„Vorbeşte pământului, şi te va învăţa; și peștii mării îți vor povesti…” (Iov 12:8)

     Patriarhul Iov a spus: „Vorbește pământului și te va învăța…” George Washington Carver a fost una dintre cele mai mari minți științifice ale istoriei – în ciuda faptului că a fost sclav, afro-american și sărac. Pe la începutul secolului al XX-lea, agricultura statelor sudice ale Americii avea mult de suferit. Gărgărița distrugea culturile de bumbac, iar solul era golit de nutrienți deoarece fermierii plantau bumbac an după an. George Washington Carver a fost pionierul ideii de rotație a culturilor. El i-a îndemnat pe fermieri să planteze aluni de pământ și soia, iar aceștia l-au ascultat… Planul a revitalizat solul, dar agricultorii au fost supărați pentru că nu exista o piață pentru alunele de pământ. Recoltele lor abundente de alune de pământ putrezeau în depozite. Când i s-au plâns lui Carver, el a făcut ceea ce făcea întotdeauna: s-a rugat… Se trezea în mod regulat la 4 dimineața, mergea prin pădure și Îi cerea lui Dumnezeu să-i dezvăluie misterele naturii. Unul din versetele sale preferate era chiar acesta: „Vorbește pământului și el te va învăța…” Carver i-a cerut literalmente lui Dumnezeu să-i dezvăluie secretele naturii… iar Dumnezeu a făcut-o! Ca urmare, Carver a descoperit mai mult de trei sute de utilizări ale arahidelor. Sau mai exact spus, Domnul i-a descoperit mai mult de trei sute de utilizări ale alunelor de pământ (arahidele). Acestea se regăseau peste tot; de la crema de ras la lipici, de la cosmetice la săpun, de la sosuri la insecticide, de la linoleum la ulei pentru lemn sau îngrășăminte. Iar cel mai important și cunoscut produs a ajuns untul de arahide. El a reușit de asemenea să obțină prin călăuzire divină 118 produse derivate din cartoful dulce! Uimitor, nu-i așa? Carver spunea: „Îmi place să mă gândesc la natură ca la o stație de radio prin care Dumnezeu ne vorbește în fiecare zi, în fiecare ceas și în fiecare clipă a vieții noastre, doar să ne fixăm pe frecvență!” Și astăzi, Dumnezeu e gata și vrea să-ți vorbească în multe și diferite moduri; tu trebuie doar să fii sensibil, să aștepți… și să asculți!

„Ai preţ în ochii Mei… ești prețuit și te iubesc…” (Isaia 43:4)

     Știi cine a rostit aceste cuvinte: „Ai preț în ochii Mei… ești prețuit și te iubesc…”?! Dumnezeu. Așa că nu lăsa pe nimeni să-ți spună altceva. De ce este important acest lucru? Pentru că a înțelege cine ești ca persoană, a crede cu adevărat că meriți iubire și atenție din partea altei persoane, este esențial pentru stima ta de sine! Capacitatea de a reuși să transmiți acest lucru, într-un mod atent, este esențială pentru orice relație sănătoasă și satisfăcătoare pentru ambele părți. Sentimentul stimei de sine nu înseamnă aroganță. Te ajută să stabilești limite și-ți garantează că, indiferent cu cine te întâlnești, aceste limite nu vor fi niciodată compromise. Adeseori, atunci când ne simțim folosiți în relații, lucrul acesta se întâmplă pentru că am lăsat ca aceste limite să fie depășite. Sau, mai rău, nu ne-am gândit niciodată unde ar trebui să fie limitele. Modalitatea de a preveni această situație este să fii clar cu privire la cine ești și ce ești dispus să faci într-o relație. Nepăsarea față de adevărul despre o altă persoană sau despre tine însuți poate părea inofensivă o vreme, dar în timp, de obicei, duce la dezastru! Având o temelie solidă despre cine ești și ce reprezinți, vei avea curajul de a pune întrebările potrivite și de a discerne răspunsurile. Vei dobândi informații și dovezi care te vor ajuta să înțelegi cine este cu adevărat o persoană și dacă aceasta este benefică în preajma ta (potrivită viața ta). Vei fi sincer cu tine însuți și cu ceilalți referitor la cine ești, la nevoile tale și la modul în care dorești să-ți trăiești viața. În afara relației tale cu Dumnezeu, nu există o altă relație mai importantă decât cea pe care o ai cu tine însuți. Dumnezeu spune: „Ai preț în ochii Mei…” Azi, crede în sfârșit asta – și trăiește în consecință!

„Umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” (2 Corinteni 5:7)

     Antilopa tsipi (sau săritoare) este una dintre cele mai sprintene animale din Africa. Ea poate sări vreo 15 m în lungime și peste 3,5 înălțime… Cu toate acestea, ea poate fi ținută închisă într-un țarc înconjurat cu un gard care nu are mai mult de 1 m. înălțime. De ce? Pentru că ea nu va sări decât dacă poate vedea unde îi vor ateriza picioarele! Într-un fel, această gazelă umblă prin vedere, nu prin credință! Ce înseamnă să „umbli”? Să pui un picior în fața celuilalt și să continui să mergi înainte, pas cu pas. Ce înseamnă să ai „credință”? Să te încrezi în Dumnezeu și să asculți de Cuvântul Său, indiferent cum arată problemele sau cum ți se pare situația. Acum, credința nu elimină gândirea inteligentă și rațiunea. Dar există o diferență. Atunci când gândirea inteligentă și rațiunea nu te duc mai departe, credința continuă să meargă. De ce? Pentru că gândirea inteligentă și rațiunea țin de mână o persoană și merg doar până unde poate merge ea, în timp ce credința Îl ține de mână pe Dumnezeu… pe Dumnezeul care face o cale acolo unde pare că nu există niciuna! Iar istoria lui Avraam confirmă acest lucru: „Prin credință (impulsionat de ea), Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce.” (Evrei 11:8) Ești neliniștit cu privire la viitor? Nu fi! Fă doar următorul pas al credinței și vei fi cu un pas mai aproape de binecuvântările și recompensele pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru tine!

„Să faceţi orice vă va zice.” (Ioan 2:5)

     Un pastor și autor creștin spunea: „În viața evreilor nu exista un eveniment social mai important decât nunta. De obicei, aceasta începea cu o ceremonie la apusul soarelui în sinagogă. Apoi, întreg alaiul de nuntă părăsea sinagoga și începea o lungă procesiune la lumina lumânărilor prin mijlocul cetății… Cuplul era condus pe lângă cât mai multe case, astfel încât toată lumea să poată ieși să-i felicite… Și ajungeau apoi acasă, unde se ținea o petrecere care dura mai multe zile! Se dădeau cadouri, se țineau discursuri, se serveau mâncăruri după mâncăruri. Ospitalitatea la o nuntă era considerată o datorie atât de sacră, încât gazda sau nunul putea fi dat în judecată pentru „încălcarea ospitalității”; prin urmare, a rămâne fără mâncare sau vin era considerat o insultă teribilă!” Este remarcabil că prima minune făcută de Domnul Isus nu a fost vindecarea cancerului sau învierea morților, ci rezolvarea unei crize domestice și salvarea unor tineri căsătoriți de la rușine. Este o greșeală să credem că lui Dumnezeu Îi pasă doar de lucrurile grave: boala, falimentul, moartea… Nu, lui Dumnezeu Îi pasă și de lucrurile așa-zis minore, precum durerile de dinți, șefii morocănoși, câinii pierduți, anvelopele dezumflate și zborurile întârziate. Biblia spune: „Aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.” (1 Petru 5:7) Ceea ce contează pentru tine contează și pentru Dumnezeu. Să nu pierdem din vedere faptul că, atunci când mirii din povestirea biblică din Ioan 2 au trimis invitații la nuntă, ei i-au trimis una și lui Isus. Iar El a venit și le-a împlinit nevoia. Să reținem și cum s-a întâmplat: Maria, mama lui Isus, le-a spus slujitorilor: „Să faceţi orice vă va zice!” Ceea ce le-a spus Isus să facă nu părea rațional, dar ei s-au supus – și au fost răsplătiți cu un miracol! Dacă și tu ai să-L inviți, în orice decizie sau problemă ai avea, dacă te rogi, ai încredere în El și Îl asculți – El va face minuni și pentru tine! Poate chiar azi!

