„Du-te cu puterea aceasta pe care o ai … oare nu te trimit Eu?” (Judecători 6:14)

     Ghedeon provenea dintr-o familie de oameni săraci, așa că el nu se gândea la un viitor strălucit. Însă Dumnezeu a fost de altă părere. El i-a spus lui Ghedeon: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimit Eu?” Astăzi, Ghedeon este ținut minte ca unul din cei mai mari lideri din Biblie. E ceea ce se înțelege prin „împuternicire”. Te îndoiești că o persoană poate schimba ceva? Winston Churchill a convins Anglia că pot supraviețui mașinii de război naziste. Lee Iacocca a răsturnat situația companiei Chrysler, salvând-o. Florence Nightingale a reorganizat sistemul medical prin accentuarea aspectului sanitar și igienic din spitale, practici care au rezistat în timp până în zilele noastre. Rosa Parks, o femeie de culoare a răsturnat două secole de discriminare rasială. Însă nu trebuie să fii un George Washington, un Abraham Lincoln sau o Maica Tereza ca să schimbi ceva. Poate influența ta nu va avea un impact atât de puternic ca al lor, dar „mila începe de acasă”, ceea ce înseamnă că poți crește și te poți dezvolta acolo unde ai fost pus. În cartea sa: „Un Psalm al vieții,” Henry Wadsworth Longfellow scrie: „Viețile marilor personalități ne aduc aminte că putem face ca viețile noastre să fie sublime; și atunci când vom pleca, să lăsăm după noi urme pe nisipul vremii.” La fel ca și Ghedeon, poate nu vei reuși să schimbi cursul istoriei familiei tale sau să repari greșelile tale din trecut, dar poți învăța din ele, poți crește și poți lăsa o moștenire care strălucește mai tare decât ceea ce ai primit la rândul tău de la înaintași. Nu știi sigur de unde să începi? Dedică-ți viața lui Hristos și începe să calci pe urmele Lui.

„Făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”” (2 Corinteni 1:20)

     Noi putm remarca faptul că în Vechiul Testament promisiunile lui Dumnezeu se împlineau cu respectarea anumitor condiții. Cu alte cuvinte, trebuia să faci ceva: „De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării” (Isaia 1:19). Pentru a beneficia de promisiunea lui Dumnezeu, exista un preț de plătit, condiții de respectat și anumite lucruri care trebuiau făcute de persoana în cauză. Însă toate acestea s-au schimbat la cruce. Când Domnul Isus a zis: „S-a isprăvit”, textul grecesc s-ar fi putut traduce literal cu „a fost plătit pe de-a-ntregul.” De aceea Pavel scrie: „ În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”; iar atunci când rostim „Amin”, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.” Ești tu un copil răscumpărat al lui Dumnezeu? Ești tu „în Hristos”? Atunci Dumnezeu spune: „Da, îți voi împlini nevoile, voi împlini față de tine promisiunile pe care ți le-am făcut.” Așa cum de la bancă ți se va spune că: „întrunești condițiile pentru acordarea creditului”, în calitate de credincios „întrunești condițiile pentru promisiunile pe care Dumnezeu ți le-a făcut în Cuvântul Său. În legea Vechiului Testament, Dumnezeu a zis: „Dacă.” Însă celor ce sunt în Hristos și care sunt în harul Său, El le spune: „Da.” Care trebuie să fie răspunsul tău? „Amin”, care înseamnă „așa să fie”. Acesta e un adevăr care schimbă vieți! Acum înțelegi de ce Pavel a putut scrie plin de încredere: „Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4:19). Dumnezeu nu numai că poate să-ți împlinească nevoile, ci El caută și oportunități de-a o face.

„Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate” (Proverbe 18:24)

     Cine sunt adevărații tăi prieteni? Oprește-te și gândește-te o clipă la asta. Câți dintre cei pe care îi consideri prieteni țin cu adevărat la tine? Câți te încurajează în viziunile și visele tale și câți dintre ei îți sunt aproape când te izbești de un zid? Dacă suntem cinstiți, majoritatea dintre noi trebuie să recunoaștem că un număr semnificativ de așa-ziși prieteni și asociați nu ne stau alături la nevoie. În realitate, mulți dintre cei cu care ne petrecem timpul ne irosesc timpul, ne fură energia și ne năruie visele. În Vechiul Testament, David și Ionatan au fost gata să-și dea viața unul pentru celălalt. Iar Rut i-a spus soacrei ei, Naomi: „Încotro vei merge tu voi merge şi eu” (Rut 1:16). Ai asemenea prieteni? Dacă nu, petrece-ți timpul cultivând relații cu cei cărora le pasă cu adevărat de tine; cu persoane care nu se simt amenințate de succesul tău și care vor să te vadă reușind. Păstrează astfel de prietenii, dar petrece timp serios cu oameni maturi spiritual care cred în tine și care doresc să-ți atingi potențialul dat de Dumnezeu. Romanciera Elizabeth Jane Howard a spus: „Numește-o comunitate, legătură frățească, grupare sau familie. Oricum ai numi-o, oricine ai fi, ai nevoie de ea.” Iată un principiu sigur referitor la cultivarea unei prietenii strânse: Tot ceea ce dorești în propria ta viață trebuie mai întâi să le dăruiești celorlalți. Dacă îți dorești prieteni adevărați, trebuie să fii un prieten adevărat. Dacă îți dorești un seceriș bogat cu binecuvântări în viața ta, aruncă sămânța binecuvântării în viețile altora.

„Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte” (Psalmul 49:3)

     Biblia spune că trebuie să fii înțelept în ceea ce spui. Asta înseamnă că scopul tău în conversație trebuie să fie întotdeauna acela de a aduce la lumină tot ce e mai bun în oameni, nu să-i denigrezi sau să-i reduci la tăcere. O comunicare bună duce la relații de prietenie, așa că, trebuie să fii concis atunci când te referi la limitările tale personale, la convingerile, valorile și dorințele tale. Este posibil ca mai multe probleme să fie uitate decât rezolvate, însă relațiile sănătoase necesită uneori o confruntare sănătoasă. Și există un moment potrivit și o cale potrivită de-a o face. Când ai de-a face cu o situație dificilă, roagă-te și crede acest verset: „Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte …” Cuvintele tale sunt un vehicul prin care sunt redate gândurile tale, iar limba ta este șoferul. Dacă nu vrei să ajungi pe un drum greșit sau să eșuezi, roagă-te: „Doamne, dă-mi cuvinte înțelepte. Ajută-mă să spun ceea ce trebuie, așa cum trebuie și la momentul care trebuie.” Duhul Sfânt este un instructor foarte bun! El te va călăuzi, te va instrui și va lucra în viața ta până când ajungi pe drumul bun. El te va ajuta să crești în har până ajungi la maturitatea de a putea spune: „Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat nici sucit în ele. Toate sunt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa” (Proverbe 8:8-9). Când poți spune lucrul acesta, știi că ai făcut progrese.

„Să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii” (Psalmul 39:1)

     Un poet anonim a scris: „Un cuvânt pripit poate aprinde o ceartă; o vorbă tăioasă poate distruge o viață. O vorbă amară poate insufla ură; un cuvânt brutal poate nimici și ucide. O vorbă bună poate netezi cărarea; un cuvânt plin de bucurie poate lumina ziua. Un cuvânt spus la timp poate micșora stresul; un cuvânt plin de dragoste poate vindeca și poate aduce binecuvântare.” Biblia spune: „Limba nici un om n-o poate îmblânzi” (Iacov 3:8). „Dacă nu se poate îmblânzi”, spui tu „cum pot eu s-o îmblânzesc?” Făcând o pauză înainte de a vorbi, cultivându-ți sensibilitatea față de călăuzirea Duhului Sfânt din tine și primind din puterea Sa. Aducându-ți aminte că odată ce o vorbă ți-a ieșit de pe buze, ea nu mai poate fi luată înapoi și că toate părerile de rău din lume nu pot schimba lucrul acesta. Psalmistul, care în mod evident a făcut greșeala de a vorbi înainte de a asculta, a scris: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii.” În Biblie, abținerea de la mâncare o perioadă de timp se numește „post”. Postul are un efect spiritual de curățire. Prin post, ne apropiem de Dumnezeu, ne întărim și devenim mai iscusiți. Iată, deci, o idee pentru tine: Cum ar fi să ții post de la vorbire în următoarele treizeci de zile? Cel puțin parțial. Isaia a spus: „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare” (Isaia 50:4). Așa că, nu-i da voie limbii să te conducă și cere întotdeauna călăuzirea Duhului Sfânt peste vorbele tale.

„Cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă” (1 Corinteni 10:12)

     Scriind despre greșelile pe care unii oameni ai lui Dumnezeu le-au săvârșit în trecut, apostolul Pavel a așternut pe hârtie următoarele cuvinte: „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor. Astfel, deci, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă. Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” (v. 11-13). Aici Pavel se adresează celor două categorii de oameni care sunt în special expuși riscului: 1) Cei ce au impresia că nu pot cădea. „Tu nu ești scutit. Ai putea fi trântit la pământ la fel de ușor ca oricine altcineva. Uită de încrederea în sine; e zadarnică. Cultivă încrederea în Dumnezeu.” 2) Cei ce cred că nu se vor mai putea ridica niciodată. „Dumnezeu nu te va abandona niciodată; El nu te va lăsa niciodată să fii împins dincolo de limitele tale; El va fi întotdeauna gata să te ajute s-o scoți la capăt.” Nu-i așa că e o veste nemaipomenită? Dumnezeu nu numai că-ți înțelege zbaterea, dar El îți promite și o strategie de scăpare: o cale prin care să depășești situația. Așadar, iată cuvântul pentru tine astăzi: Apropie-te de Dumnezeu și rămâi acolo!

„El … a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei” (Eclesiastul 3:11)

     De ce mor de foame mii de copii în fiecare zi, în timp ce în fiecare seară cele mai bogate națiuni ale lumii aruncă la gunoi mâncarea care ar fi suficientă pentru a-i hrăni pe acești copii? În cei 3.500 de ani de civilizație, numai 268 s-au scurs fără să izbucnească vreun război undeva pe glob. Cu toate acestea, în aceeași perioadă s-au semnat 8.000 de tratate de pace. De ce este atât de mică distanța dintre datele calendaristice de pe o piatră funerară? Ceva ne spune că nu e bine, nu e corect, nu e drept. Aici nu suntem acasă. Cine a pus aceste gânduri în mintea noastră? Biblia spune: „El … a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei.” În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, viața ta de pe pământ e numai începutul. E prima literă din prima propoziție, din primul capitol, din marea povestire, pe care o scrie Dumnezeu. Noi suntem ca porumbeii călători: Avem un detector înnăscut al căminului nostru. Suntem legați de cer și tânjim să ajungem acolo. Asta nu înseamnă că te concentrezi atât de tare asupra cerului încât nu mai ești de nici un folos aici pe pământ. Dacă vrei să auzi „bine, rob bun și credincios” (Matei 25:21) trebuie să fii un  slujitor bun și credincios al lui Dumnezeu, în fiecare zi, aici pe pământ. Dar mandatul tău este acesta: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu” (Matei 6:33). În planul Său, totul se reduce la Împărat și Împărăția Sa. El a scris versetul: „ca să-l aducă la îndeplinire la plinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, şi cele de pe pământ” (Efeseni 1:10). Biblia se încheie cu aceste cuvinte: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:20). Cum poți ajunge în cer? Punându-ți încrederea în Domnul Isus Hristos.

„Să umblaţi după lucrurile de sus” (Coloseni 3:1)

     Acum cinci sute de ani, marinarii se temeau de orizont, crezând că dacă navighezi prea departe, cazi de pe marginea pământului. Iar ei erau foarte serioși; într-atât încât au ridicat un monument la Strâmtoarea Gibraltar pentru a comemora această idee. În punctul ei cel mai îngust, spaniolii au ridicat un reper din piatră cu următoarea inscripție în limba latină: „Ne plus ultra” care înseamnă „mai departe nu se poate”. Apoi, în 1492, a venit Cristofor Columb și le-a răsturnat teoria. Descoperirea unor noi lumi și a unor noi orizonturi a schimbat gândirea tuturor. Spania a recunoscut lucrul acesta pe moneda sa națională, care a ajuns să poarte inscripția:   „Plus ultra – Mai departe”. Ți-ai pus cumva limite în gândirea ta? Regreți că ți-ai pierdut perioade din viață cu noțiuni și alergări nebunești? Ai impresia că cei mai buni ani din viața ta s-au dus? Nu e așa! Ai la dispoziție veșnicia pentru a trăi într-un trup ceresc de slavă care nu cunoaște limitări. Cele mai bune momente ale tale îți stau înainte, de partea cealaltă a mormântului. Așadar: „să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus” (v. 1-2). Apostolul Ioan a fost prizonier, înconjurat de mare pe mica insulă Patmos. Oriunde mergea, marea era acolo. Marea îl îngrădea. Îl mărginea și îl separa de cei dragi ai săi. Apoi Dumnezeu i-a descoperit slava cerului și el a scris: „marea nu mai era” (Apocalipsa 21:1). Gata cu limitările – în cer vei fi în sfârșit liber.”

