„Ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii, până se va săpa groapa celui rău!” (Psalmul 94:13)

     Există anumite lucruri pe care Dumnezeu le va face pentru noi, iar altele pe care El Se așteaptă să le facem singuri. „Ferice (fericit, favorizat, demn de invidiat) de omul pe care-l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care-l înveţi din Legea Ta, ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii, până se va săpa groapa celui rău.” (Psalmul 94:12-13) Ai vrea să ai capacitatea să-ți păstrezi liniștea indiferent de împrejurări? Să fii rece când totul este fierbinte? Să fii un instrument al păcii oriunde te-ai duce? Să fii deasupra circumstanțelor și nu îngropat de ele? Astăzi, Dumnezeu îți răspunde: „Trăiește după Cuvântul Meu în toate domeniile din viața ta. Învață să fii sensibil la glasul Meu; grabnic la ascultare și la supunere. Jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară. Nu-ți voi da niciodată o situație prea greu de gestionat sau prea greu de dus. Aruncă asupra Mea îngrijorările tale una câte una, pe măsură ce apar. Bucură-te de asigurarea dragostei Mele, a ajutorului și a ocrotirii Mele, și îți voi da tot ce îți dorește inima. Pentru că diavolul este „pârâșul”, el întotdeauna va arăta cu degetul spre slăbiciunile tale și îți va spune că nu ești demn. Nu-l asculta – el este tatăl minciunilor! Te-am mântuit prin harul Meu și te-am așezat în Hristos. Mă uit la tine prin sângele care curăță, de aceea ești acceptat în ochii mei întotdeauna. Aruncă asupra Mea toate fricile și îngrijorările tale. Începe să trăiești în prezent, nu în trecut sau în viitor. Caută binecuvântările Mele și le vei găsi. Bucură-te de viață în toată plinătatea ei, căci acesta este planul Meu pentru tine anul acesta.” Este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, astăzi!

„În păcat m-a zămislit mama mea.” (Psalmul 51:5)

          Fie că te lupți cu alcoolul, cu drogurile, cu relațiile ilicite, cu mânia, cu bârfa, cu neiertarea, cu hoția, cu minciuna sau cu jocurile de noroc, un lucru e sigur – cu toții ne-am născut cu înclinarea firească spre anumite comportamente. Așadar, nu e o chestiune de genetică, ci e o problemă spirituală. Nu vorbim despre știință, ci despre păcat. Fiecare dintre noi ne putem trezi luptându-ne cu unul din aceste lucruri, nu pentru că le-am moștenit genetic, ci pentru că am moștenit natura căzută a lui Adam, în ziua în care am fost concepuți. David a prins ideea când a scris: „Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.” Solomon a spus că nu există excepții: „Pe pământ nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.” (Eclesiastul 7:20). Așadar, răspunsul este: da, cu toții ne-am născut așa. Motivul pentru care aceste comportamente ni se par naturale, nu este din cauză că nu ne putem abține, ci pentru că natura noastră păcătoasă este mai puternică decât dorința noastră de a-i fi plăcuți lui Dumnezeu. Chiar și atunci când încercăm, uneori pierdem lupta! Pavel, cel mai mare dintre creștini, a recunoscut că a avut parte de eșec atunci când a încercat să facă binele. „Am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.” (Romani 7:18). Așadar, dacă toți ne-am născut așa, care este vestea bună? Ne-o spune tot apostolul Pavel: „Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!” (Romani 7:24-25). Când  te-ai născut, ai primit firea coruptă a lui Adam, dar prin nașterea din nou, ai primit natura neprihănirii lui Hristos, cea care biruiește păcatul și care schimbă viața!

„În păcat m-a zămislit mama mea.” (Psalmul 51:5)

     Fie că te lupți cu alcoolul, cu drogurile, cu relațiile ilicite, cu mânia, cu bârfa, cu neiertarea, cu hoția, cu minciuna sau cu jocurile de noroc, un lucru e sigur – cu toții ne-am născut cu înclinarea firească spre anumite comportamente. Așadar, nu e o chestiune de genetică, ci e o problemă spirituală. Nu vorbim despre știință, ci despre păcat. Fiecare dintre noi ne putem trezi luptându-ne cu unul din aceste lucruri, nu pentru că le-am moștenit genetic, ci pentru că am moștenit natura căzută a lui Adam, în ziua în care am fost concepuți. David a prins ideea când a scris: „Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.” Solomon a spus că nu există excepții: „Pe pământ nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.” (Eclesiastul 7:20). Așadar, răspunsul este: da, cu toții ne-am născut așa. Motivul pentru care aceste comportamente ni se par naturale, nu este din cauză că nu ne putem abține, ci pentru că natura noastră păcătoasă este mai puternică decât dorința noastră de a-i fi plăcuți lui Dumnezeu. Chiar și atunci când încercăm, uneori pierdem lupta! Pavel, cel mai mare dintre creștini, a recunoscut că a avut parte de eșec atunci când a încercat să facă binele. „Am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.” (Romani 7:18). Așadar, dacă toți ne-am născut așa, care este vestea bună? Ne-o spune tot apostolul Pavel: „Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!” (Romani 7:24-25). Când  te-ai născut, ai primit firea coruptă a lui Adam, dar prin nașterea din nou, ai primit natura neprihănirii lui Hristos, cea care biruiește păcatul și care schimbă viața!

