„Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36)

     Noi trăim și creștem copiii într-o lume a presiunii anturajului. Alții stabilesc standardul, iar noi ni-l însușim, îl dăm mai departe sau chiar îl punem în aplicare. În unele cazuri e bine, însă nu și când vorbim de direcția vieții noastre. Domnul Isus a spus: „Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” Asta înseamnă că ești liber de presiunea pe care alții încearcă s-o pună asupra ta; liber să fii persoana pe care Dumnezeu te-a chemat să fii; liber să apelezi la El pentru răspunsuri în loc să te uiți și să cauți soluții la oameni. Biblia spune: „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer.” (Ioan 3:27). Când treci dincolo de aparențe, descoperi că mulți dintre noi se luptă cu nesiguranța. Noi suntem ființe competitive, care ne comparăm mereu unii cu alții. Suntem invidioși pe posesiunile celorlalți, pe abilitățile și pe realizările lor. Ne trezim că încercăm să ținem pasul cu anumite persoane sau să fim exact ca ele. Și drept consecință, devenim frustrați, deoarece acționăm în afara a ceea ce ne-a chemat Dumnezeu să fim. Cu alte cuvinte, nu suntem noi înșine! Înțelege un lucru: Viața de creștin este o cursă și trebuie să alergi pe traseul corect. Niciodată nu te vei bucura de plinătatea binecuvântării lui Dumnezeu până nu-ți iei angajamentul să fii persoana creată de Dumnezeu să fii. Așadar, uită-te în oglindă astăzi și spune cu voce tare: „Sunt ceea ce sunt. Nu pot fi nimic altceva decât ceea ce m-a chemat Dumnezeu să fiu. Așa că, mă voi concentra să fiu cel mai bun – și să sărbătoresc fiecare clipă.”

„Lucrurile ascunse sunt ale Domnului” (Deuteronom 29:29)

     Pierderile suferite în viață ne lasă cu dureri profunde și cu întrebări. Mame sau tați tineri sunt răpuși de cancer. Ruina financiară dă peste cap planurile de pensie. Copiii merg la închisoare, sunt uciși sau își iau viața. Asemenea vremuri ridică întrebări la care este dificil, dacă nu cumva chiar imposibil să răspundem. Analizăm circumstanțele la nesfârșit. Facem speculații referitoare la detalii, căutând indicii care ne-ar putea face să înțelegem mai bine sau să suportăm mai ușor. Întoarcem lumina reflectorului spre noi, spre alții și chiar spre Dumnezeu, întrebându-ne ce am fi putut sau ar fi trebuit să facem diferit pentru a împiedica cele întâmplate. Ne întoarcem spre prieteni, frați credincioși și pastori numai pentru a auzi ceea ce par a fi platitudini religioase și încercări eșuate de a ne micșora durerea. Când răspunsurile par să întârzie și când cerul tace, ce trebuie să facem? Iată două versete care îți pot fi de ajutor în astfel de vremuri: 1) „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre” (Deuteronom 29:29). Când vorbim de înțelegerea celor întâmplate, noi avem teritoriul nostru, iar Dumnezeu îl are pe al Său. Al nostru se limitează la ceea ce decide El să ne descopere. În acel moment, trebuie „să te încrezi în Domnul din toată inima ta, şi să nu te bizui pe înţelepciunea ta” (Proverbe 3:5). 2) „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28). Poate Dumnezeu îți va da explicații, poate nu. Dar El este „Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul” (Apocalipsa 22:13), ceea ce înseamnă că El are un plan și că lucrează spre binele nostru și spre slava Sa. Așadar, încrede-te în El!

„N-a găsit decât frunze” (Matei 21:19)

     Biblia spune: „pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame. A văzut un smochin lângă drum, şi S-a apropiat de el; dar n-a găsit decât frunze, şi i-a zis: „De acum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!” Şi pe dată smochinul s-a uscat” (v. 18-19). Poate te gândești că a fost o faptă destul de urâtă. La urma urmelor, nu a fost vina smochinului că nu avea pe el nici o smochină. Atunci de ce l-a blestemat Domnul Isus? Vom găsi răspunsul în următoarele cuvinte: „În smochin, fructele apar odată cu frunzele.” Când Domnul Isus a văzut frunzele în copac, avea dreptul să se aștepte să găsească și fructe. Și pentru că nu a găsit, l-a blestemat pentru că l-a amăgit și a lăsat impresia că are rod. Fiecare dintre noi trebuie să ia aminte la următoarea învățătură. Ai grijă să nu expui o coroană impresionantă de frunze fără să ai vreun rod! E nevoie de mai mult decât de un abțibild cu un pește, lipit pe mașină, de o insignă cu numele Isus la rever și de o Biblie mare sub braț pentru a-i influența pe alții și pentru a-i câștiga pentru Hristos. Biblia spune: „ Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândețea, înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22-23). Acestea sunt roadele pe care oamenii le văd, le ating, le gustă și de care se bucură. Și acestea le dorește Dumnezeu să se manifeste și în viața ta astăzi.

