_{„Mângâiați-vă, deci, unii pe alţii cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4:18)}

     _{Un profesor și pastor trebuia să participe la înmormântarea unei cunoștințe și, din greșeală, a ajuns la altă capelă. Acolo era depus trupul unui om în vârstă și văduva era singura persoană prezentă. Părea atât de singură, încât omul nostru a rămas la înmormântare, și apoi a însoțit-o la cimitir. După serviciul de înmormântare, în timp ce se aflau în mașină, pastorul a mărturisit că de fapt nu-l cunoștea pe soțul femeii. „M-am gândit eu”, a răspuns ea. „Nu v-am recunoscut! Dar ce contează… Nu veți ști niciodată ce mult a însemnat pentru mine să fiți acolo!” Philip Yancey scrie: „Simpla disponibilitate este cea mai tare forță cu care putem contribui la ceva. Pe bună dreptate îi discredităm pe cei trei prieteni ai lui Iov pentru răspunsul lor insensibil la suferința lui. Dar să citim relatarea din nou: „au şezut pe pământ lângă el şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i spună o vorbă”. Acelea au fost cele mai semnificative clipe pe care le-au petrecut cu el. Prin natura mea, eu mă depărtez de cei aflați în suferință. Cine știe dacă ei doresc să vorbească despre necazul lor sau nu? Vor să fie consolați sau înveseliți? La ce bun prezența mea? În mintea mea se învârtesc toate aceste raționamente și drept rezultat, ajung în cea mai rea situație posibilă: stau deoparte. Nimeni nu pronunță numele unui filozof când îl întreb: „Cine te-a ajutat cel mai mult?” Cel mai adesea, ei descriu o persoană liniștită, la locul ei, care a fost aproape, care a ascultat mai mult decât a vorbit, care nu s-a tot uitat la ceas, care a îmbrățișat, a mângâiat și a plâns… cineva care a fost disponibil și care a venit în ajutor în termenii suferindului, nu în proprii săi termeni.” Așa trebuie să-i mângâi și tu pe alții!}

_{„Dumnezeu… ne mângâie… pentru ca… să putem mângâia…” (2 Corinteni 1:3-4)}

     _{Cu ani în urmă, o doamnă a vizitat un orfelinat și a întrebat-o pe directoare: „Există vreun copil pe care nimeni nu s-a oferit să-l adopte?” Directoarea a răspuns: „Da! E o fetiță de zece ani, care arată rău și e cocoșată!” Doamna a spus: „Ea e copilul pe care-l vreau!” Treizeci și cinci de ani mai târziu, directorul departamentului de Inspecție a Orfelinatelor din Iowa a transmis următorul raport cu privire la această facilitate, aflată în subordinea statului: „Acest cămin este impecabil. E curat, mâncarea este bună, copiii sunt bine îngrijiți, iar atmosfera este diferită față de tot ce am experimentat vreodată. Directoarea, Mercy Goodfaith, are un suflet din care emană dragostea, și are niște ochi atât de frumoși că am uitat că nu e tocmai frumoasă… ori că e cocoșată!” Pentru că un bun samaritean avusese curajul să iubească și să îngrijească o fetiță pe care ceilalți o ignoraseră, Mercy Goodfaith a ajuns să răspândească ea însăși acea dragoste față de alți o sută de orfani! Pavel a scris: „Dumnezeu… ne mângâie… pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz.” Și Billy Graham adaugă: „Cei ce au suferit cel mai mult pot cel mai bine să-i mângâie pe alții, și să empatizeze cu necazurile lor, din cauza experienței pe care au avut-o. Suferințele noastre pot fi greu de îndurat, însă scopul nostru ar trebui să fie acela de a învăța tot ce putem din ceea ce suntem chemați să îndurăm, pentru a putea împlini lucrarea mângâierii așa cum a făcut-o Domnul Isus. „Prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi” (Evrei 2:18). Cel ce suferă devine cel ce mângâie în slujirea Domnului.” Astăzi, tu poți fi unul din aceștia!}