„Domnul te va călăuzi neîncetat” (Isaia 58:11)

     Cum putem pretinde că avem o relație personală cu Dumnezeu și cu toate acestea să spunem că El nu ne vorbește niciodată? Deschiderea și receptivitatea la călăuzirea Duhului Sfânt sunt elemente obligatorii ale vieții de creștin. Toți avem posibilitatea de a învăța cum să fim deschiși la atenționările Duhului. Ele nu sunt rezervate „persoanelor importante” sau celor care sunt „mai spirituale” decât tine. Dumnezeu îți va vorbi dacă îți aloci timp să-L asculți. John Ortberg scrie: „O mare parte a aventurii vieții de creștin implică răspunsul la călăuzirea Duhului Sfânt. Această călăuzire nu se limitează la deciziile de moment. Ea se dobândește în principal atunci când o practicăm în mod continuu.” De aceea David s-a rugat: „Arată-mi, Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale… căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele.” (Psalmul 25:4-5). Richard Foster scrie: „În zilele noastre, cerul și pământul sunt în culmea încordării, așteptând să răsară un popor călăuzit de Duhul și umplut de puterea Duhului. S-a întâmplat mai demult. Se poate întâmpla din nou. Un astfel de popor nu se va naște până când nu-L vom experimenta mai adânc și mai profund pe Emanuel (Dumnezeu cu noi). Cunoașterea faptului că prin puterea Duhului, Domnul Isus a venit să-Și călăuzească El Însuși poporul, este la fel de clară cum a fost norul care a călăuzit poporul Israel în timpul zilei, sau focul în timpul nopții.” Acea experiență poate fi și a ta când crezi în promisiunea Sa: „Domnul te va călăuzi neîncetat.” Această promisiune este pentru tine. Așa că personalizeaz-o, crede-o, memoreaz-o, și vei vedea unde te va duce în acest an!

„La Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă” (Matei 19:26)

     Jon Gordon ne oferă câteva hotărâri practice pentru anul în care am intrat: 1) Fii pozitiv. Îi poți asculta pe cinici și să crezi că succesul este imposibil, sau să crezi că „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.” 2) În fiecare zi când te trezești completează următoarea declarație: „Scopul meu este să ascult de Dumnezeu.” 3) Dimineața fă o plimbare şi exprimă-ți mulțumirea. Lucrul acesta te ajută să-ți deschizi mintea spre izbândă. Nu este posibil să fii în același timp stresat și mulțumitor, iar când combini mulțumirea cu exercițiile fizice primești un impuls dublu de energie și anti-depresive naturale. 4) În loc să fii dezamăgit de locul în care ai ajuns, privește cu optimism la locul înspre care mergi. 5) Ia-ți un mic dejun de rege, un prânz de prinț și o cină de student de facultate care are cardul gol! 6) Crede că totul se întâmplă cu un scop, iar lucrurile bune vin din experiențe solicitante. 7) Nu-ți irosi energia pe bârfă, întâmplări trecute, gânduri negative și lucruri pe care nu le poți controla. Investește pozitiv în clipa prezentă. 8) Ia-ți un mentor, și fii la rândul tău unul. 9) Trăiește pe baza celor trei E: energie, entuziasm, empatie. 10) Nu uita că nu există înlocuitor pentru strădanie. 11) Întreabă-te: „Care sunt cele mai importante trei lucruri pe care trebuie să le fac astăzi?” 12) Aplică regula „nu mă plâng.” Văicăreala e ca voma: la sfârșit te simți mai bine, dar celor din jurul tău le este rău! 13) Citește mai multe cărți decât anul trecut. 14) Odihnește-te mai mult. Somnul nu poate fi înlocuit cu o cafea dublă! 15) Înainte de culcare, completează aceste declarații: „Sunt mulțumitor pentru ______________” „Astăzi am reușit să ____________”. 16) Gândește-te că mintea ta e o grădină. Dacă smulgi buruienile și uzi ce este bun timp de o zi nu obții mare lucru, dar dacă o faci în fiecare zi, creezi o grădină nemaipomenită.”

„Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.” (Psalmul 65:11)

     Iată ce am găsit scris de un învățător: „La fel ca toți ceilalți oameni, ai luat și tu hotărâri cu prilejul Anului nou propunându-ți să slăbești, să faci sport, să mănânci mai sănătos, să duci o viață mai bună… Știai însă că dorința de a avea o viață mai bună de la fiecare început de an își are originea în inima lui Dumnezeu? David a zis: „Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.” În vremurile Bibliei, „belșugul” era considerat un semn al bunăstării materiale. Moise a trimis douăsprezece iscoade în Țara Promisă pentru a vedea dacă era bună sau rea… Vestea pe care au adus-o ei a fost că în țară „curge lapte și miere” (vezi Numeri 13:26-27). Țara era atât de roditoare, că a fost nevoie de doi oameni ca să care un ciorchine de struguri! Așadar, ce îți lipsește pentru ca și tu să experimentezi binecuvântarea lui Dumnezeu în anul care vine? Să remarcăm cuvintele: „încununezi”, „bunătăţi”, „belşug”. La fel cum o coroană încununează capul, în același fel poți să fii și tu înconjurat de bunătățile lui Dumnezeu în anul care vine. Ce trebuie să faci pentru a experimenta acest lucru? Trebuie să umbli pe „căile” Lui tot anul, deoarece numai pe căile Sale se „revarsă belșugul.” Nu te poți aștepta să ai parte de succesul pe care îl oferă Dumnezeu, dacă nu ești dispus să umbli în părtășie cu El în fiecare zi. Ezechiel exprimă în cuvintele sale același gând: „Le voi face, pe ele şi împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvântare; le voi trimite ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie binecuvântată.” (Ezechiel 34:26) Locurile din preajma lui Dumnezeu vor fi udate cu binecuvântări și bunătate; așa că, străduiește-te să stai aproape de Dumnezeu în fiecare zi a anului care vine!”

„Să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu” (1 Ioan 4:7)

     Într-o seară, înainte ca Mary Martin, marele star de musicaluri de pe Broadway să urce pe scenă în Pacificul de Sud, a primit un bilețel. Era de la Oscar Hammerstein. I-l scrisese de pe patul de moarte: „Dragă Mary, clopoțelul nu e clopoțel până nu-l faci să sune. Cântecul nu e cântec până nu-l cânți. Dragostea din inima ta nu e pusă acolo ca să stea degeaba. Dragostea nu e dragoste până nu o dăruiești.” După ieșirea ei de pe scenă, în seara aceea mai mulți oameni s-au năpustit în culise, exclamând: „Mary, ce s-a întâmplat pe scenă? Nu am mai auzit niciodată un asemenea musical! Ai cântat cu atâta putere cum nu ai mai cântat niciodată!” Clipind din ochii înlăcrimați, Mary le-a citit bilețelul de la Hammerstein și a adăugat: „În această seară, mi-am dăruit dragostea!” Cel mai sărac om din lume are ce să dăruiască, dacă are dragoste în suflet. Darurile iubirii pot lua multe forme: un zâmbet, o îmbrățișare, un bilețel de mulțumire, o mână de ajutor sau simpla prezență în vremuri grele… Dragostea e singurul dar care se potrivește totdeauna, care poate fi oferit oricând și care este mereu la modă. Domnul Isus a zis: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:35). Pavel a scris: „Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi.” (1 Tesaloniceni 3.12) Iar Ioan scrie (1 Ioan 4:7): „Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu.” Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este următorul: Dăruiește-ți dragostea!

„Am o mare lucrare de făcut, şi nu pot să mă pogor” (Neemia 6:3)

     De obicei, biruința vine în urma unei lupte; dacă ar veni mai ușor, toți ar experimenta-o. Când vorbim despre reușită, nu există scurtături, reduceri de preț sau „oferte speciale.” Valoarea oricărui lucru este dată de prețul pe care ești dispus să-l plătești. Când prețuiești ceva cu adevărat, nu-l expui riscurilor, pentru că îți aduci aminte cât te-a costat. Care este teama ta astăzi? Eșecul? Preocuparea ta ar trebui să fie exact opusul – regretul că nu ai încercat. Îți este teamă să nu fii criticat? Fii conștient că, pe măsură ce urci pe scara succesului, unii oameni te vor invidia; se întâmplă așa indiferent dacă ești arogant sau nu. Toți ne dorim să fim plăcuți, dar la un moment dat în viață trebuie să te întrebi: „Cât sunt eu dispus să pierd pentru a fi plăcut de alții și acceptat?” Neemia, cel care a construit zidurile Ierusalimului, a spus: „Am o mare lucrare de făcut, şi nu pot să mă pogor.” De fiecare dată când te iei după opinia oamenilor și nu după voia lui Dumnezeu, „cobori.” Nu face asta! Rămâi sus pe zid! Continuă să pui cărămizi – sau orice altceva te-a chemat Dumnezeu să faci. Avansarea aduce cu sine deseori izolare și critică, iar Dumnezeu s-ar putea să te pregătească chiar în acest moment pentru un nou nivel de binecuvântare, expunându-te la ambele. Le poți face față? Nu toată lumea poate! Dar dacă ești genul de persoană care nu poate sta pe bancă, uitându-se la ceilalți care se implică, ridică-te! Dumnezeu va răsplăti fiecare pas al credinței și fiecare sacrificiu pe care îl faci.

