_{„Umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” (2 Corinteni 5:7)}

     _{Un orb călăuzit de un câine „umblă prin credința” în câinele său. El crede că ceea ce vede câinele se transformă într-un semnal care îi spune când trebuie să meargă, să se oprească, să se întoarcă la dreapta sau la stânga. Și el interceptează acele semnale ținând lesa prin care este legat de câine. De ce are încredere în câine? Deoarece câinele are ceva ce el nu are: vedere. La fel este cu tine și cu Dumnezeu. Astăzi, s-ar putea să nu ai vedere clară a locurilor pe unde te duce Dumnezeu. De aceea orbul trebuie să țină lesa și să stea legat de câine. Poate el se întreabă: „De ce stau atât de mult la acest colț de stradă?” Pentru că vin mașini și acolo este protejat de pericole. Dumnezeu spune: „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei… voi preface întunericul în lumină înaintea lor, şi locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face, şi nu-i voi părăsi.” (Isaia 42:16) Dumnezeu a pregătit deja ziua de mâine pentru tine, chiar dacă nu e încă mâine. El lucrează în afara timpului, așa că nu este ținut pe loc de limitările cu care ne luptăm noi. Pavel scrie: „Mă rog ca Dumnezeu… să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi, şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa…” (Efeseni 1:18-20)}

_{„Nu lua locul celor mari…” (Proverbe 25:6)}

     _{Să aspiri la poziția de lider e un fapt lăudabil. Apostolul Pavel a spus: „Dacă râvnește cineva să fie episcop, doreşte un lucru bun.” (1 Timotei 3:1) Dar este o diferență între a păși înainte pentru a prelua responsabilitatea de lider, și a păși înainte pentru a fi în lumina reflectoarelor. Harry Truman a spus: „Dacă nu suporți căldura, stai departe de bucătărie!” Întrebarea nu este dacă îți place să fii în centrul atenției, ci dacă poți suporta „căldura” care vine odată cu această postură. Pentru fiecare persoană care îți recunoaște competențele și îți apreciază realizările, vor exista zece care au pretenții de la timpul tău, de la talentul tău și de la comoara ta. Să ne gândim la Barnaba: când Evanghelia a fost propovăduită Neamurilor pentru prima oară, conducătorii bisericii din Ierusalim l-au trimis pe Barnaba să verifice. „Când a ajuns el, şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat, şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul. Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adăugat la Domnul.” (Faptele Apostolilor 11:23-24) Barnaba avea trei calități uimitoare: 1) Nu avea nimic de dovedit. El nu a căutat niciodată lumina reflectoarelor! Când a fost mentorul lui Pavel, el a fost bucuros să-l lase pe apostolul în devenire să se ridice mai mult decât el, susținându-l la fiecare pas. 2) Nu avea nimic de pierdut. El nu a căutat să-și păstreze reputația și nu se temea că-și va pierde popularitatea. El dorea să slujească, nu să fie slujit. 3) Nu avea nimic de ascuns. El nu a încercat să păstreze o fațadă sau o imagine. El a rămas autentic, vulnerabil și transparent și mai presus de acestea, s-a bucurat de izbânda celorlalți.}

 

_{„Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia…” (Romani 12:2)}

     _{Tu determini rezultatele din viața ta, deoarece Dumnezeu nu a dat nimănui altcuiva puterea asupra opțiunilor pe care le ai. Când nu ne merge bine, deseori căutăm explicația în altă parte. Asemenea Evei, noi spunem: „Cel rău m-a pus s-o fac”. Nu, Domnul Isus a spus: „V-am dat putere să călcați… peste toată puterea vrășmașului…” (Luca 10:19) Asemenea lui Adam, noi spunem: „Eva m-a pus s-o fac!” Dar psalmistul a spus: „Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?” (Psalmul 56:4) Uneori credem că împrejurările care ne scapă de sub control sunt de vină, dar cu Dumnezeu „toate lucrurile (inclusiv oamenii și împrejurările) lucrează împreună spre binele (nostru, care-L iubim pe Dumnezeu)” (Romani 8:28) – nu spre înfrângerea noastră! Necredința te face victimă și te predispune la un stil de viață prin care încerci să schimbi oamenii și împrejurările. E ca și cum ai încerca să extragi şi să refaci oul din omletă. Devii o persoană fixată pe vinovăție, în loc să fii o persoană focalizată pe rezolvarea problemelor. Acceptă adevărul că indiferent ce fac ceilalţi (diavolul, oamenii sau împrejurările), Dumnezeu îți dă dreptul să ai un cuvânt de spus în viața ta. „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1 Ioan 4:4) Rezultatul nu este determinat de ceea ce se petrece în jurul tău, ci de ceea ce se petrece înlăuntrul tău! „El este ca unul care îşi face socotelile în suflet…” (Proverbe 23:7) Diavolul poate determina rezultatul numai cu permisiunea și cu cooperarea ta – iar tu nu trebuie să i le dai! Așadar, crede în capacitatea lui Dumnezeu de a te scoate triumfător din orice dificultate!}