_{„Sunt copiii pe care i-a dat Dumnezeu robului tău” (Geneza 33:5)}

     _{Trăim într-o vreme în care copiilor li se dă mai mult din ceea ce își doresc și mai puțin din ceea ce au nevoie. Care este nevoia lor? Au nevoie de tine! Nu de fleacuri, de lucrurile scumpe și de jucăriile pe care ți le cer, ci de dragostea ta și de timpul tău. Citește următoarele cuvinte tulburătoare dintr-o rubrică săptămânală cu titlul: „Taților, salvați-vă fiii”, scrisă de psihologul Christopher Bacorn. El povestește despre o mamă neliniștită, de vreo treizeci și cinci de ani, care a venit la cabinetul său împreună cu fiul ei de cincisprezece ani. Tatăl băiatului îi părăsise cu patru ani în urmă. De atunci, adolescentul se dedase la alcool, se înhăitase cu tot felul de derbedei și devenise violent. Mama nu avea la cine să apeleze și se vedea de la o poștă că băiatul era un participant ostil la discuții. După ce o jumătate de oră încercat fără succes să spargă zidul după care se închisese băiatul, Dr. Bacorn și-a dat seama de zădărnicia eforturilor sale. Și a scris aceste cuvinte ucigător de triste: „Am ajuns să cred că majoritatea băieților adolescenți nu au niciun folos de pe urma consilierii profesionale. Ceea ce poate folosi unui băiat, și de cele mai multe ori nu are, este tovărășia bărbaților – cel puțin a unui bărbat care să-i acorde atenție, care să petreacă timp cu el și pe care să-l admire. Băieții au nevoie de un bărbat pe care să-l urmeze. Ei nu de psihiatru au nevoie! Ca națiune, suntem măcinați de violența juvenilă, suntem cotropiți de bande, arme și droguri. Marea majoritate a delincvenților tineri sunt băieți, cei mai mulți dintre ei fără un tată realmente implicat în viața lor.” În Geneza citim că Iacov era un om de afaceri prosper, însă a descoperit că cea mai mare comoară a sa de pe pământ erau „copiii pe care i-a dat Dumnezeu robului Său.” Taților, voi ați descoperit asta?}

_{„Care face toate după sfatul voii Sale…” (Efeseni 1:11)}

     _{Biblia ne spune că dinainte de a ne naște „erau scrise toate zilele care ne erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele” (Psalmul 139:16). Dumnezeu a personalizat o hartă pentru viața ta „după sfatul voii Sale.” Este datoria ta s-o descoperi și să călătorești ghidându-te după ea. Pastorul Terry Nance spunea: „Se poate să-ți cunoști destinația supremă, dar să ai nevoie de călăuzire înspre acolo. Mai întâi de toate: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.” (Psalmul 119:105). Dumnezeu vede imaginea de ansamblu, scurtăturile și gropile. Nu căuta călăuzire în afară, căci Duhul Sfânt locuiește în tine și din lăuntrul tău vine ghidarea.” Meditează la următoarele versete și fă din ele rugăciuni personale: „Noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10) „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui.” (Psalmul 37:23) „Tu lărgeşti drumul sub paşii mei, şi nu-mi alunecă gleznele.” (Psalmul 18:36) „Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbe 3:6) „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!”, când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.” (Isaia 30:21). La sfârșitul vieții sale, Pavel a putut spune: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” (2 Timotei 4:7) Să observăm că Pavel a trebuit să „lupte” uneori pentru a rămâne pe cale, însă prin harul lui Dumnezeu a reușit – la fel și tu!}

_{„Dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult” (2 Tes. 1:3)}

     _{Când Pavel scria tesalonicenilor: „Dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult”, el nu se referea la situația ideală când totul e ok și toată lumea te agreează. Intenția lui Dumnezeu este să crești în dragostea care nu se definește prin sentimente, ci care se jertfește, spunând: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2:20). Ar fi posibil să te îndrăgostești de ideea unei căsnicii perfecte, fără ca să-ți iubești în realitate partenerul! Sau să visezi la ceea ce ar putea deveni copiii tăi dacă ți-ar urma sfatul. Dar când vorbim despre a iubi un adolescent rebel care are comportamentul „celeilalte părți din familie”, e un proces care îți pune dragostea la încercare. Domnul Isus a spus: „Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii” (Ioan 13:34)… și El nu ne-a cerut niciodată să facem un lucru fără să ne înzestreze cu cele necesare îndeplinirii lui. Așadar, ești interesat de puțină creștere? Autoarea Kristin Armstrong spune: „Când suntem răniți, e normal să dăm înapoi și să ne închidem față de cei care ne-au rănit. Dar cel mai rău lucru pe care îl poate face un părinte este să nu-și manifeste afecțiunea, ca reacție la comportamentul copilului. Inima copilului crește când este hrănită cu dragoste necondiționată. Afecțiunea nu depinde de comportament, de starea de spirit sau de împrejurări. A fi plăcut nu este echivalentul lui a fi simpatic. Imaginează-ți cum ar fi dacă Domnul Isus ne-ar iubi numai când ne comportăm perfect. Nu am avea niciodată parte de afecțiunea Sa, și prin urmare ne-am ofili! Întrucât Domnul Isus este exemplul nostru, trebuie să-i iubim pe ceilalți cu harul lui Hristos. El ne iubește în conformitate cu înzestrarea și calitatea Sa, nu în măsura în care o merităm! Noi trebuie să-i iubim pe ceilalți nu după standardele noastre, ci după ale Sale.”}