„Eu Mă duc să vă pregătesc un loc” (Ioan 14:2)

     În această meditație dorim să accentuăm însemnătatea pe care o are fiecare zi: să te bucuri acolo unde ești, în drumul tău spre destinație. E un sfat bun de urmat. Însă, la urma urmelor, în calitatea ta de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, dorința ta cea mai arzătoare nu trebuie să fie după cele ce sunt trecătoare, ci după cele ce sunt veșnice – patria ta cerească. Domnul Isus s descris-o în felul următor: „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.” Max Lucado scrie: „Călătoria către casă e plăcută, însă nu călătoria e scopul. O parte din acest mesaj l-am pregătit pe avion. Când m-am uitat în jurul meu la ceilalți pasageri, am văzut oameni satisfăcuți. Mulțumită cărților, pernelor, rebusurilor, ei își petreceau timpul într-un mod plăcut. Să presupunem că se aude următorul anunț: „Doamnelor și domnilor, aceasta este ultima voastră destinație. Nu veți ateriza niciodată; casa voastră este acest avion, deci bucurați-vă de călătorie.” Am năvăli cu toții spre cabina pilotului, căutând o pistă de aterizare. Nu ne-am mulțumi cu această idee. Călătoria nu este destinația. Avionul nu este scopul. Cei ce se mulțumesc cu nimic mai mult decât cu bucuria călătoriei se mulțumesc cu prea puțin. Inima noastră ne spune că în viață există mai mult decât această viață. Noi, la fel ca E.T. (personaj extra-terestru din filmul cu același nume apărut în 1982 – n.tr.) ridicăm degete îndoite spre cer. Poate nu știm înspre ce să le îndreptăm, dar știm că nu putem numi avionul casa noastră.” Domnul Isus a spus: „Mă duc să vă pregătesc un loc.” Pe pământ nu există nici un loc asemănător! Așa că, trăiește având cerul în gând.

„În temniţă Domnul a fost cu Iosif” (Geneza 39:20-21)

     Când soția lui Potifar a pretins că a fost abuzată de către Iosif, soțul ei a crezut-o și a ordonat ca Iosif să fie aruncat în închisoare. Unii dintre noi ar spune: „Putea să-și păstreze locul de muncă, să se distreze, sau poate chiar să obțină o promovare.” Nu și Iosif! În acel moment din viața sa, nu a existat un loc mai potrivit în care s-ar fi putut afla, pentru că era exact acolo unde dorea Dumnezeu. În închisoare l-a întâlnit pe paharnicul împăratului, care l-a prezentat lui Faraon, iar în cele din urmă l-a pus pe tron. Uneori Dumnezeu ne duce în vale pentru a ne ridica apoi pe culme. Noi trebuie să știm însă că atunci când ajungem jos, călătoria nu este terminată. Biblia spune despre Iosif: „Până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului” (Psalmul 105:19). Faraon urma să aibă un vis pe care nimeni din împărăția lui nu-l putea tălmăci în afară de Iosif. Prin urmare, Iosif era pe cale să ajungă de la zăbrelele închisorii la al doilea ca importanță după Faraon. Nimeni în afară de Dumnezeu nu poate face o astfel de minune. Dacă ne-am afla în închisoare, aproape toți ne-am mulțumi cu o grațiere, cu un rând de haine și cu câțiva bănuți ca să ajungem acasă. Dumnezeu însă a pregătit ceva mai bun pentru Iosif. La fel a pregătit și pentru tine! El știe unde te duce. El știe ce lecții trebuie să înveți pe parcurs așa încât, când vei ajunge la destinație, vei putea împlini planul Său. Așadar, caută să vezi mâna lui Dumnezeu în situația în care te găsești astăzi.