„Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” (Ioan 17:4)

     Furnicile mor efectiv lucrând. Dar trebuie să știm că Biblia nu promovează un mod de viață dependent de muncă, care să ne pună în pericol sănătatea și să ne facă să neglijăm familia. Prea multe căsnicii se destramă atunci când cuplul subscrie acestei filosofii, și prea mulți copii cresc urând faptul că părinții lor nu au avut niciodată timp pentru ei. Când înțelegem lucrul acesta, vom vedea și că popularul concept contemporan al pensionării nu se regăsește în Biblie. Da, te poți pensiona de la locul de muncă, dar nu te poți pensiona niciodată de la muncă. Câtă vreme ești în viață, există mereu munci pe care Dumnezeu dorește să le faci. Universitatea Harvard a efectuat un studiu pe câțiva dintre absolvenții săi. Un grup de o sută de participanți a ieșit la pensie la vârsta de 65 de ani, în timp ce al doilea grup a lucrat până la vârsta de 75 de ani. În primul grup, șapte din opt au murit la vârsta de 75 de ani. În cel de-al doilea grup, din cei care au continuat să lucreze, numai unul din opt a murit înaintea vârstei de 75 de ani. Cercetătorii au concluzionat că pensionarea timpurie poate reduce longevitatea. Oprește-te și gândește-te la lucrarea de trei ani și jumătate pe care a făcut-o Domnul Isus. La sfârșitul ei, Mântuitorul a zis: „Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” Te-ai gândit vreodată că mântuirea este la dispoziția noastră pentru că Domnul Isus S-a dovedit a fi un lucrător credincios, care nu și-a părăsit locul de muncă până nu și-a isprăvit lucrarea? Repet: odihna, relaxarea și pensionarea sunt valoroase și bine-meritate după o viață întreagă de muncă. Dar de fapt, câtă vreme ești în viață, Dumnezeu are pentru tine un lucru pe care trebuie să-l faci! Și în timp ce faci acel lucru, nu vei găsi numai bucurie și împlinire, ci îi vei binecuvânta și pe cei din jurul tău.

„Cine lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte.” (Proverbele 10:4)

     Furnicile tăietoare-de-frunze pot transporta până la cincizeci de ori greutatea proprie pe o distanță de peste 90 de metri. Asta înseamnă echivalentul unui om de 90 de kg care duce în spate cinci tone, pe o distanță de aproximativ 27 de kilometri! Într-o singură vară, o colonie mare de furnici poate excava între 13 și 20 de tone de pământ pentru a-și face mușuroiul și pot aduce înapoi în mușuroi în jur de 2 tone de material pe post de mâncare. Ele pot face patru călătorii dus-întors pe zi, spre surse de hrană, care se poate afla la o depărtare de peste 120 de metri față de mușuroi. Este aproximativ echivalentul a 100 de kilometri parcurși de un om. Dacă furnica ar avea pasul unui om, ea ar fi capabilă să alerge cu peste 100 km/h și ar merge normal cu viteza de 32 km/h. Și mai ai impresia că îți este greu! Iată încă un lucru despre furnică demn de luat în seamă: întotdeauna dă ce are mai bun, și întotdeauna își face partea. Învață-i pe copiii tăi că reputația lor nu va fi niciodată peste etica lor despre muncă și peste felul în care se desfășoară și este apreciată munca lor. Succesul imperiului Walt Disney s-a bazat pe filosofia fondatorului său: „Indiferent ce faci, fă-o atât de bine, încât oamenii care te vor vedea cum faci să-și dorească să învețe de la tine, și să aducă și pe alții ca să le arate cât de bine faci ceea ce faci.” Învață-i pe copiii tăi să muncească, să termine întotdeauna ce au de făcut și să dea totdeauna ce au ei mai bun. Dacă învață bine această lecție, nu trebuie să-i înveți multe despre succes; el va fi tovarășul lor constant.