_{„Pomul era bun de mâncat… A luat, deci… şi a mâncat.” (Geneza 3:6)}

     _{Dacă ne uităm în Scriptură la episodul ispitirii omului, putem extrage niște învățăminte prețioase. Scrie în Geneza 3, versetul 1: „Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat…” Mai întâi, Satan te va orbi ca să nu vezi toate lucrurile bune pe care ți le-a pregătit Dumnezeu. Apoi, se va folosi de substanțele care schimbă starea de spirit, cum ar fi drogurile sau alcoolul… sau de soția sau soțul altcuiva, de pornografia de pe Internet… și îți va spune că astea nu te vor răni. Nu cădea în plasă! Satan e un mincinos! Nu-l crede! „Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea. Nu vă înşelaţi prea iubiţii mei fraţi…” (Iacov 1:14-16). Orice slăbiciune care este tolerată în mod constant, care este scuzată, negată sau ascunsă, are puterea de a te face rob. Neputința de a identifica și de a arăta cu degetul spre slăbiciunea ta, de fapt, o întărește. Ignorarea vulnerabilităților tale face ca înfrângerea să fie inevitabilă. Satan a desemnat anumite persoane ca să-ți alimenteze slăbiciunea. Fii cu băgare de seamă! Slăbiciunea oricui va fi atrasă de orice prietenie care o acceptă, se bucură de ea și își desfată privirile cu ea. Ea are agenda proprie: aceea de a-ți acapara viața și de a sabota planul lui Dumnezeu pentru tine. Slăbiciunea ta te va face să te simți bine în prezența acelora care o tolerează, și să te simți stânjenit în prezența celor care nu agreează astfel  de lucruri. Ce poți să faci în asemenea situație? Cere ajutorul lui Dumnezeu și El te poate ajuta să fii victorios, astăzi!}

_{„El… a fugit afară din casă.” (Geneza 39:12)}

     _{Biblia ni-l descrie pe Iosif ca „frumos la statură şi plăcut la chip. După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi a zis: „Culcă-te cu mine!” El n-a voit şi a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă şi mi-a dat pe mână tot ce are. El nu este mai mare decât mine în casa aceasta şi nu mi-a oprit nimic, în afară de tine, pentru că eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce şi să se împreuneze cu ea. Într-o zi, pe când intrase în casă ca să-şi facă lucrul, şi pe când nu era acolo nici unul din oamenii casei, ea l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!” El i-a lăsat haina în mână şi a fugit afară din casă” (Geneza 39:6-12). Să remarcăm formularea: „ea vorbea în toate zilele lui Iosif…” Deci, Iosif era ispitit zilnic atunci când se afla în preajma uneia și aceleiași persoane: soția lui Potifar. Și ispita a continuat câtă vreme s-a aflat într-un același loc: casa lui Potifar. Așa că a fugit! Nu pentru că a fost slab, ci pentru că a fost înțelept! El a înțeles că dacă stai ca să fii ispitit prea mult timp, te joci de fapt cu focul și te pregătești să „te arzi”! Așadar, care sunt persoanele și locurile pe care trebuie și tu să le eviți? Care sunt sursele ispitei pe care trebuie să le îndepărtezi din viața ta, pentru a duce o viață victorioasă? Versurile unei piese a lui Kenny Rogers spun: „Tu trebuie să știi când să-i ții aproape, când să-i păstrezi, când să pleci și când să fugi.” Dumnezeu nu este ne-cinstit când fugi – tu ești dezonorat când nu o faci!}

_{„Iată că v-am dat putere (fizică și mentală)…” (Luca 10:19)}

     _{Astăzi vorbim despre un plan pentru a fi victorios: 1) Indiferent cât de des cazi, ridică-te! „Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică” (Proverbe 24.16). Maturitatea spirituală este un proces care durează toată viața. El are loc de fiecare dată când te întorci la Dumnezeu în slăbiciune și când Îl lași să facă pentru tine ceea ce tu nu poți face singur. 2) Nu nega ispita, confruntă-te cu ea. „Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă.” (Proverbe 34:18) Dumnezeu răspunde de fiecare dată cu har unei inimi care se pocăiește. El îți va veni în întâmpinare când ai ajuns în punctul cel mai de jos, va sta alături de tine prin valea regretelor și-a căinței, te va ridica și te va face mai puternic. 3) Scrie ce ai învățat din această ispită. Când meditezi la cele întâmplate, vei înțelege ce trebuie schimbat prin „înnoirea minții” (Romani 12:2). Nu uita să scrii și noile obiceiuri pe care dorești să le integrezi în viața ta: rugăciunea, „decontarea” față de un prieten, citirea și memorarea Scripturii, identificarea punctelor slabe și vegherea mai exigentă asupra propriei persoane. 4) Folosește cele învățate. Domnul Isus i-a spus lui Petru: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32). Fie ca ziua de astăzi să marcheze un nou început prin faptul că folosești ce ai învățat nu numai pentru a evita o nouă cădere, ci și pentru a-i ajuta și pe alții să facă față ispitei. 5) Crede că poți trăi victorios. Domnul Isus a spus: „V-am dat putere… peste toată puterea vrăjmaşului”. Scapă de atitudinea tip „nu-pot” și apelează la puterea lui Dumnezeu!}

