„Îşi pregătesc hrana vara” (Proverbe 30:25)

     Furnicile sunt mici, dar deștepte; ele „îşi pregătesc hrana vara” (v.25). Mai ții minte povestea cu greierele și furnica? Vara, furnica este foarte ocupată cu pusul pe iarnă, în timp ce greierele cântă la vioară. Apoi, când vine iarna, furnica se retrage în mușuroi și se bucură de viață și hrană. Ea a plătit prețul, iar acum se poate bucura de răsplată. Dar greierele cântător va suporta consecințele. Prin urmare, el moare de foame și frig deoarece nu a înțeles că numai pregătirea corespunzătoare pentru ziua de mâine reprezintă o utilizare înțeleaptă a zilei de astăzi. Gândește-te puțin: Când erai la școală, te-ai pregătit vreodată pentru un test atât de bine încât să intri în clasă cu încredere deplină, știind că vei lua zece? Ei bine, poți aduce aceeași încredere și în viața de zi cu zi. Din nefericire, mulți dintre noi nu ne conducem viețile, ci le acceptăm! Viața însă nu este o repetiție. Nu ai parte de o a doua șansă. Benjamin Disraeli a spus: „Secretul succesului în viață este să fii pregătit când sosește clipa.” Întrebare: Dacă Dumnezeu ți-ar da toate lucrurile pentru care te rogi acum, ai fi în stare să le faci față? Nimic măreț nu este creat dintr-odată; succesul nu apare peste noapte. Și nici eșecul. Fiecare este un proces. De fapt, fiecare zi din viața ta este o pregătire pentru următoarea. Așadar, întrebarea este: Pentru ce te pregătești  și cum te pregătești? Te pregătești pentru succes sau pentru eșec? Numai dacă ești dispus să-ți dai toate silințele de la început vei fi în stare să culegi răsplata de la sfârșit.

„De aceea Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înaintea Lui”  (2 Samuel 22:25)  

     Poți fi un om de succes și cu toate acestea să te simți gol pe dinăuntru. Viața lui Solomon dovedește lucrul acesta. El a fost cel mai bogat om din lume, dar și cel mai faimos. Cu toate acestea, el își începe cartea Eclesiastul cu următoarele cuvinte: „Totul este deşertăciune” (Ecleziastul 1:2). Solomon a descoperit că o viață împlinită se poate zidi numai pe două lucruri: relații și scop. Și prima și cea mai importantă relație pe care trebuie s-o ai este cu Dumnezeu. Când ai această relație, descoperi scopul vieții tale. Iar când începi să trăiești conform acestui scop, bucuria și împlinirea ta nu vor cunoaște limite. Persoanele care se consideră niște guru atotsuficienți ne spun: „Privește în lăuntrul tău și vei găsi cheia!” Însă cum poți să dezvălui scopul vieții tale prin simplul fapt că îți analizezi viața? Vei avea mai mult noroc dacă o vei lua pe „drumul din cărămidă galbenă!” (aluzie la drumul de cărămidă galbenă din Vrăjitorul din Oz – n.tr.). Nu, „În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale, ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos” (Efeseni 1:11-12). Scopul vieții tale a fost deja stabilit de cea mai înțeleaptă minte și de cea mai iubitoare inimă din univers: mintea și inima lui Dumnezeu. Tu spui: „Dar în prezent nu-mi merge prea bine.” Cu toții trecem prin asta. Dar iată o promisiune pe care te poți baza: „În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale” (v. 11). Dumnezeu cunoaște destinul vieții tale și El dorește binele tău veșnic.

„Lovească-mă cel neprihănit” (Psalmul 141:5)

     Cea mai mare acuzație împotriva faptului de a nu ști este faptul de a nu învăța. Dacă privești din perspectiva corectă, fiecare experiență nouă din viață este o școală, la fel cum fiecare cunoștință nouă este un învățător. Așadar, profită de fiecare oportunitate de a învăța. Numai asigură-te că îți alegi bine învățătorii: cei care și-au câștigat dreptul de a-ți sta alături și la momentul potrivit de a-ți adresa întrebările grele, de a-ți aduce o perspectivă nouă și de a te ține pe cale. Solomon a spus: „Un cuvânt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere din aur într-un coşuleţ din argint. Ca o verigă din aur şi o podoabă din aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare” (Proverbe 25:11-12). Când Dumnezeu îți trimite pe cineva în ajutor: 1) Arată-i aprecierea ta. Recunoaște-i meritele și nu uita niciodată să spui mulțumesc. Atitudinea de felul „nu aștept apreciere așa că nu îți dau” îți va dăuna și va închide ușile viitorului tău. 2) Dă-ți toate silințele. Nu sluji propria ta persoană și nu fi oportunist. Caută căi prin care tovărășia ta să fie valoroasă pentru ceilalți. Viața nu-ți datorează nimic altceva decât oportunitatea de a crește. 3) Înțelege limitele. S-ar putea ca alții să cunoască o persoană suficient de bine pentru a i se adresa pe nume, dar asta nu înseamnă că și tu trebuie să faci la fel – mai ales în fața unui mentor. Dă dovadă de respect și nu încerca să schimbi protocolul pentru a se potrivi mediului cu care ești obișnuit. Respectă limitele, respectă-i pe ceilalți, ascultă și întotdeauna vor exista persoane dispuse să te ajute să crești în învățătură și să te maturizezi.