_{„Dumnezeul cerurilor ne va da izbânda.” (Neemia 2:20)}

     _{Pentru a-ți transforma eșecurile în succes, trebuie să faci minimum două lucruri: 1) Să-ți dai seama că Dumnezeu dorește să izbândești, deoarece ești copilul Său. Dacă stai să te gândești: ce părinte bun și iubitor nu ar dori-o?! În fața unor obstacole de netrecut și a amenințărilor din partea dușmanilor, Neemia a anunțat (2:20): „Dumnezeul cerurilor ne va da izbânda.” Şi Dumnezeu le-a dat-o! 2) Să-ți dai seama că eșecul este un instrument al învățării. Cu cât este mai mare eșecul, cu atât este mai mare ocazia de a trage învățăminte. Dar mai întâi trebuie să-ți dai seama de potențialul de a învăța din greșeli și de a-ți lua angajamentul de a învăța din ele, de a crește – și prin urmare să te schimbi. Thomas Edison a spus: „Eu nu sunt descurajat, întrucât fiecare tentativă eșuată reprezintă un nou pas înainte.” La vârsta  de douăzeci și unu de ani, el a intrat în laboratorul său din Menlo Park, New Jersey și a devenit inventator cu normă întreagă. La un moment dat, el împreună cu echipa sa, lucrau la nu mai puțin de patruzeci de proiecte diferite și au depus cerere pentru peste patruzeci de patente pe an. Programul de munca asiduă și productivitatea lui Edison i-au determinat pe localnici să-l poreclească „vrăjitorul din Menlo Park”. Adevărul este că s-a luptat cu multe din invențiile sale, însă în pofida eșecurilor rușinoase venite rând pe rând, a refuzat să renunțe. Deseori ridiculizat pentru perseverența sa, el s-a angajat în aproape zece mii de experimente – înainte să inventeze becul în 1879. Referitor la istoria activității lui variate, el a dat următoarea interpretare: „Eu nu am dat greș. Am descoperit zece mii de lucruri care nu funcționează!” Nu-ți mai eticheta eșecurile ca fiind negative. Există foarte puține eșecuri adevărate în viață – celelalte sunt opțiuni. Unele opțiuni dau roade, altele nu. Cu Dumnezeu de partea ta, vei izbândi dacă perseverezi!}

 

_{„Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului…” (Psalmul 55:22)}

     _{Dăruiește căsnicia ta lui Dumnezeu! Ultimul cuvânt în această problemă trebuie să fie al lui Dumnezeu! E bine să cauți ajutor de specialitate, dar până nu ai pus în mâna lui Dumnezeu actul de consfinţire a căsniciei tale, nu ai folosit cea mai bună opțiune pe care o ai. Poate spui: „Ce înseamnă, în termeni practici, să-mi încredințez căsnicia lui Dumnezeu?” Înseamnă două lucruri: 1) Renunță la postura de conducător – e lucrarea lui Dumnezeu, iar tu trebuie să te dai la o parte pentru ca El să-și poată face lucrarea nestingherit. Propriul tău interes și nevoia de control trebuie să se plece înainte voii Lui. Câtă vreme insiști că „ai dreptate” și că îți „îndrepți” soțul/soția, vei rămâne parte din problemă. Pe de altă parte, când Îi încredințezi lui Dumnezeu problema ta, El – nu tu – are o problemă la care să lucreze! 2) Înveți să umbli „prin credință, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7). Când ți se pare că lucrurile scapă de sub control, vei dori să preiei controlul asupra problemei. Nu face asta, căci rezultatul va fi unul care nu va funcționa. Reînnoiește-ți hotărârea de a-L lăsa pe Dumnezeu să fie în control și de a lucra în inima amândurora. Umblați prin credință, nu prin sentimente! Psalmistul a spus (55:22): „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini.” Când încredințezi rezolvarea problemei în mâna lui Dumnezeu, se întâmplă următoarele trei lucruri: a) experimentezi pacea; b) împotrivirea soțului/soției se va diminua, pentru că tu nu mai pui paie pe foc; c) Dumnezeu Se implică şi lucrează: „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi…” (Filipeni 1:6).}