„David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul” (1 Samuel 30:6)

     David tocmai a câștigat o serie de victorii militare spectaculoase. Însă când s-a întors de pe câmpul de luptă, găsindu-și casa distrusă de amaleciți și familia luată prizonieră, inima i s-a frânt. El și oamenii săi au căzut la pământ și au plâns până nu au mai avut lacrimi. Însă el nu a rămas la pământ. „David a întrebat pe Domnul: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?” Domnul i-a răspuns: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” (v. 8). Auto-încurajarea lui David, bazată pe călăuzirea lui Dumnezeu, l-a condus spre următoarea victorie. Este o lecție importantă și pentru noi. Trebuie să învățăm cum să vorbim cu noi înșine, cum să invocăm promisiunile lui Dumnezeu și cum să ne rugăm pentru noi înșine. Iată și o promisiune din Psalmi pe care ne putem baza: „Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia” (Psalmul 30:5). Bucuria ta va reveni. Dumnezeu a promis așa! Deci, uită-te în oglindă astăzi și declară: „Și asta va trece. Ce nu mă distruge mă face mai puternic. Între timp, voi lăsa ca situația aceasta să mă apropie mai mult de Tine, Doamne.” Începe să te încurajezi singur! Cele mai aprigi lupte aduc cele mai mari victorii. Slăbiciunile tale pot deveni surse ale unor calități pe care nu știai că le ai. Amintindu-și de cele mai dificile clipe din viața sa, Iosif a spus: „Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50:20). El face la fel și astăzi! Nu ceilalți îți controlează destinul, ci Dumnezeu și El nu este ca oamenii. El îți poate transforma durerea în câștig, iar cicatricile în binecuvântări. Regăsește-te, restabilește-ți prioritățile și hotărăște-te să mergi înainte. Cuvântul pentru tine astăzi este: Învață să te încurajezi singur.

„Fiecare să-şi cerceteze fapta lui” (Galateni 6:4)

     Un pastor scrie: „Când eram tânăr, aș fi putut participa la o sută de teste despre daruri și abilități și nu aș fi descoperit niciodată că am darul învățării, pentru că nu am desfășurat niciodată această activitate. Numai după ce am început să accept oportunitățile de a vorbi și am văzut rezultatele, am primit confirmarea din partea altora și mi-am dat seama că Dumnezeu m-a înzestrat să fac lucrul acesta.” Dacă nu ești dispus să-ți asumi riscul implicării, nu vei știi niciodată la ce te pricepi. Cu siguranță că vei face greșeli – și unele te vor descuraja atât de tare că vei dori să renunți și să nu mai încerci niciodată. Dacă însă transformi greșelile în experiențe din care ai ceva de învățat, nu numai că vei descoperi ceea ce te-a chemat Dumnezeu să faci, dar vei crește și vei deveni expert. Pavel scrie: „Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii; căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi.” (v. 4-5). Apoi adaugă: „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Aşa dar, cât avem prilej, să facem bine la toţi” (v. 9-10). Astăzi, te invit să privești cu mare atenție la zilele care ți-au mai rămas și să iei hotărârea de-a le transforma în ceva semnificativ. Cele mai triste cuvinte din lume se găsesc pe o piatră funerară pe care scrie: „Când am realizat că mor, am descoperit că nu am trăit.” Nu lăsa să se spună asta despre tine!

