_{„Nu aveţi, pentru că nu cereţi…” (Iacov 4:2)}

     _{Fără să avem pretenția că tragem toate concluziile din istoria cu fiicele lui Țelofhad din Numeri 27, să mai învățăm câteva lucruri din acest episod: 1) Există beneficii de care nu vei avea parte decât dacă le ceri. În plus, „a cere” și „a primi” fac minuni pentru stima de sine! Imaginează-ți bucuria simțită de cele cinci femei când cererea lor a fost onorată. Cu siguranță au avut încredere, pentru că altfel nu ar fi încercat. Așadar, pentru că ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, declară: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31). 2) Momentul este important. „Omul chibzuit vede răul şi se ascunde; dar proştii merg spre el şi sunt pedepsiţi.” (Proverbe 27:12) Fiicele lui Țelofhad și-au spus punctul de vedere când erau încă în pustie; Țara Promisă nu fusese cucerită încă… Nimic nu se compară cu un plan bun. Nu sta cu mâinile încrucișate, presupunând că ceilalți se gândesc la bunăstarea ta! Dar fii și înțelept! De exemplu, după ce au fost anunțate măriri salariale, nu mai e cazul să-i ceri șefului încă o mărire. Fiicele lui Țelofhad au făcut viața mai bună pentru toate celelalte femei din Israel. Așadar, prin faptul că îți spui punctul de vedere și că vrei să rezolvi situația, nu numai tu vei fi binecuvântat, ci și alții. 3) Luptă-te pentru un câștig de ambele părți. Lupta nu era încă terminată, deoarece fetele lui Țelofhad aveau unchi care au făcut recurs, privitor la noua lege, arătând că dacă aceste femei se căsătoreau în afara seminției, atunci drepturile de proprietate asupra pământului s-ar transfera altor seminții. Așa că Dumnezeu a dat o altă poruncă: pentru a deține pământ, trebuie să te căsătorești numai în cadrul propriei seminții (vezi Numeri 36:5-11). Și când vine vorba de căsătorie, spiritual vorbind, această regulă se aplică și astăzi: „este liberă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul.” (1 Corinteni 7:39). Același lucru este valabil și pentru bărbați.}

_{„Fetele lui Țelofhad… s-au înfăţişat înaintea lui Moise…” (Numeri 27:1-2)}

     _{Cele cinci fete ale lui Țelofhad ne învață și pe noi un stil de comportament… care înseamnă că uneori trebuie: 1) Să fim dispuși să facem ceva. Văicăreala nu schimbă nimic, ci doar ne face și mai nefericiți! Între milioanele de persoane care trebuiau să intre în Țara Promisă, existau și alte femei în aceeași situație neplăcută. Însă nimic nu s-a schimbat, până când acele cinci femei nu au devenit pro-active și au refuzat să accepte starea de fapt. Asta a necesitat curaj. Faptul că s-au înfățișat înaintea lui Moise a fost ca și cum ar fi făcut apel la Înalta Curte. Soluțiile se găsesc, atunci când te hotărăști să te confrunți cu problemele tale, cu capul sus, și să treci la acțiune. 2) Să știm clar ceea ce ne dorim. Ce dorești să se întâmple, sau să nu se mai întâmple?! Când nu știi unde mergi, orice drum te duce într-acolo. Acele femei au crezut că aveau dreptul la aceeași binecuvântare pe care au primit-o bărbații din familia lor și au refuzat să se mulțumească cu mai puțin. Prin urmare, Dumnezeu le-a dat-o! Și El va face același lucru și pentru tine! „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9) 3) Să nu ne lăsăm descurajați de opinii, politici și tradiții. Sub legea lui Moise, femeile nici nu erau trecute la socoteală ca făcând parte din adunare (vezi Numeri 26). Îți imaginezi starea în care ar fi biserica, dacă am trăi și astăzi după aceeași politică? De multe ori în Scriptură, Dumnezeu a schimbat „norma” ca răspuns la credința plină de îndrăzneală, și le-a schimbat destinul multor oameni. Ceea ce a făcut El pentru ei, poate face și pentru noi, și pentru tine – astăzi!}