_{„Iată dar cum trebuie să vă rugați: „…facă-se voia Ta…” (Matei 6:9-10)}

     _{Iată încă două idei despre cum se poate rezolva conflictul dintr-o căsnicie: 1) Lasă-L pe Dumnezeu să te călăuzească atunci când te rogi. Rugăciunea poate avea final închis sau final deschis. Când credem că perspectiva noastră este singura corectă, rostim rugăciuni cu final închis, chemându-L pe Dumnezeu să ne rezolve problema așa cum  dorim noi, crezând că e singura modalitate corectă. Cu toate acestea, rugăciunile cu final închis creează două probleme: în primul rând, ele ne închid într-o gândire rigidă și ne fac să fim orbi față de alte perspective; în al doilea rând, ele ne împiedică să vedem perspectiva lui Dumnezeu, aceea care ne poate vindeca și pune pe picioare relația. Rugăciunile cu final deschis îi cer lui Dumnezeu să rezolve problema în felul Său. „Iată… cum trebuie să vă rugați: „…facă-se voia Ta…”  Roagă-L pe Dumnezeu să vă descopere amândurora voia Sa; așteaptă până când o va face și apoi roagă-te în consecință. Biblia spune: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă… ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” (1 Ioan 5:14-15) 2) Nu mai iubi condiționat. Dragostea este o poruncă biblică, nu o emoție întâmplătoare. Dumnezeu nu-ți cere să simți că-ți ard tălpile și că ai fluturași în stomac; El îți cere să te porți într-o manieră iubitoare. Nu ar însemna oare asta că suntem ipocriți? Nu, ci înseamnă să te ridici deasupra resentimentului, a suferinței, a fricii și să pui în practică adevărata credință. Înseamnă să te întrebi: „Dacă aș iubi în mod necondiționat chiar în clipa aceasta, ce aș face? Cum i-aș răspunde partenerului/partenerei mele?” Apoi, fă-o! Biblia spune: „Dragostea nu va pieri niciodată.” (1 Corinteni 13:8) Poți să-ți schimbi comportamentul cu ajutorul lui Dumnezeu atât față de tine cât și față de partenerul sau partenera ta.}

 

_{„Să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi…” (2 Corinteni 2:11)}

     _{E foarte important să recunoști dușmanul adevărat al căsniciei tale. În acele zile în care te gândești poate că „nu mai pot sta nici o clipă în această relație”, e ușor să pierzi perspectiva și să te concentrezi pe lucruri greșite. Căsnicia a fost ideea lui Dumnezeu. El a plănuit-o ca fundament al Împărăției Sale pământești. Iar asta face din căsnicie una dintre țintele favorite ale diavolului. E motivul pentru care el a otrăvit perspectiva și a pus confuzie în mintea primului cuplu. El l-a amăgit pe Adam să creadă că Eva era problema lui, dând vina pe ea pentru ceea ce s-a întâmplat (Geneza 3:12). Însă amândoi au fost amăgiți de „tatăl minciunii” (Ioan 8:44). Diavolul a știut că poate submina planul lui Dumnezeu, strecurându-se între cei doi care formau primul cuplu de pe pământ, și aducând învinovățire și egoism… Iar metodele lui nu s-au schimbat. De aceea ținem socoteala greșelilor celuilalt, identificându-ne partenerul ca fiind problema și refuzând să dăm dovadă de har. Pavel ne ajută să înțelegem cum să biruim strategia diavolului. „Am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos, ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi; căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” (2 Corinteni 2:10-11) Apoi, tot apostolul ne sfătuiește, spunând că „dragostea… nu caută folosul său…” (1 Corinteni 13:4-5). Asta nu înseamnă că dragostea trăiește în negare, ci că ea alege să practice lepădarea de sine! Așa că, în loc să ții socoteala celor mai mari defecte ale partenerului sau partenerei, alege să-i afli cele mai mari calități și arată-ți aprecierea. Nimic nu topește resentimentul și împietrirea, ca exprimarea aprecierii față de celălalt!}

_{„Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” (Marcu 10:9)}

     _{Trebuie să admitem că în căsnicie nu în toate cazurile relațiile pot fi salvate. Când abuzul fizic, mental sau emoțional amenință siguranța copiilor tăi sau propria siguranţă, se poate să fii obligat să ieşi, să pleci. Dacă nu faci așa, se poate ajunge la o tragedie! Dar când se poate găsi o soluție aplicabilă, o relație tulburată poate deveni izvorul bucuriei și împlinirii reciproce. Iată câteva idei cheie care te vor ajuta să vezi de ce merită să rămâi: adoptă perspectiva lui Dumnezeu asupra păcatului – al tău, dar și al celuilalt partener. Una din problemele majore este modul în care clasificăm păcatul, mai ales cel al partenerului/ei. Crezi că pe bună dreptate eşti sătul și încordat pentru că el/ea este incorigibil(ă) și egoist(ă). El/ea este păcătosul cu voia – tu ești sfântul ofensat. El/ea are nevoie de reparație generală, iar tu ești responsabil(ă) să grăbeşti realizarea acesteia. Ceea ce ţi se impută – lucruri precum critica, cicăleala, dorința de a controla – par mărunte în comparație cu partenerul/a ta care înjură, bea și se uită la siteuri pornografice. Din perspectiva lui Dumnezeu, păcatul este păcat – și al tău, și al celuilalt! Toate păcatele sunt dăunătoare relației. Nu mai „clasifica” păcatul și încearcă să descoperi puterea de transformare a relației pentru rezolvarea situației așa cum ne-a învățat Domnul Isus. „Cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău” şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău?.Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.” (Matei 7:4-5) Vei fi uimit să vezi cum Dumnezeu va face ca partenerul/a tău/ta își va recunoaște problema și o va rezolva, când tu ești onest şi sincer și o rezolvi pe a ta!}