„Fiecare în parte, suntem mădulare unii altora” (Romani 12:5)

     Bob Buford a fost un om de afaceri de succes care a simțit că Dumnezeu îl cheamă în lucrare. Însă nu era sigur care este acea lucrare, așa că s-a hotărât să testeze apele. A adunat mai mulți pastori din biserici mari pentru a vedea dacă îi poate ajuta prin experiența sa organizatorică. Costul acestui demers era suficient de scăzut așa încât, chiar dacă nu ar fi dus nicăieri, și-ar fi putut continua căutările în altă parte. Dacă din impuls ar fi renunțat la funcția sa de director executiv și ar fi acceptat o poziție în conducerea vreunei biserici, și-ar fi putut rata chemarea și ar fi pus în pericol șansa lui de a continua cercetările. Prin urmare, astăzi Bob Buford este cunoscut în lume prin modelul promovat de el în domeniul organizării lucrării bisericii. Când te hotărăști să „testezi apele” trbuie să ții cont de angajamentele luate în trecut și să ți le onorezi. Amos a devenit profet în timp ce avea de îndeplinit în continuare datoria de păstor. Pavel nu a încetat să se ocupe de facerea corturilor când s-a apucat de plantarea de biserici. E nevoie de timp și de răbdare pentru a înțelege care este voia lui Dumnezeu și majoritatea dintre noi avem facturi de plătit și familii de îngrijit. Așadar, ce ar trebui să facem? Să ne păstrăm activitatea curentă – dar să testăm apele! Și să nu uităm că nu suntem singuri. Dumnezeu este mai preocupat de succesul nostru decât suntem noi. Când simțim că am primit undă verde de la El, să apăsăm ușor accelerația și să mergem înainte. Dramaturgul Arthur Miller a spus: „E greșit să rămâi într-o lucrare despre care știi că nu ți se potrivește. Dumnezeu nu  te-a pus pe pământ pentru a-ți irosi anii într-o activitate în care planul Său sau scopul Său pentru viața ta nu sunt incluse, indiferent cu cât ești plătit pentru asta.”

„Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut” (2 Corinteni 4:7)

     Pavel scrie: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.” „Vasele de lut” se referă la cești, boluri, ulcioare, etc., iar ceea ce contează este conținutul lor. Vasul poate fi ciobit sau crăpat, dar dacă este spălat și curățat, el poate fi folosit din nou. Așadar nu te da bătut numai pentru că cineva a descoperit că ești un vas de lut ciobit și crăpat. Pe drumul pe care mergi se aude un plânset pe care poate numai tu îl vei auzi. Un hoț poate fi mântuit dacă te vei ruga pentru el și vei uita de durerea ta, întrucât mesajul care îi mântuiește pe alții e cel care ne mântuiește și pe noi. Acceptarea celor căzuți este puterea – nu slăbiciunea – Evangheliei. E o diferență uriașă între răceala unei inimi răzvrătite și strigătul unei inimi frământate care spune : „Doamne, scapă-mă de mine însumi.” O frântură a harului lui Dumnezeu ne aduce pe toți pe genunchi și ne face să ne mărturisim păcatul și să renunțăm la el, atunci când „orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5). Un pastor scrie: „Lumea ne ascultă versiunea proprie a succesului și se descurajează. Ei cred că în timp ce ei trec prin probleme, la noi totul merge ca pe roate. Asta pentru că noi am falsificat datele și nu le-am spus tot adevărul. Dumnezeu să aibă milă de noi!  Mesajul nostru ar trebui să fie că am fost mântuiți prin har, suntem mântuiți prin har și vom fi mântuiți prin har.” Dacă trebuie, du-te la casa Olarului și lasă-L să te așeze din nou pe roată și să te remodeleze – dar nu renunța! (vezi Ieremia 18:1-4).

_{„Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte…” (Proverbe 11:3)}

     _{Cuvântul „integritate” derivă de la cuvântul „întreg”, termenul matematic ce desemnează numărul întreg în opoziție cu fracția. Așadar, când umbli în integritate sau neprihănire înseamnă că spui întregul adevăr, nu numai o parte din el. De aceea când depunem jurământ la tribunal ne angajăm că vom spune „adevărul și numai adevărul și nimic altceva decât adevărul.” Oare de ce denaturăm adevărul? De ce îl înfrumusețăm sau spunem jumătăți de adevăr? Uneori o facem pentru câștiguri bănești, alteori pentru a obține avantaje sociale. Uneori pentru a ne ascunde faptele, alteori pentru a ne apropia anumite beneficii. Iacov, al cărui nume înseamnă „înșelătorul”, a conspirat cu mama sa înșelându-și tatăl pentru a primi dreptul de întâi născut – o moștenire de două ori mai mare, care aparținea de drept lui Esau, fratele său mai mare. Și Iacov a plătit scump! Și-a irosit paisprezece ani din viață ca fugar, muncind pentru socrul său… care a fost un înșelător mai mare și mai priceput decât Iacov! În cele din urmă, în disperare, Iacov a avut o întâlnire cu Dumnezeu, de la care a auzit aceste cuvinte: „Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge… căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun.” (Geneza 28:15). În acea zi, sistemul de valori al lui Iacov s-a schimbat, și „cel ce a luat” a devenit „cel ce a dat”. El i-a spus lui Dumnezeu: „Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.” (Geneza 28:22). Iar după aceea, Dumnezeu l-a binecuvântat mai mult decât visase el vreodată: Iacov s-a întors acasă după mulți ani, alături de o familie frumoasă, mari bogății și un nou nume: Israel. Adevărul este că integritatea îți aduce beneficii de fiecare dată. De ce? Fiindcă Dumnezeu garantează asta!}