_{„Dă-ne şi nouă, deci, o moştenire între fraţii tatălui nostru.” (Numeri 27:4)}

     _{Cele cinci fiice ale lui Țelofhad constituie un exemplu bun de urmat, când ne gândim cum să obținem ceea ce ne dorim. Iudeii erau pe cale să ia în stăpânire Țara Promisă. Fuseseră date instrucțiunile de împărțire a pământului între seminții… Legea însă spunea că numai bărbații puteau moșteni pământ. Fetele lui Țelofhad au considerat că este nedrept acest lucru, deoarece ele erau în imposibilitatea de a moșteni proprietatea tatălui lor decedat. Așa că au contestat această lege, prezentându-și cazul înaintea lui Moise. „Tatăl nostru a murit în pustie… şi n-a avut fii. Dă-ne şi nouă, deci, o moştenire între fraţii tatălui nostru.” (Numeri 27:3-4). Având în vedere că Dumnezeu fusese Cel care dăduse Legea, numai El o putea modifica. Așa că Moise a adus cazul lor înaintea Domnului… și iată ce a spus El: „Fetele lui Ţelofhad au dreptate. Să le dai de moştenire o moşie între fraţii tatălui lor, şi să treci asupra lor moştenirea tatălui lor.” (v. 7) Aceste femei curajoase au luat situația în propriile lor mâini. În viața lor nu existau bărbați care să vorbească pentru ele – nu aveau soți, frați sau fii. Da, aveau unchi, dar era puțin probabil ca aceștia să le susțină cauza, căci ele cereau pământul care, după planul existent, ar fi revenit unchilor. Iată ce învățăm din această relatare: 1) Când ceva este incorect și nedrept, Dumnezeu te poate chema să contești situația. 2) Lucrurile nu vin singure la cei ce le așteaptă, ci ei trebuie să fie dispuși să meargă după ele. 3) Oamenii închid ușa… însă Dumnezeu o poate deschide pentru tine!}

_{„Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.” (Romani 8:26)}

     _{Cei mai mulți ne gândim probabil la suspine ca la ceva negativ. Însă a suspina în rugăciune este unul din cele mai pozitive lucruri pe care le putem face! „Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:26-28) Uneori, când ne rugăm pentru o problemă grea, simțămintele noastre pot fi atât de profunde încât să nu le putem exprima în  cuvinte. În acel moment, Duhul Sfânt intervine… și El nu doar că Se identifică, în noi și cu noi, ci ne și ia durerea, și cele mai adânci dorințe, și le prezintă înaintea lui Dumnezeu. Ce ne spune asta despre rugăciune? Ne spune că Duhul Sfânt Se conectează la rugăciunea noastră, atunci când ea vine din inimă și nu doar de pe buze… Există momente în care nu suntem în stare să articulăm nici măcar un cuvânt în rugăciune; cu toate acestea, realizăm o conexiune importantă. Ai ajuns vreodată în punctul în care să fi fost atât de îngrijorat de ceva, încât atunci când ai venit înaintea lui Dumnezeu, tot ce ai putut face a fost să suspini? Înveți ceva important despre rugăciune! Dumnezeu ne dă voie să suspinăm; altfel, nu ne-am ruga niciodată cu adevărat. Am rosti cuvinte, însă nu ne-am ruga niciodată cu adevărat din adâncul sufletului – locul unde trebuie să înceapă „rugăciunea fierbinte” (Iacov 5:16).}

_{„Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El.” (Proverbe 14:26)}

     _{Când Îi ești supus lui Dumnezeu, nu trebuie să te temi de nimic pentru că El este „adăpostul şi sprijinul” tău (Psalmul 46:1). Frica de Domnul nu înseamnă teama că ar putea să-ți facă rău. El este un Dumnezeu plin de bunătate! „Frica de Domnul” e atunci când Îi urmezi poruncile și când Îi recunoști autoritatea în toate lucrurile. Probabil ai observat că în zilele noastre nu prea mai există respect pentru autoritate. Sunt tot mai mulți cei care afișează mentalitatea tip: „Nu-mi spune mie nimeni ce să fac!” Dar în Biblie scrie: „Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El.” De ce oare ni se spune asta? Pentru că frica de Domnul înseamnă să ai respect și să fii ascultător. Înseamnă că vei face ce-ți spune Dumnezeu, iar încrederea și credința în El vor continua să crească. Și vei mai observa încă un lucru important: cu cât teama ta este mai plină de respect și de venerație față de Dumnezeu, cu atât mai plin de grijă și de atenție vei fi și tu față de ceilalți! Asta pentru că știi că vei da socoteală în fața lui Dumnezeu pentru faptele tale și vei recunoaște că ceilalți oameni sunt la fel de valoroși pentru Dumnezeu, ca tine… Solomon a scris: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.” (Eclesiastul 12:13). Moise le-a spus copiilor lui Israel: „Ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău…?” (Deuteronom 10:12). Deci, în felul acesta teme-te de Domnul!}