„Oriunde se munceşte este şi câştig” (Proverbele 14:23)

     Furnica nu consideră munca drept slugărnicie sau activitate sub demnitatea ei. Fie că trebuie să curețe noroiul sau să ducă în spate poveri grele, ea nu face decât să-și ducă sarcina la bun sfârșit. Ce deosebire există între furnici și unii oameni din ziua de astăzi! Cineva a făcut următoarea glumă: „Dacă dorești să-ți ferești adolescentul de apă fierbinte, pune niște vase murdare în ea!” Orice sarcină poate (și trebuie) să fie făcută spre slava lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 10:31). Esența acestei chestiuni se găsește în această simplă afirmație biblică: „Oriunde se muncește este și câștig.” Învață-i pe copii modalitatea demodată de a primi bani – muncind pentru ei! Cuvântul „vocație” vine din latinescul vocare, care înseamnă „a chema.” Așadar, fiecare muncă sau vocație, indiferent care ar fi, este o chemare de la Dumnezeu. Dr. Martin Luther King Jr. a afirmat pe bună dreptate: „Nu toții oamenii sunt chemați să aibă locuri de muncă specializate sau profesionale; chiar mai puțini sunt chemați la înălțimile geniului în arte sau științe; mulți sunt chemați să fie muncitori în fabrici, pe ogoare și pe străzi. Dar nicio muncă nu este lipsită de semnificație!” Ca părinte, îți pregătești copilul pentru perioada când va munci, așa că pregătește-l bine. Dacă nu o faci, va avea o viață de suferință și va crea o viață de suferință pentru alții. În plus, s-ar putea să se întoarcă și să-ți bată la ușă! Șefii nu-i plătesc pe angajații care nu lucrează. Așadar, înainte de a-i da copilului tău niște bani, dă-i niște sarcini, cum ar fi: să-și facă patul, să-și facă ordine în cameră, să ajute la treburile din casă, să ducă gunoiul, să ia note bune la școală și să-și facă temele la timp. Răsplata fără responsabilitate înseamnă răsfăț. Și dacă îți iubești copilul, nu vei face asta!

„Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te!” (Proverbele 6:6)

     Solomon dezvoltă ideea în Proverbe 6: „Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te! Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân; totuşi îşi pregăteşte hrana vara, şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului.” (v. 6-8). Deși regina-furnică se află în centrul atenției și este mama întregii colonii, nu ea este conducătorul șef. Munca și supraviețuirea coloniei este asigurată de furnicile „soldați.” Acești lideri-slujitori sunt furnici mai în vârstă, care încep fiecare activitate nouă din mușuroi făcând munca ele singure. Furnicile mai tinere imită apoi liderii-slujitori și li se alătură la treabă. Nu există supraveghetori, șefi sau ofițeri printre furnici. Așa că atunci când Solomon spune că furnicile nu au „nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân; totuşi îşi pregătesc hrana vara”, înseamnă că furnicile demarează activitatea automat; aceasta este imaginea omului harnic din Proverbe 10:4: „Cine lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte.” Când vezi o furnică ducând în spate o firimitură sau un bob de câteva ori mai mare decât ea, pe o pantă abruptă, asta este imaginea hărniciei! Indiferent de câte ori scapă încărcătura, se întoarce, o ridică și începe să urce din nou, până când reușește s-o ducă acolo unde trebuie. Ce o determină să facă asta? Foamea – forța motivatoare pusă în noi de Dumnezeu ca să muncim. „Cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru” (Proverbe 16:26). Zgomotul stomacului unui om flămând e deseori calea prin care ne învață Dumnezeu valoarea și importanța faptului de a fi dispuși să muncim.