_{„Să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.” (Evrei 13:16)}

     _{Când Ronald Reagan era guvernatorul Californiei, a plecat odată din biroul său mai devreme, spunându-i administratorului său, Michael Deaver: „Am câteva lucruri de rezolvat.” Curios, Deaver a frunzărit dosarul cu chestiuni curente de pe biroul guvernatorului. Deasupra se afla o scrisoare mototolită din partea cuiva care fusese trimis în Vietnam. Soldatul îi scrisese lui Reagan, povestindu-i despre viața sa în sud-estul Asiei și despre cât de dor îi era de soția sa. În acea zi era aniversarea căsătoriei lor și dorea să-i spună soției cât de mult o iubește și cât de mult tânjea să fie cu ea. Deși îi trimisese deja soției o felicitare, soldatul îl rugase pe guvernator să-i dea un telefon să vadă dacă este bine și să-i transmită dragostea sa, în caz că nu primește felicitarea. A doua zi, Deaver a descoperit că Reagan făcuse mult mai mult decât îl rugase soldatul: cumpărase un buchet de trandafiri roșii și–l dusese soției soldatului. Dale Rowlee, șoferul guvernatorului, i-a spus lui Deaver că Reagan se apropiase de femeie cu o atitudine foarte umilă și–i oferise buchetul din partea soțului iubitor, aflat în jungla teribilă de la celălalt capăt al lumii. Apoi stătuse peste o oră cu ea la o cafea, ascultându-i poveștile despre familia ei. Smerenia lui Reagan a fost de fapt, unul din secretele popularității sale. Cineva a spus: „A fi smerit față de superiori este o datorie; față de egali, curtoazie; iar față de inferiori, noblețe.” Nu faptele mari de bunătate, ci acelea mărunte ne fac mari, după măsura pe care o are Dumnezeu despre bunătate. „Lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.”}

_{„Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor va fi zdrobit deodată şi fără leac.” (Proverbe 29:1)}

     _{În revista oficială a Institutului Naval, Frank Koch a scris un articol despre un conflict maritim neobișnuit. O navă de luptă se pregătea de manevre pe o vreme grea. Puțin după apusul soarelui, marinarul de cart a raportat o lumină în depărtare. Căpitanul i-a comunicat să trimită un mesaj: „Pericol de impact. Vă rugăm să schimbați cursul cu douăzeci de grade.” Câteva minute mai târziu, a venit înapoi răspunsul: „Rugăm schimbați voi cursul!” Căpitanul, nervos, a ordonat trimiterea unui nou mesaj: „Aici căpitanul. Schimbați cursul cu douăzeci de grade.” Din nou a sosit răspunsul: „Aici un marinar, clasa a doua. Ar fi bine să vă schimbați voi cursul.” Furios deja, căpitanul a lansat o ultimă amenințare: „Aici navă de luptă. Schimbați-vă cursul!” Și a primit de îndată următorul mesaj: „Aici farul. Schimbați voi cursul!” Și abia atunci căpitanul a schimbat cursul navei! E o nesăbuință să ignori semnalele care te avertizează că ești în pericol. Ele pot lua diferite forme: simptomele unei probleme de sănătate, conflict marital prelungit, copii răzvrătiți, datorii excesive, obiceiuri ce distrug sufletul, stresul care te leagă de mâini și de picioare… Lista poate continua. Nu contează dacă ai succes, dacă ești influent și ocupat, când Dumnezeu îți trimite o avertizare și îți spune să-ți schimbi direcția, dacă ești înțelept, nu te vei tocmi… ci vei face lucrul acela degrabă. Haide să punem problema într-un mod mai personal. Te-a confruntat Dumnezeu în ultima vreme cu privire la vreun aspect greșit din viața ta, însă tu te opui în continuare? Sau amâni rezolvarea? Să știi că lucrurile îți vor merge bine când te întorci spre El, nu când Îi întorci spatele! Așa că, ține seama de avertizările Lui!}