_{„Daţi, şi vi se va da…” (Luca 6:38)}

       _{Generozitatea nu se referă doar la bani. Mulți spun: „Când mă voi îmbogăți, voi fi mult mai generos.” Însă persoanele cele mai darnice au de obicei cei mai puțini bani. Bunicile cu pensiile lor minuscule trimit lunar bani pentru construirea orfelinatelor. Oamenii care abia o duc de la o zi la alta dăruiesc pentru hrana săracilor. Pensionarii se oferă drept mentori pentru angajații tineri. Persoanele necăsătorite și cu resurse limitate își petrec serile ajutându-i pe cei fără adăpost, sau familiile nevoiașe… Indiferent care este condiția ta materială, poți începe acest stil de viață. Dacă ai bani suficienți pentru o mașină drăguță, pentru mese în oraș, pentru a merge la film, la mare, la munte sau pentru alte activități relaxante, ai și pentru a dărui – dacă îți dorești cu adevărat. Domnul Isus a spus: „Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra” (Luca 6:38). Vrei să primești ceva pe deasupra? Vrei să primești o binecuvântare? Începe să-ți investești timpul, banii și talentul în alții. Domnul Isus fie a mințit, fie a spus adevărul – și tu trebuie să afli! Dacă ai convingerea că a spus adevărul, ar fi neînțelept din partea ta să fii zgârcit și să nu dăruiești. Un autor scria: „Când te detașezi mental de tine însuți și te concentrezi să-i ajuți pe alții în necazurile lor, vei reuși să faci față necazurilor tale mai eficient. Într-un fel, dăruirea de sine este un factor de eliberare a puterii personale.” Domnul Isus a spus: „Daţi, şi vi se va da… cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” Așadar, începe să dăruiești altora – și vei vedea ce se întâmplă!}

_{„Când Cel Atotputernic încă era cu mine, şi când copiii mei stăteau în jurul meu…” (Iov 29:5)}

     _{Un proverb (tare valabil!) spune: „Familia care se roagă împreună, rămâne împreună.” Iar altul: „Familia care ia masa și comunică împreună crește copii bine adaptați.” Făcând cercetări pe 500 de copii, Centrul Medical al Spitalului de pediatrie din Cincinnati a descoperit următoarele: copiii care au luat în mod obișnuit masa cu părinții de cel puțin cinci ori pe săptămână au fost mai târziu cel mai puțin expuși consumului de droguri, depresiei sau delincvenței. De asemenea, ei s-au descurcat cel mai bine la școală și au fost înconjurați de un cerc de prieteni care să-i susțină. Chiar dacă familia se întâlnea la un fast-food, s-au constatat aceleași rezultate. Prin contrast, adolescenții mai slab adaptați au fost cei care mâncaseră cu părinții numai de trei ori pe săptămână, sau mai rar… Ce ne spun aceste constatări? 1) Trebuie să-ți faci timp să te implici în viața copiilor tăi în fiecare zi, mai ales în anii lor de formare. 2) Când le oferi copiilor tăi lucruri, le oferi plăcere și distracție pe termen scurt; însă când le dai timp, le dai stimă de sine. Asta ar putea însemna că trebuie să lucrezi mai puține ore, sau să elimini anumite activități… însă e o investiție pe care nu o vei regreta niciodată! Iov a fost unul din cei mai înstăriți oameni din generația sa. Dar după ce l-a lovit năpasta și toți cei zece copii ai săi au murit într-o singură zi, el a privit în urmă și a spus: „Cel Atotputernic încă era cu mine… când copiii mei stăteau în jurul meu.” Trebuie să te întrebi: „Petrec oare suficient timp cu familia mea?” Dacă nu-ți place răspunsul, începe să schimbi lucrurile!}

_{„Nu suntem în neştiinţă despre planurile lui (Satan)” (2 Corinteni 2:11)}

     _{Pe culmea victoriei spirituale, e tentant să lași garda jos… însă atunci ești cel mai vulnerabil la atacurile lui Satan! Nu-ți poți permite să fii „în neştiinţă despre planurile lui”! Nici măcar Domnul Isus nu a fost scutit. Într-o manifestare a puterii Sale supranaturale, El a hrănit cinci mii de persoane cu cinci pâini și doi pești. După o asemenea minune, cred că majoritatea dintre noi ne-am fi hotărât „s-o lăsăm mai moale” o vreme… Însă în loc să savureze această minune, Domnul Isus „S-a dus în munte, ca să Se roage” (Marcu 6:46). Nu se întrezăreau la orizont, însă El știa că era pe cale să se confrunte cu vântul potrivnic și cu inimile împietrite ale ucenicilor (vezi Marcu 6:48-52). Autorul creștin Henry Blackaby observă: „Ucenicii s-au îndreptat spre furtună nepregătiți, însă Domnul Isus era pregătit pentru furtună și a întâmpinat criza cu toată puterea lui Dumnezeu. Stai cu ochii în patru când te afli pe culme! Când Îl experimentezi pe Dumnezeu cu putere, du-te imediat într-un loc al rugăciunii, astfel încât Tatăl să te poată pregăti pentru ce urmează.” Vremurile s-au schimbat, însă nu și firea omenească. Noi avem în continuare un sine previzibil – iar Satan o știe. De aceea el „dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită” (1 Petru 5:8). Ca să-l împiedicați să aibă vreun câștig de la voi, faceți următoarele lucruri: 1) „Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi” (Iacov 4:7). 2) Întovărășiți-vă cu oameni sfinți (vezi Psalmul 1:1). 3) Rămâi în relație cu Dumnezeu prin Cuvântul Său și prin rugăciune. Vern McLellan spunea: „Dimineața, rugăciunea deschide comorile îndurărilor și binecuvântărilor lui Dumnezeu, iar seara suntem acoperiți de paza și ocrotirea Sa.” Ar trebui să adopți și tu această strategie care te ferește de eșec.}

