereche de boi pe care i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert carnea, şi a dat-o oamenilor s-o mănânce. Apoi s-a sculat, a urmat pe Ilie…” Elisei nu se mai putea întoarce la vechiul mod de viață, pentru că a distrus legăturile care l-ar fi putut duce înapoi. A fost sfârșitul lui Elisei-fermierul și începutul lui Elisei-profetul. Fie că încerci să slăbești, să intri la facultate, să scrii o carte, să începi o afacere, o lucrare sau să scapi de datorii, primul pas este întotdeauna cel mai lung și cel mai greu. Nu poți face pur și simplu un pas spre viitor, până nu elimini posibilitatea prin care te-ai putea întoarce înapoi în trecut. Numai așa poți urmări anumite obiective. Numai așa scapi de dependențe. Numai așa aduci reconciliere în relații. Pentru a începe un nou capitol, trebuie să-l închei pe cel vechi. Elisei nu trebuia să ardă uneltele boilor pentru a-l urma pe Ilie, însă lucrul acesta însemna o declarație. Mai precis, o declarație de loialitate. Nu mai exista cale de întoarcere. În nouă cazuri din zece, eșecul înseamnă să recurgi la planul B când planul A devine prea riscant, prea costisitor sau prea dificil. De aceea majoritatea oamenilor trăiesc în planul B. Ei nu și-au ars „uneltele” care îi leagă de trecut. Oamenii care recurg doar la planul A nu au un plan B. E planul A, sau nimic! Ei preferă să fie zdrobiți sau să ardă pe drumul lor înspre visul venit de la Dumnezeu, decât să reușească în altceva. Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: dă foc „uneltelor” ce te țin legat de trecut, și mergi înainte!