„Isus a zis: „Eu sunt Calea… Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6)

     Un pastor scria: „Între rasa umană și Dumnezeu stă o barieră numită păcat. Dacă vrem să fim împăcați cu un Dumnezeu perfect, trebuie să ne ocupăm de această barieră. Nu putem s-o ocolim sau să trecem peste ea. Păcatul cere o plată. Domnul Isus a venit special pentru a plăti acest preț. El a trăit o viață desăvârșită și a acceptat să moară ca jertfă care să ne răscumpere din vinovăția noastră, pentru a plăti pentru tot ceea ce-am făcut noi în trecut, prezent și viitor. Dacă îți arde casa, ar fi bine să chemi pompierii și nu polițiștii. Dacă îți rupi un picior, apelezi la un medic și nu la un instalator. Dacă cineva ți-a spart casa, ar fi bine să apelezi întâi la un polițist și nu la un lăcătuș. Dacă ești pe cale să te îneci, ar fi bine să apară lângă tine un salvamar și nu mai-știu-eu-ce profesor. Dacă tu, ca ființă umană și păcătoasă, vrei să ajungi la un Dumnezeu drept, atunci ar fi bine să iei legătura cu Mântuitorul, pentru că El este singurul care te poate ajuta!” Isus nu a spus doar: „Veniți la Mine și vă voi arăta calea!” El a spus: „Eu sunt Calea!” El este calea către iertare. El este calea către pace și bucurie. El este calea către împlinirea în viață. Și El este aproape de tine astăzi. Dacă-L ai ca Mântuitor și Domn, prezent în viața ta, mulțumește-I! Dacă dorești să fie Mântuitorul tău invită-L în viața ta și roagă-te: „Doamne Isuse, cred că ai murit pe cruce și pentru mine, și ai plătit și pentru păcatele mele! Cred că prin credința în Tine sunt declarat neprihănit și împăcat cu Dumnezeu. Te primesc ca Domn și Mântuitor al meu și doresc să-mi faci și mie parte de darul vieții veșnice. Mulțumesc, Amin!”

„Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.” (1 Ioan 2:1)

     Am auzit o istorioară despre un bărbat care și-a făcut o fotografie, și care văzând-o, i-a spus fotografului: „Această poză nu mă reflectă cu justețe!” Fotograful s-a uitat la el, a zâmbit și i-a spus: „Cu o asemenea față, nu de justețe e nevoie, ci mai degrabă de îndurare!” Revenind la lucrurile serioase, cam la fel este situația în care ne aflăm cu toții. Iar motivul pentru care Dumnezeu ne acordă milă și har este că la cruce Domnul Isus a îndeplinit pentru noi toate cerințele dreptății lui Dumnezeu. Unii oameni cred că harul lui Dumnezeu (darul nemeritat) ispășește toate păcatele lor până în momentul în care Îl fac pe Hristos, Mântuitorul lor. Dar, după aceea, ei trebuie să-l câștige și să se dovedească demni de har prin faptele lor, ca parte la un efort comun. Astfel, în loc să se încreadă doar în lucrarea lui Hristos pe cruce, ei se încred și în propria lor abilitate! Dar haideți să vedem cum stau lucrurile: Există trei moduri de a păcătui: comitere, omitere și dispunere. Dacă faci doar câte unul din fiecare categorie în fiecare zi, asta înseamnă peste o mie de păcate pe an. Și dacă raiul și viața veșnică ar depinde de mărturisirea și pocăința ta pentru fiecare dintre ele, ce se întâmplă dacă uiți câteva? Dacă te încrezi doar în harul nemeritat al lui Dumnezeu, nu te îngrijora: Dumnezeu îți poartă de grijă! Apostolul Ioan scrie în 1 Ioan 2:1 „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (pe cineva care va interveni pentru noi), pe Isus Hristos, Cel neprihănit.” (integru, drept, care se conformează voinței Tatălui în fiecare plan, gând și faptă) O singură Persoană Se poate ridica la standardele lui Dumnezeu: Hristos! Iar atunci când îți pui încrederea în El, ești iubit necondiționat și acceptat de Dumnezeu! Și iată cum astăzi avem parte din nou de cea mai bună veste posibilă!