_{„Apoi vine diavolul…” (Luca 8:12)}

     _{Iată ce scria Anne Graham Lotz: „În decurs de o săptămână, boilerul de apă caldă s-a stricat, țevile de apă s-au spart, capul de duș a cedat, iar eu mă confruntam cu neînțelegeri între membrii familiei și probleme cu angajații în lucrare. Am fost tentată să-mi pierd cumpătul, să mă îngrijorez în loc să am credință, și să neglijez viața de rugăciune. Ceea ce părea a fi o frustrare obișnuită devenise o luptă în toată regula. Satan ne atacă folosindu-se și de cele mai banale din lucrurile pământești!” Biblia spune că imediat după binecuvântarea spirituală pe care a primit-o la botezul Său, Domnul Isus a fost dus de Duhul în pustie „pentru a fi ispitit de diavolul” (vezi Matei 4:1-11). Putem extrage trei lecții importante de aici: 1) Nu te culca pe lauri. După benedicție, vine războiul! Ce binecuvântare ți-a dat Dumnezeu recent? Fie că e vorba de lucrare, de familie, de carieră sau de umblarea ta personală cu Dumnezeu, ai grijă! Satan țintește asupra noastră când lăsăm garda jos. 2) Rămâi în voia lui Dumnezeu. Te-ai gândit vreodată: „Pentru că e așa de greu, nu poate fi voia lui Dumnezeu!”, și te-ai hotărât să renunți? Numai pentru că faci ceea ce trebuie nu înseamnă că ești imun! Domnul Isus a fost în voia lui Dumnezeu când L-a atacat vrăjmașul. Când totul pare sumbru, „nu te bizui pe înţelepciunea ta.” A venit vremea să te încrezi „în Domnul din toată inima ta” (Proverbe 3:5). 3) Invocă Scriptura. De fiecare dată când Domnul Isus a fost atacat, El a răspuns cu „este scris”. Cuvântul lui Dumnezeu este numit „sabia Duhului” (Efeseni 6:17) pentru că e arma noastră cea mai de preț împotriva răului (vezi v. 16). Domnul Isus a folosit-o pentru a-l înfrânge pe Satan; și tu trebuie să faci la fel!}

_{„Mângâiați-vă, deci, unii pe alţii cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4:18)}

     _{Un profesor și pastor trebuia să participe la înmormântarea unei cunoștințe și, din greșeală, a ajuns la altă capelă. Acolo era depus trupul unui om în vârstă și văduva era singura persoană prezentă. Părea atât de singură, încât omul nostru a rămas la înmormântare, și apoi a însoțit-o la cimitir. După serviciul de înmormântare, în timp ce se aflau în mașină, pastorul a mărturisit că de fapt nu-l cunoștea pe soțul femeii. „M-am gândit eu”, a răspuns ea. „Nu v-am recunoscut! Dar ce contează… Nu veți ști niciodată ce mult a însemnat pentru mine să fiți acolo!” Philip Yancey scrie: „Simpla disponibilitate este cea mai tare forță cu care putem contribui la ceva. Pe bună dreptate îi discredităm pe cei trei prieteni ai lui Iov pentru răspunsul lor insensibil la suferința lui. Dar să citim relatarea din nou: „au şezut pe pământ lângă el şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i spună o vorbă”. Acelea au fost cele mai semnificative clipe pe care le-au petrecut cu el. Prin natura mea, eu mă depărtez de cei aflați în suferință. Cine știe dacă ei doresc să vorbească despre necazul lor sau nu? Vor să fie consolați sau înveseliți? La ce bun prezența mea? În mintea mea se învârtesc toate aceste raționamente și drept rezultat, ajung în cea mai rea situație posibilă: stau deoparte. Nimeni nu pronunță numele unui filozof când îl întreb: „Cine te-a ajutat cel mai mult?” Cel mai adesea, ei descriu o persoană liniștită, la locul ei, care a fost aproape, care a ascultat mai mult decât a vorbit, care nu s-a tot uitat la ceas, care a îmbrățișat, a mângâiat și a plâns… cineva care a fost disponibil și care a venit în ajutor în termenii suferindului, nu în proprii săi termeni.” Așa trebuie să-i mângâi și tu pe alții!}