_{„Eu Îmi voi pune un preot credincios, care va lucra după inima Mea…”  (1 Samuel 2:35)}

     _{A fi mare preot în Israel era o slujbă prestigioasă, și Eli părea potrivit pentru ea. Cu toate acestea, el a eșuat teribil în domeniul familiei. (1 Samuel 2:12) „Fiii lui Eli erau niște oameni răi. Nu cunoșteau pe Domnul.”  Drept consecință, Dumnezeu i-a spus lui Eli că va pedepsi “casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoştinţă, şi prin care fiii lui s-au făcut vrednici de lepădat, fără ca el să-i fi oprit.” (1 Samuel 3:13). Ca părinte și lider, trebuie să răspunzi la această întrebare: dacă Dumnezeu ți-ar aplica același standard pe care i l-a aplicat lui Eli, cât de bine te-ai descurca? Eli a ajuns să-și piardă credibilitatea, copiii, slujba, și în final viața! El a ratat ținta, pentru că a făcut câteva greșeli flagrante. Să ne uităm la ele și să vedem ce putem învăța: 1) A pus accentul greșit. El a accentuat Cuvântul lui Dumnezeu cerorlalţi oameni, dar nu şi propriilor săi copii. 2) A avut așteptări greșite. Eli a crezut că fiii lui „vor pricepe” pentru că locuiau sub acoperișul său și lucrau în casa Domnului. Dar nu merge așa! 3) A reprezentat un exemplu negativ. Eli nu a trăit acasă ceea ce îi învăța pe alții la locul unde lucra. Când venea vorba de profesia lui, vederea lui era foarte bună, însă era orb față de slăbiciunile şi păcatele familiei sale. Rolul de lider acasă nu înseamnă putere și control, ci „dăruire de sine” față de persoanele care ar trebui să conteze cel mai mult (Efeseni 5:25). Așadar, cum te descurci în domeniul familiei?}

 

_{„Întoarceți-vă… și vă voi ierta abaterile.” (Ieremia 3:22)}

     _{Care e rădăcina eșecurilor? Eșecul nu stă în puterea dușmanului, în propria ta slăbiciune sau în șovăiala lui Dumnezeu de a ne ajuta să fim biruitori. Israelul a fost învins de o cetate mică după ce a cucerit puternicul Ierihon. Eșecul lor, la fel ca al nostru, a fost consecința păcatului nemărturisit (Iosua 7). Dar odată ce păcatul lor a fost adus la lumină și rezolvat, Dumnezeu le-a adresat cuvinte de încurajare: „Nu te teme… Ia cu tine pe toţi oamenii de război… Iată că îţi dau în mâinile tale pe împăratul din Ai şi pe poporul lui, cetatea lui şi ţara lui.” (Iosua 8:1) Păcatul nemărturisit te va distruge, dar păcatul recunoscut îți va aduce iertarea și restaurarea care duce la biruinţă. Autoarea Hannah Whitall Smith ne povestește că tocmai se mutase într-o casă nouă. În pivniță, ea a observat un butoi de cidru, închis la ambele capete. S-a gândit să-l deschidă și să vadă ce se află în el, dar s-a hotărât să-l lase neatins. În fiecare primăvară și toamnă când se făcea curățenie, își aducea aminte de butoi, însă amâna mereu deschiderea lui. În mod inexplicabil, casa a început să se umple de molii. A folosit toate metodele știute pentru a scăpa de ele, dar fără izbândă. În cele din urmă, când şi-a călcat pe inimă şi a deschis butoiul, din el au ieșit mii de molii! Lecția e simplă: toate lucrurile de care ne agățăm și care sunt împotriva Cuvântului lui Dumnezeu ne vor face să cădem înaintea dușmanului. Să ai mereu înaintea ta rugăciunea lui David: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima!… Vezi dacă sunt pe o cale rea…” (Psalmul 139:23-24). Orice îți descoperă Dumnezeu, mărturisește numaidecât, și prin credință primește iertarea și curățirea făcută de El. Atunci vei putea sta victorios înaintea dușmanilor tăi!}