„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.” (Matei 7:1)

     Chuck Swindoll ținea o conferință în California, și chiar înainte să înceapă conferința un domn a venit la el și i-a spus: „Am așteptat atât de mult această săptămână, încât am de gând să „înfulec” tot ce aveți de oferit!” Swindoll i-a mulțumit… În prima seară a conferinței, bărbatul mai mult a moțăit pe scaun. Swindoll s-a gândit că va fi avut un drum lung cu mașina și probabil era obosit. Dar la fel s-a întâmplat în fiecare seară până la încheierea conferinței. Ca orice predicator, nu s-a simțit prea bine să vadă pe cineva dormind în timpul prelegerilor lui. Vineri dimineața, doamna care stătea lângă acel domn a venit la Swindoll și i-a spus: „Vreau să vă mulțumesc pentru slujirea din această săptămână. Și vreau să-mi cer scuze pentru că soțul meu a adormit… are cancer în fază terminală și medicii i-au dat doar câteva săptămâni de viață. Când am vorbit despre ce vrea să facă înainte să moară, a spus: „Vreau să merg să-l ascult pe Chuck Swindoll!” Numai că, domnule Swindoll, doctorii i-au dat medicamente pentru calmarea durerilor, care însă îi provoacă somnolență! Am vrut să vă cer iertare personal pentru că a ațipit în timpul mesajelor dvs., dar vreau să vă asigur că aceasta a fost cea mai bună săptămână din această parte a vieții lui!” Swindoll a declarat ulterior că îi venea să intre în pământ de rușine, pentru că-și făcuse o părere greșită, pripită, și-l judecase pe bietul om! Înțelegem poate mai bine de ce a spus Domnul Isus: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați” – pentru că în viața unei persoane pot interveni circumstanțe și situații pe care nu le cunoști sau nu le înțelegi. Așadar, în loc să judeci o persoană, oferă-i același har pe care Dumnezeu ți l-a oferit ție!

„Tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei…” (Eclesiastul 3:7)

     Calvin Coolidge, al treizecilea președinte al SUA, era cunoscut ca un om laconic, reținut, care vorbea foarte puțin. Într-o zi, un reporter a încercat să-i ia un interviu și conversația a decurs astfel: Reporter: „Doriți să spuneți ceva despre amenințarea războiului din Europa?” Coolidge: „Nu.” Reporter: „Aveți ceva de spus despre greva din fabricile de confecții?” Coolidge: „Nu”. Reporter: „Aveți ceva de spus despre Liga Națiunilor?” Coolidge: „Nu”. Reporter: „Vreți să comentați problema producției agricole?” Coolidge: „Nu!” Și în timp ce reporterul perplex părăsea camera, Coolidge l-a rechemat ca să adauge, zâmbind: „Și vă rog să nu mă citați!” Biblia spune: „Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui… Tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei…” (Eclesiastul 3:1,7) Deci nu îngădui niciodată ca cineva să te oblige să spui ceva ce nu dorești, sau să cazi în capcană atunci când nu vrei să vorbești. Tăcerea nu este lipsă de comunicare, ci este o formă de comunicare… și poate fi una foarte eficientă! În Proverbele 29:11 citim: „Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte.” Un lucru este sigur: ceea ce nu spui astăzi, nu va trebui să explici sau să scuzi mâine. Dacă ai tendința de a vorbi fără să te gândești sau nu ai nimic constructiv de adăugat, evaluează situația cu atenție și cere înțelepciune de la Dumnezeu ca să știi dacă trebuie să vorbești sau să taci. Președintele Abraham Lincoln a spus: „E mai bine să taci și să fii luat de prost decât să vorbești și să confirmi că ești.” Așadar, atunci când vrei să vorbești amintește-ți și aceste cuvinte din Scriptură (Proverbe 17:28): „Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.”

„Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele şi păzeşte uşa buzelor mele!” (Psalmul 141:3)

     Când William Gladstone era ministru de finanțe în Marea Britanie, el a cerut Trezoreriei să-i trimită anumite statistici pe care să-și poată baza propunerile bugetare. Din nefericire, statisticianul a făcut o greșeală, iar Gladstone era atât de sigur de reputația acelui om meticulos încât nu și-a făcut timp să verifice cifrele sale. Ca urmare, Gladstone s-a prezentat în fața Camerei Comunelor și a ținut un discurs bazat pe informațiile incorecte care i-au fost furnizate. Discursul său a fost publicat imediat după ce au fost dezvăluite cifrele, iar el a fost ridiculizat teribil de public. Când cancelarul a trimis după statisticianul care îi furnizase informațiile inexacte, acesta a sosit plin de teamă și rușine, convins că va fi concediat. În schimb, Gladstone i-a spus: „Știu cât de mult te-a tulburat această greșeală, așa că am trimis după tine pentru a te liniști. De atâta timp te ocupi așa de bine de complexitatea conturilor naționale, iar aceasta este prima greșeală pe care ai făcut-o. Vreau să te felicit și să-mi exprim aprecierea mea profundă!” Îți poți imagina ce sentiment de ușurare, recunoștință și speranță a simțit bărbatul în acea zi, ieșind din biroul lui Gladstone? Doar o persoană cu un caracter asemenea lui Hristos poate oferi milă, poate asculta, vorbi și gândi înainte de a trece la acțiune! Așadar, în loc să te răzbuni cu mânie când ți se întâmplă lucruri neplăcute, roagă-te: „Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele şi păzeşte uşa buzelor mele!” Pentru că atunci când te rogi în felul acesta – și chiar crezi ce spui – tu dovedești că te miști și trăiești prin har! Asta-ți doresc azi!

„Mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă şi sunt mulţi potrivnici.” (1 Corinteni 16:9)

     New Living Translation, una dintre versiunile Bibliei în limba engleză, prezintă astfel cuvintele apostolului Pavel: „Există o ușă larg deschisă pentru o lucrare importantă aici, deși mulți mi se împotrivesc”. Când faci voia lui Dumnezeu, ar trebui să anticipezi împotrivirea celor care nu sunt la curent cu ceea ce Dumnezeu ți-a împărtășit sau te-a împuternicit să faci. Într-adevăr, dacă ești acceptat și aplaudat pe oriunde mergi, ar trebui să reexaminezi fie misiunea pe care crezi că ți-a dat-o Dumnezeu, fie modul în care o îndeplinești. De ce? Deoarece slujitorii trimiși de Dumnezeu în lucrare nu sunt aplaudați și nici idolatrizați! Vei spune: „Dar nu a spus Domnul Isus că jugul Său este ușor?” Ba da, dar El vorbea despre un jug confortabil în jurul gâtului unui bou harnic care ară de dimineața până seara. Munca era grea, dar jugul n-o îngreuna, era confortabil. Asta înseamnă că atunci când Dumnezeu te cheamă să faci ceva dificil, El îți va oferi harul și resursele necesare pentru a o face. Vei fi atacat de Satan? Da! Dar atacul este un semn de respect; înseamnă că reprezinți o amenințare pentru împărăția întunericului. Și, pe măsură ce te apropii de obiectivul tău dat de Dumnezeu, așteaptă-te ca atacul lui Satan să se intensifice! Dar există și vești bune: intensitatea atacului este un indicator al binecuvântării pe care Dumnezeu o are pentru tine de cealaltă parte a atacului! Și încă un gând: cele mai mari recompense ale tale nu vor veni în această viață, ci în viața viitoare. Și asta e bine pentru că nu vor fi doar temporare, ci veșnice. Versurile unui imn creștin ne asigură: „Acel ce va birui, Cununa vieții va primi, Și-n raiul lui Dumnezeu, Va scăpa de tot ce-i greu.” Așadar, trăiește fiecare zi cu această nădejde în inimă!