„Credinţa vine în urma auzirii” (Romani 10:17)

     Poți avea dubii în ceea ce privește propriile tale abilități, dar nu te îndoi niciodată de abilitățile lui Dumnezeu – sau de promisiunile Sale și de dorința lui de a le îndeplini. Psalmistul a scris: „Ţi s-a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale” (Psalmul 138:2). Singurul lucru din univers pe care Dumnezeu l-a pus deasupra Numelui Său este Cuvântul Său. Așa că umple-ți mintea cu el, rostește-l zilnic și nu-l pune niciodată sub semnul întrebării. Îndoiala își are deseori originea în înclinația noastră de a ne încrede în forțele proprii. Încrederea în sine este un concept cu mare priză la public; el ne încurajează să ne bazăm pe propriile noastre competențe și abilități. Însă Biblia spune: „Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mântuit” (Proverbe 28:26). După cum spune și versetul din inima sau centrul Bibliei: „Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om” (Psalmul 118:8). Așadar, pune-L pe Dumnezeu în centrul încrederii tale, nu pe tine însuți sau pe oricine altcineva. Te îndoiești de tine însuți și de propria ta valoare? Îți pui la îndoială abilitatea de a-ți dezvolta cariera? Îți pui la îndoială abilitatea de a lega prietenii sănătoase? În ciuda faptului că a trăit alături de Domnul Isus aproape trei ani și i-a auzit promisiunea că va învia dintre cei morți, Toma a spus totuși: „Dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” (Ioan 20:25). Domnul Isus i-a întors spatele lui Toma din cauza necredinței lui? Nu, El nu respinge niciodată o inimă sinceră. Domnul Isus s-a arătat în persoană și a rezolvat toate îndoielile lui Toma. Și pe măsură ce citești cuvântul Său și Îi cauți Fața, El îți va ușura povara slăbiciunilor și a necredinței. Când încetezi să mai trăiești în lumea „simțurilor” și înveți să umbli prin credință, îndoielile tale vor începe să dispară una câte una.

„Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos (2 Corinteni 3:3)

     Când ne gândim la unii dintre cei pe care Domnul Isus i-a numit ucenici, ne vine în minte cuvântul „nepotriviți.” Însă Domnul Isus nu s-a lăsat influențat. La fel ca în situația în care cauți o comoară în gunoi, El a reușit să le vadă potențialul, să-l aducă la lumină și să-l dezvolte. Aceasta e și istoria ta, nu-i așa? Pavel scrie: „Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă … nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu.” Nu alții îți scriu istoria. Nici măcar tu nu ți-o scrii. „Duhul Dumnezeului celui viu” o scrie. Asta înseamnă că cele mai bune zile ale tale încă nu au sosit! Pe o tejghea se afla o Biblie veche, alături de alte sute de cărți jerpelite. Mulți oameni au luat-o și i-au răsfoit paginile. Nu era într-o stare foarte bună – firește, nu merita nici doi lei – așa că era dată la o parte. Apoi a luat-o un om, care a scos un strigăt de uimire și grăbindu-se s-o plătească a plecat cu ea acasă. A dat pe ea o sumă derizorie. S-a dovedit a fi un Gutenberg original a cărui valoare s-a estimat la peste un milion de lire sterline! Prin câte mâini a trecut acea veche carte înainte de a fi răscumpărată? De câte ori a fost aruncată la o parte de oameni care nu erau conștienți de valoarea ei? De fapt cu toții am fost dați la o parte până când Domnul Isus a văzut valoare în noi. Dar în loc să plătească un preț de nimic, El a plătit cel mai mare preț posibil. „Pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8). Așadar, atunci când ai o zi proastă, uită-te în oglindă și amintește-ți: „Dumnezeu mă iubește prin valoarea pe care mi-a dat-o la Calvar!” Apoi du-te și încearcă să-i vezi pe ceilalți ca pe niște comori fără de care Dumnezeu nu a putut trăi; păcătoși pentru care a murit Hristos, ca noi să fim răscumpărați.