„I s-a făcut milă…” (Matei 9:36)

     De multe ori, cea mai bună metodă de a trece peste durere și pierdere este folosirea amintirilor ca factor motivator, și apoi comunicarea cu alte persoane care suferă. „Dar sunt ocupat”, spui tu. Domnul Isus nu a fost niciodată prea ocupat pentru a arăta compasiune față de cei aflați în suferință. După ce David, fiul lui Ray și al lui Judy Williamson, a murit în condiții tragice, Ray a zis: „Obișnuiam să-mi pun întrebarea dacă să merg sau nu la capelă, atunci când cineva trecea printr-o tragedie… pentru că întotdeauna mă simțeam ciudat și nu știam ce să spun. Dar nu-mi voi mai pune niciodată această problemă! Mă voi duce de fiecare dată. Nu ceea ce spui contează, ci faptul că ești prezent.” Când doi adolescenți au murit într-un accident de mașină, părinții lor au decis să aibă un priveghi comun. Peste o mie de persoane au participat, unii așteptând chiar și trei ore ca să consoleze familiile îndurerate. Când un bărbat care a stat singur la rând a ajuns, el a spus: „Nu i-am cunoscut pe copiii voștri și nici pe voi nu v-am întâlnit niciodată. Dar am venit în seara aceasta aici pentru că și eu am avut un fiu care a murit acum doi ani. Știu prin ce treceți. Vreau să știți doar că sunt alături de voi, dacă doriți să vorbiți cu cineva.” După care le-a pus un bilețel cu numărul de telefon în mână și a plecat. Gândește-te puțin. Un străin și-a dat trei ore din timpul său unor oameni pe care nu-i cunoștea pentru că a dorit să-i ajute să treacă prin această experiență tragică din viețile lor. Să înțelegem un lucru: Când ne arătăm compasiunea față de alții, ne asemănăm mai mult cu Domnul Isus… și noi înșine suntem vindecați!

„Veţi găsi un prunc… culcat într-o iesle.” (Luca 2:12)

     La un Crăciun, pe când se afla în Londra, Philip Yancey s-a dus să asculte oratoriul „Mesia” de Handel. El spune: „Mi-am petrecut dimineața uitându-mă la ceea ce a mai rămas din gloria Angliei: bijuteriile coroanei, un sceptru din aur, trăsura poleită cu aur a primarului… probabil astfel de imagini au umplut gândurile contemporanilor lui Isaia care au auzit promisiunea: „Atunci se va descoperi slava Domnului” (Isaia 40:5). Cu siguranță, iudeii s-au gândit la zilele de glorie ale lui Solomon când „argintul şi aurul erau tot atât de obişnuite… ca pietrele” (2 Cronici 1:15). Cu toate acestea, Mesia a purtat cununa smereniei. Dumnezeul care ar fi putut folosi armate și imperii ca pe niște pioni, pe tabla de șah, a venit ca un prunc ce a depins de un cuplu de evrei săraci ca să-I ofere adăpost, hrană și dragoste. În Londra mi-am făcut o idee despre cum  călătoresc conducătorii prin lume: cu gărzi de corp, fanfare, haine strălucitoare și bijuterii scânteietoare. Un șef de stat a vizitat recent Statele Unite cu un bagaj de 2000 kg, câte două toalete pentru fiecare ocazie, o coafeză personală și o armată de oameni cu diferite sarcini. Vizita lui Dumnezeu pe pământ a avut loc într-un grajd de animale, fără însoțitori și fără un loc unde să fie așezat Regele de curând născut, în afară de o iesle. Cerul s-a luminat de îngeri, dar cu toate acestea, cine a văzut spectacolul? Niște oameni analfabeți care aveau grijă de turmele altora, niște ciobani care nu aveau nici măcar nume.” Cele întâmplate la Nașterea Domnului l-au inspirat pe un preot care a vizitat Betleemul în 1865 să aștearnă pe hârtie următoarele cuvinte: „Tăcut și liniștit, din cer a coborât Darul neprețuit. Dumnezeu ne-a dat în dar, binecuvântări și har. Inima care-L primește, de păcat se curățește. Sufletul ce se smerește prin Isus se mântuiește!”