_{„Nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” (2 Cronici 20:12)}

     _{Când Domnul Isus i-a spus lui Petru că în scurt timp se va lepăda de El, Petru s-a lăudat: „Poate alții, dar nu eu!” Cu toate acestea, în decurs de câteva ore, se jura și dezmințea orice cunoaștere a Domnului Isus. Ni se poate întâmpla tuturor. Biblia spune: „Fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit…” (Iacov 1:14). Cu toții avem vulnerabilități care, dacă nu sunt strunite prin tărie de caracter și dedicare, au potențialul de a ne înfrânge și chiar de a ne distruge. Ce putem face noi? 1) Recunoaște! Înainte de a ceda în fața ispitei, de obicei trecem prin câteva etape. Prin neglijarea rugăciunii și a Cuvântului Scripturii, devenim indiferenți față de Dumnezeu, insensibili la pericol, și ne trezim atrași de ispită ca un fluture de noapte de lumină. Apoi căutăm să ne găsim scuze pentru neascultare, și ne gândim: „Nu știe nimeni… Și ce-i așa rău în asta?” Așa că, reducând la tăcere vocea conștiinței, tot mai puternică devine pofta firii. Apoi ne înconjurăm de oameni care fac aceleași lucruri sau care cel puțin sunt dispuși să privească în altă parte. Domnul Isus a spus: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită!” (Marcu 14:38). Roagă-te deci pentru putere, înainte să vină ispita! 2) Caută ajutor. Când Iosafat s-a ridicat împotriva unui dușman prea puternic pentru a-l putea învinge singur, el s-a rugat: „Noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi, care înaintează împotriva noastră, şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” Iosafat a știut că nu putea ține piept dușmanului, și a știut unde să meargă pentru a găsi ajutor. Secretul victoriei? Bazează-te mai puțin pe tine însuți și mai mult pe Dumnezeu!}

_{„Să fie asemenea chipului Fiului Său…” (Romani 8:29)}

     _{Biblia ne asigură: „Pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său…” Când citim versetele precedente din acest capitol, descoperim că Dumnezeu face lucrul acesta prin rugăciune. Asta te-ar putea încuraja să te rogi. De multe ori nu ne rugăm pentru că nu credem că se va întâmpla ceva. Cu Dumnezeu, însă, se întâmplă ceva întotdeauna! Noi ne întrebăm: „Când vom vedea lucrarea Lui?” Ceea ce nu reușim să înțelegem este că El lucrează mereu. Când vorbim de rugăciune, El fie răspunde așa cum ai sperat, fie îți schimbă inima prin mijlocirea Duhului, pentru a face ca rugăciunea ta să fie în armonie cu voia Sa. Tu spui: „Dar nu văd nimic întâmplându-se!” Când pui în pământ o sămânță, te aștepți să vezi de-a doua zi o tulpină verde și frunze? Or, asta înseamnă că nu se întâmplă nimic?! Nu, în pământ au loc o mulțime de procese pe care nu le vezi. Nu face greșeala de a crede că dacă nu vezi dovada că ceva se întâmplă, nu a venit încă vremea secerișului. Una din căile prin care Dumnezeu ne face mai asemănători cu Domnul Isus este ajutându-ne să ne rugăm așa cum S-a rugat Domnul Isus: „Facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22:42). Asta înseamnă că atunci când rugăciunea ta este după voia Lui, Dumnezeu lucrează deja, fără ca tu să vezi ceva. Iar dacă rugăciunea ta nu este potrivită cu voia Sa, El va face ca cererea ta să se schimbe, transformându-te pe tine! Rugăciunile fără răspuns pot fi o binecuvântare la fel de mare precum cele ascultate, atunci când ele ne împiedică să încălcăm voia lui Dumnezeu. Și care e voia lui Dumnezeu? Să ne facă mai asemănători Domnului Isus!}