„A pus pe preoţi în slujbele lor, şi i-a îmbărbătat la slujba Casei Domnului” (2 Cronici 35:2)      

     Biblia spune că regele Iosia „a pus pe preoţi în slujbele lor, şi i-a îmbărbătat la slujba Casei Domnului.” Iosia a făcut două lucruri: i-a instruit și i-a încurajat. De ce? Pentru că una fără alta nu sunt de folos! De câte ori ai plecat de la biserică simțind că ai fost înălțat, încurajat și inspirat de predică? Întrebare: Te-ai gândit vreodată să-i spui pastorului cât de mult a însemnat pentru tine sau i-ai trimis un e-mail ca să-i spui că îi apreciezi lucrarea? Pastorii sunt mai mult blamați decât apreciați. Aproximativ 37% dintre ei renunță la lucrare din cauza descurajării. Pavel a fost și el descurajat de aceea scrie: „După venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă. Am fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri. Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit. Şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin mângâierea cu care a fost mângâiat şi el de voi. El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrămile voastre, despre râvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare.” (2 Corinteni 7:5-7). Tit l-a încurajat pe Pavel în două feluri: 1) Vizitându-l.   „Ne-a mângâiat prin venirea lui Tit.” Fie că-ți convine, fie că nu, atunci când nu mergi la biserică, tu spui: „Frate pastor, nu meriți să vin să te ascult.” 2) Îmbărbătându-l. „El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrămile voastre, despre râvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare.” Săptămâna aceasta, încurajează-ți pastorul.

„Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri …  Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele” (Coloseni 3:18-19)                   

     Să ne imaginăm două bărci cu vâsle care plutesc pe un lac agitat. Într-una se află un bărbat, iar în cealaltă o femeie. Au toate intențiile să vâslească unul lângă altul, dar cu toate acestea încep să o ia în direcții opuse până nu se mai pot nici auzi din cauza vântului. În scurt timp, bărbatul se trezește într-un capăt al lacului, iar femeia în celălalt. Nici unul dintre ei nu știe cum au ajuns să se despartă sau cum s-ar putea reîntâlni. Acum să ne imaginăm doi proaspăt căsătoriți. Stau în fața altarului și jură că vor tăi în dragoste și armonie. Din nefericire, în jumătate din cazuri, nu e așa. Dacă relația lor nu este păstrată și cultivată, se vor îndepărta unul de altul. Acesta e motivul pentru care cele două bărci romantice se depărtează una de cealaltă ajungând în părți diferite ale lacului. Așadar, cum pot soții și soțiile să rămână îndrăgostiți și împreună toată viața? Vâslind din greu! Puneți timp deoparte pentru activități romantice. Gândiți-vă unul la celălalt pe parcursul zilei. Evită ceea ce dă naștere certurilor și resentimentului. Îngrijește-te de dorințele și nevoile celuilalt. Acestea sunt căile ce duc la armonie și prietenie. Da, e greu să ții două bărci împreună, dar este posibil dacă fiecare partener este hotărât să vâslească. Nimic nu poate învinge o căsnicie bună, dar trebuie să te străduiești să ai parte de așa ceva, deoarece curenții culturii și stresul vieții vă pot face să vă desparțiți. De aceea spune Biblia: „Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele.” Așa că, astăzi fă ceva special pentru soțul sau soția ta.

„Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 22:39)