„Ferice de cei împăciuitori” (Matei 5:9)

     Un om care iubește pacea se îngrijește de propriile sale interese. Un om împăciuitor, se pune la dispoziție ca să-i ajute pe ceilalți. Nu e ușor să faci pace. Când vrei să fii un mediator, descoperi că „cel ce stă în mijlocul drumului este lovit din ambele părți”! Să fim cinstiți: uneori este mai ușor să trăiești într-un climat de teamă și animozitate, decât cu iminența schimbării care vine prin reconciliere! „Întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” (Romani 12:18). Asta înseamnă că trebuie să înveți să vorbești și să interacționezi cu oameni care gândesc altfel decât tine. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să-ți schimbi viziunea sau mesajul, ci înseamnă că trebuie să-ți schimbi abordarea. A face pace înseamnă a te angaja într-un dialog real cu doi oameni, și nu în „mușcături crâncene” cu o singură persoană. Nimănui nu-i este ușor să-și accepte respingerea. De aceea puterea persoanelor împăciuitoare este atât de crucială în rezolvarea conflictelor. E un obiectiv prea înalt pentru a te aștepta ca toate diferențele să se omogenizeze ca într-un creuzet. Un scop realist este ca o salată: o combinație de ingrediente, în care fiecare își păstrează aroma și textura unică. Adevărata pace începe în inimă, nu în minte. Biblia spune: „Dragostea nu va pieri niciodată” (1 Corinteni 13:8). Când oamenii se simt iubiți și înțeleși, ei dau la o parte barierele și încep să aibă legături unii cu alții. Și când se întâmplă asta, problemele se rezolvă, și inimile și mințile se vindecă. De aceea a spus Domnul Isus: „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!”

„Eu pentru aceasta M-am născut ” (Ioan 18:37)

     Când știi care este misiunea pe care ți-a trasat-o Dumnezeu în viață și când știi că Dumnezeu este de partea ta, vei deveni de neoprit. Vei face greșeli? Desigur, dar Dumnezeu te iubește suficient de mult pentru a te mustra, pentru a te călăuzi și pentru a te aduce înapoi pe cale. Dacă vrei să știi ce poți face pentru a-ți descoperi chemarea și misiunea, iată niște întrebări ajutătoare pe care e bine să ți le pui: 1) Care au fost dorințele cu care m-am confruntat în cea mai mare parte a vieții mele? 2) Ce mă motivează să lucrez și să fiu productiv? 2) Ce mă face să merg înainte când sunt epuizat? 4) Ce mă face să nu renunț atunci când mă confrunt cu împotriviri? 5) Ce fac eu acum și pare să nu funcționeze? 6) Ce fac eu și aduce reacții pozitive și susținere din partea oamenilor? 7) Ce fac sau ce se petrece în viața mea când ușile par să se deschidă automat, fără efort? 8) Ce cred liderii înțelepți și consilierii evlavioși despre munca mea? 9) Ce mă face să mă simt bine pentru că sunt ceea ce sunt? 10) Ce-mi motivează creativitatea ca să se reverse în afară? 11) Ce sunt gata să sacrific pentru a realiza acest lucru? 12) Ce fac eu și I-aș oferi cu drag lui Dumnezeu spre aprobare? 13) Ce aș face fără să fiu plătit, dacă mi-aș permite? 14) Ce aș fi dispus să fac, în ciuda împotrivirilor, pentru a-mi duce la îndeplinire scopul dat de Dumnezeu? Gândește-te, roagă-te și răspunde la aceste întrebări, și ele își vor răspândi lumina asupra misiunii vieții tale.

„Cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde.” (Proverbele 14:34)

     Ateul Madalyn Murray O’Hair a spus odată: „Nimic bun nu a ieșit vreodată din creștinism. Și dacă acest creștinism nu a făcut de fapt niciun bine și nu a produs binele, noi trebuie să-l respingem.” Hristos a spus: „Îi veţi cunoaşte după roadele lor” (Matei 7:16). Fiecare cuvânt predicat despre Hristos a transformat vieți, și un bine extraordinar a fost făcut pentru societate. Să luăm de exemplu știința. Așa cum sublinia un expert, știința nu ar fi putut porni din nicio altă sursă. Nu se poate să își fi avut originea în cultura musulmană, pentru că datorită credinței sale în fatalism, ea ar fi împiedicat absolut orice progres sțiințific. Și nici din sânul budismului sau a hinduismului din Asia nu a pornit, din cauza convingerii lor că lumea fizică nu este reală, că nimic nu există decât Dumnezeu, și că toate celelalte sunt simple închipuiri. Numai prin creștinism a luat ființă știința! Să ne gândim la cei care au intrat în mahalale pentru a-i salva pe cei abandonați, cum ar fi Armata Salvării, City Mission sau YMCA. Creștinii s-au dăruit unor oameni ca aceștia. Astăzi, odată cu excluderea Scripturii dintr-o bună parte a culturii noastre, vedem cum se instalează decăderea și corupția. Care este răspunsul? Domnul Isus a spus: „Voi sunteţi sarea pământului” (Matei 5:13). Așa că ia-ți solnița și începe să împrăștii adevărul Cuvântului lui Dumnezeu care schimbă vieți! Domnul Isus a zis: „Voi sunteţi lumina lumii” (v. 14). Nu există întuneric suficient de profund în această lume pentru a putea stinge lumina unei lumânări. Așa că, lasă-ți lumina să strălucească!

„Şamgar… a ucis şase sute de oameni dintre Filisteni cu un otig de plug. Şi el a fost un izbăvitor al lui Israel” (Judecători 3:31)

     Pentru că islaeliții nu L-au ascultat pe Dumnezeu, ei au ajuns să fie robii filistenilor, care i-au stăpânit prin frică și teroare. Dar Șamgar a refuzat să se lase intimidat. El s-a hotărât să folosească ceea ce avea la îndemână, un otig de plug, și să se lupte cu ei. El a refuzat să lase ca aparentul imposibil să-l împiedice să facă ceea ce era capabil. La urma urmelor, un om singur cu Dumnezeu formează majoritatea! Și dacă Dumnezeu este pentru tine, cine poate fi împotriva ta? (vezi Romani 8:31). Așa că Șamgar și-a luat otigul… și a ucis șase sute de soldați filisteni. Probabil dușmanul a izbucnit în râs când a văzut această armă artizanală improvizată, dar asta numai până când el a început s-o mânuiască. Atunci, privirea din ochii săi a inspirat teamă în inima lor. Curajul nu așteaptă ca situația să îți fie favorabilă, ca planul să fie perfect pus la punct sau ca opinia generală să se schimbe. Curajul așteaptă un singur lucru: undă verde de la Dumnezeu. La semnalul de plecare dat de Dumnezeu, mergi cu toate motoarele pornite, fără să pui întrebări. Asta înseamnă să ataci problema cu orice armă improvizată îți va da Dumnezeu. Este un asalt în scopul evacuării forțelor întunericului, prin decizia ta de a fi „sare și lumină” acolo unde te-a pus Dumnezeu. E mai mult decât să subliniezi problema: e angajamentul tău de a face parte din soluție. E mai mult decât să ai o inimă pentru Hristos: înseamnă să treci la fapte și să devii mâinile și picioarele Lui. În loc să stai deoparte pentru că ești de părere că alții sunt mai calificați decât tine, implică-te cu ce ți-a dat Dumnezeu, și roagă-L să binecuvânteze ceea ce faci. După cum a spus odată cineva: „Puțin este mult, când Dumnezeu e în acel puțin!”

„Orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi…” (Coloseni 3:17)

     Când vorbim despre slujirea lui Dumnezeu și a altora, trebuie să luăm hotărârea de a fi credincioși și de-a nu încerca să ieșim în evidență. Biblia spune: „nici de la răsărit, nici de la apus, nici din pustie, nu vine înălţarea. Ci (de la) Dumnezeu…” (Psalmul 75:6). Așadar, nu încerca să te promovezi singur. Puține lucruri în viață sunt mai rele decât să fii într-un loc în care nu ai fost chemat niciodată și pentru care ești slab echipat. Josh McDowell, care a vorbit în fața a milioane de studenți din lumea întreagă și a scris o sumedenie de cărți, și-a început viața de slujire a lui Hristos într-un mod mai smerit. Prima sa misiune la sediul organizației Campus Crusade for Christ a fost să curețe podeaua de la intrarea principală. El nu s-a întâlnit cu lideri din lucrare; sarcina lui a fost să le curețe noroiul de pe încălțăminte. Introducerea lui Josh în lucrare a semănat cu situația celui care ducea țărușii, când cortul era mutat din loc în loc, în vremea Vechiului Testament. Nu era tocmai o funcție ce necesita un profil înalt! Fără o perspectivă corectă asupra motivației de-a ne implica în lucrare, e ușor să devenim iritați atunci când ni se dă o misiune care avem impresia că este sub demnitatea noastră. Așadar, cum ne putem păstra motivația de a-I sluji lui Dumnezeu? Aducându-ne aminte de promisiunea că într-o zi vom culege ce am semănat (vezi Galateni 6:7). Dumnezeu a promis că la tronul de judecată al lui Hristos, El va răsplăti slujirea credincioasă. Așadar, dacă te-a chemat să-L slujești slujindu-i pe ceilalți, stai concentrat asupra credincioșiei, nu asupra mândriei. Trăiește urmând acest verset (Coloseni 3:17): „orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl”.

„Dumnezeu dă o familie celor părăsiţi…” (Psalmul 68:6) Biblia mai spune: „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.” (Proverbele 18:24).

     O femeie, recent divorțată, se mutase într-un oraș în care nu cunoștea pe nimeni. În cele din urmă, când s-a încumetat să meargă la biserică, ea s-a rugat: „Doamne, ajută-mă să mă integrez și înconjoară-mă cu prieteni.” Ajunsă acolo, a întrebat două femei dacă se poate așeza lângă ele, iar la terminare au luat prânzul împreună. S-a dovedit că toate cele trei femei locuiau singure și se simțeau izolate. Așa că au început un grup de studiu biblic, numindu-l: „Dragostea uimitoare a lui Dumnezeu ne susține.” Ruth Senter a spus: „Când suntem cu adevărat uniți în Duhul, lucrăm spre binele fiecăruia dintre noi.” Câțiva ani mai târziu, această mică „familie” a devenit tot mai puternică, împărtășindu-și victoriile și înfrângerile, rugându-se și având grijă una de cealaltă. Thomas Blackaby a remarcat: „Unul din lucrurile bune pe care le face Dumnezeu pentru noi este să ne dea prieteni credincioși. Aceasta este una din modalitățile prin care El ne oferă încurajare, sprijin, sfaturi și părtășie. Pavel nu ar fi supraviețuit din punct de vedere fizic în numeroasele încercări și persecuții, fără frați și surori în Hristos (vezi 2 Corinteni 7:6-7). E trist când oamenii lui Dumnezeu nu dezvoltă prietenii, și în consecință pornesc singuri în lucrare. Nu e de mirare că ajung repede la epuizare, sau se-ntorc deziluzionați sau plini de amărăciune, pentru că n-au avut parte de sprijinul și încurajarea pe care le necesita lucrarea.” Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru cei pe care i-a ales ca să ne încurajeze și să ne susțină. În momentul acesta, cui îi ești prieten? Ți-e clar care este persoana pe care ți-a indicat Dumnezeu s-o întărești și alături de care să pășești o vreme? Cere-i lui Dumnezeu să te ajute să fii un prieten credincios, întrucât împreună vă puteți bucura de ceea ce face El prin eforturile voastre combinate.