     Când vorbeși despre dragostea față de ceilalți trebuie să faci două lucruri: 1) Trebuie s-o rostești. Un bătrân pescar care era căsătorit cu răbdătoarea și suferinda lui soție, rareori își lua timp ca să-și exprime afecțiunea. În cele din urmă, frustrată, aceasta i-a zis: „Cum se face că nu-mi spui niciodată că mă iubești?” Fără să clipească, el a declarat: „Ți-am spus că te iubesc când m-am căsătorit cu tine și dacă mă voi răzgândi vreodată îți voi da de știre!” E o istorioară drăguță, dar nu e la fel de drăguță când e realitate. Soțul sau soția ta poate știu că îl/o iubești, dar tot trebuie să te audă spunând. La fel și copiii tăi, prietenii tăi și persoanele din cercul tău de influență. De fapt, tu poți spune „te iubesc” de multe ori dar nimeni nu-ți va spune să te oprești! 2) Trebuie s-o arăți. Toți au nevoie de o bătaie pe umăr. Dr. Dolores Krieger, profesor de asistență medicală la Universitatea din New York, care a desfășurat numeroase studii despre puterea atingerii umane, a descoperit că atât cel care atinge, cât și cel atins experimentează un mare beneficiu fiziologic în urma contactului cu o ființă umană. Funcționează în felul următor: Celulele roșii poartă hemoglobina, o substanță care transportă oxigenul la țesutul corpului. Dr. Krieger a descoperit că atunci când o persoană atinge o altă persoană, nivelul hemoglobinei din fluxul de sânge al ambelor persoane crește. În acel moment, țesuturile din corp primesc mai mult oxigen, ceea ce revigorează corpul și poate contribui la procesul de vindecare. Ceea ce se vede este puterea efectivă a dragostei în acțiune. Îți face bine să iubești! Nimic nu-ți aduce o răsplată mai mare, nimic nu te mulțumește și nu te încurajează mai mult decât dragostea față de alții prin vorbe și prin fapte.

„În ziua a şaptea să te odihneşti” (Exod 34:21)

     Una din cele mai bune metode de a-ți păstra perspectiva asupra lucrurilor cu adevărat importante este să incluzi în agenda ta timp de odihnă și de recreere. Cuvântul recreere înseamnă „a re-crea”: a-ți reîncărca bateriile din punct de vedere fizic, spiritual, emoțional și relațional. Odihna și recreerea îți refac creativitatea, îți hrănesc viziunea și aduc echilibru în universul tău. În realitate, unii dintre cei pe care îi admirăm cel mai mult sunt disfuncționali din perspectivă socială și relațională. De exemplu, dacă le-ai lua amvonul unora dintre predicatori și dacă le-ai lua funcția de directori executivi anumitor persoane, ar fi complet pierduți. Și dacă ești sincer, ai ajunge la concluzia că după toate probabilitățile ei au nevoie de consiliere. Vioara lor are o singură coardă – munca. Fără ea, ei nu știu să trăiască. Biblia spune: „Dumnezeu … S-a odihnit de toată lucrarea Lui” (Geneza 2:2). Întrucât Dumnezeu nu doarme și nu obosește niciodată, e limpede că El dorea să ne lase un exemplu de urmat. Oamenii conduși de scop pot deveni obsedați de muncă și cred că nu este timp pentru relaxare. Unii creștini consideră chiar că relaxarea este „lumească.” Domnul Isus, însă, le-a spus ucenicilor Săi: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin” (Marcu 6:31). Dumnezeu, știe că timpul liber e atât de important încât l-a menționat în Biblie. El a spus: „Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea Sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul” (Isaia 58:13-14). Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Păstrează-ți timp pentru odihnă.

„Îţi pun azi înainte viaţa şi binele” (Deuteronom 30:15)

     Dumnezeu a zis poporului Său: „Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul. Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui, şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti, şi ca Domnul, Dumnezeul tău să te binecuvânteze” (v. 15-16). O persoană care are dragostea lui Dumnezeu în inima sa poate îndrepta și schimba lucrurile. John Wilkes Booth a șocat lumea prin asasinarea președintelui Abraham Lincoln. La vremea aceea, fratele lui Booth, Edwin era considerat unul dintre cei mai mari actori din America. Crezând că numele familiei a fost făcut de rușine pentru totdeauna, el s-a retras din actorie și s-a izolat. Dar această moștenire s-a dovedit a fi una pentru viață și influență. Cu câțiva ani înainte de asasinarea lui Lincoln, Edwin se afla într-o gară din Jersey City, statul New Jersey. Se afla în apropiere când un tânăr s-a împiedicat pe peron și a căzut pe șina trenului pus în mișcare. Fără să ezite, Edwin l-a salvat pe tânăr aplecându-se și trăgându-l de guler. A existat un scurt schimb de mulțumiri, însă Edwin nu s-a gândit vreodată cât de însemnat va deveni acel moment. După câțiva ani, a primit o scrisoare din partea președintelui Ulysses Grant, mulțumindu-i pentru fapta sa eroică. De ce? Pentru că tânărul pe care l-a salvat era Robert Todd Lincoln, fiul lui Abraham Lincoln. Edwin Lincoln a dus scrisoarea cu el în mormânt; o aducere aminte a faptului că poate nu vom fi în stare să ne schimbăm trecutul, dar putem cu siguranță să ne schimbăm viitorul. Iar prin Harul lui Dumnezeu îl poți schimba și pe al tău!