_{„Poporul a rămas încremenit şi cu inima moale ca apa.” (Iosua 7:5)}

     _{Chiar și cei mai pregătiți credincioși experimentează eșecul, și marea întrebare în asemenea situații nu este: „Cum am putut să fac una ca asta?”, ci „Care e cea mai bună modalitate de a face față eșecului?” Cufundarea în gânduri de auto-condamnare este ceva firesc pentru noi, dar nu ne face niciun bine. Ele nu produc decât descurajare, și aduc eșec după eșec. Ca urmare a păcatului lui Acan, Israelul a suferit înfrângerea de la Ai și a fugit dinaintea unui dușman net inferior. Asemenea nouă, ca răspuns la înfrângerea lor, „poporul a rămas încremenit şi cu inima moale ca apa”. Credința i-a părăsit, și într-o altă traducere se spune că „orice duh a plecat de la ei”. Chiar și Iosua, liderul lor, „s-a aruncat cu faţa la pământ” (v. 6) adus la disperare și crezând că lucrurile se vor înrăutăți! Ai trecut și tu prin aşa ceva? Recunoști tiparul? Înfrângere, descurajare, disperare și deznădejde… Care a fost reacția lui Dumnezeu? „Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe faţa ta? Israel a păcătuit… Scoală-te, sfinţeşte poporul…” (Iosua 7.10-13). El este un Dumnezeu al pocăinței – nu se mulțumește doar cu mustrările de conștiință; un Dumnezeu al trezirii – nu al complacerii în eșec! Sfințenia e o cale, nu un loc. Când te-ai abătut de la cale, planul lui Dumnezeu este simplu: revino la ea numaidecât! Mărturisește-ți păcatul (1 Ioan 1:9). Prin credință, acceptă mila și iertarea lui Dumnezeu. Și refuză condamnarea lui Satan (Romani 8:1). „Uitând ce este în urma mea… alerg spre ţintă…” (Filipeni 3:13-14). Ca un copil care învață să umble, când cazi – nu rămâne jos și nu renunța! Scurtează timpul în care ești la pământ – ridică-te în picioare și umblă din nou. Nu uita: clipa care te face conștient de păcat ar trebui să aducă și mărturisirea lui, și siguranța iertării!}

_{„Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire…” (1 Corinteni 1:10)}

     _{Pentru a-ți călăuzi familia în mod eficient, trebuie să ai grijă să ții consilii de familie în mod regulat. Pentru că un „consiliul de familie” e locul în care echipa: 1) Își stabilește scopuri; 2) Discută despre împărțirea responsabilităților; 3) Abordează chestiunile care determină dacă echipa câștigă sau pierde. Taților, chiar dacă aveți o poziție de autoritate, trebuie să vă asiguraţi că familia voastră ştie sau învaţă să în practică deciziile. Asta înseamnă să clarificați anumite probleme, să discutați despre părerile diferite, să motivați și să apreciați fiecare membru al familiei. Încercați să ascultați cu inima deschisă. Nu fiți niște simpli ascultători a ceea ce vă spun copiii, încercați să înțelegeți ce simt. Da, voi sunteți șefii, și da: puteți încerca să vă impuneți dorința dacă doriți. Dar mai devreme sau mai târziu, vă veți confrunta cu probleme, întrucât resentimentele se intensifică atunci când oamenii se simt lăsați pe dinafară. Fiecare membru al echipei voastre trebuie să ia parte la procesul de luare a deciziei. Implicați-i! Rugați-L pe Dumnezeu să vă ajute să priviți dincolo de ceea ce doriți voi, spre ceea ce este cel mai bine pentru voi toți. Și să nu cădeți pradă iluziei sau pretenţiei de a primi mulțumiri imediate. Ceea ce astăzi vi se pare bun, vă poate face să rătăciți de la calea unei mai bune zile de mâine. Nu lăsați „intruși” să participe la consiliul vostru de familie. Spuneți-le să rămână la propriul lor consiliu. Cel mai adesea, părerile lor se vor baza pe zvonuri, pe interese proprii sau pe invidie. Respectați intimitatea echipei voastre. Construiți loialitate. Strângeți-vă împreună la rugăciune în mod regulat. Când faceți asta, toată lumea are de câștigat!}

 

_{„Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi…” (Matei 21:21)}

     _{Îndoiala este o poartă prin care diavolul intră în viața ta. Îndoiala face ca „lupta credinței” să devină ceea ce este. Când teama, confuzia, descurajarea și disperarea se cuibăresc în ființa ta, ele îți fură încrederea, bucuria și pacea. Dar îndoiala nu e ceva omenesc? Firește că da; dar este și vicleșugul lui Satan! „Cine nu crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său.” (1 Ioan 5:10) Îndoielile tale scot la iveală lipsa încrederii în ceea ce spune Dumnezeu. Așadar, cum poți să nu te mai îndoiești? La fel cum faci față oricărui alt  păcat – recunoscând că ai o problemă și făcând ceva în această privință. Îndoiala nu poate fi biruită prin judecată, nici chiar prin împotrivire; ea se va supune numai unei renunțări totale. Prin încercarea de a-ți birui îndoielile una câte una semeni cu un alcoolic ce încearcă să scape de băutură reducând-o cu câte un pahar. Nu merge așa! Soluția are două etape: 1) Începe cu o decizie de tipul “odată pentru totdeauna”. E nevoie de o renunțare totală la dreptul tău de a te îndoi de ceva ce a promis Dumnezeu. Înseamnă să spui: „De acum înainte, nu mă voi mai îndoi de Dumnezeu!” Înseamnă să crezi că atunci când Îi predai Lui un lucru, El îţi rezolvă problema! 2) Prin credință, declară: „Doamne, cred deplin întregul Tău Cuvânt!” Va mai bate îndoiala la ușa ta? Da, însă în loc s-o lași să intre, „luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.” (Efeseni 6:16) Nu te neliniști, nu te lupta și nu intra în dezbateri cu îndoielile tale. În schimb, repetă mărturisirea de credință, nu-ți  lua în considerare sentimentele și încrede-te în Dumnezeu, făcând ceea ce-ți spune!}

_{„Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei…” (Psalmul 101:3)}

     _{Astăzi, peste jumătate din copiii cu vârsta între nouă și șaptesprezece ani au cablu de acces la internet sau la televiziune prin satelit în dormitoarele lor. Vechea imagine a familiei strânse în jurul unui singur televizor în sufragerie este total depăşită. În schimb, copiii stau singuri, şi hotărăsc ei înşişi ce doresc să vadă. Firește, nici nu trebuie să stea în dormitorul lor, pentru că acum au acces la orice pe dispozitive care se țin în mână, cum ar fi o tabletă Android sau un iPhone… Un cunoscut cercetător în probleme sociale explică astfel: „Aproape tot ceea ce văd copiii ajunge în mintea lor necenzurat și nefiltrat.” Sub regula „libertății de expresie”, guvernul și tribunalele permit cablul și internetul prin care copiii și nepoții tăi au acces la imagini explicite care detaliază relații sexuale, violență, nuditate și profanare. Ești îngrijorat? Ar trebui să fii! De ce au oile nevoie de păstor? Din același motiv pentru care copiii au nevoie de părinți iubitori și atenți – din cauza lupilor! Faptul că tu nu ai fost expus acestor lucruri diavolești nu-ți garantează faptul că pruncii tăi nu le vor cădea pradă. Mulți părinți nici măcar nu-și fac timp să știe la ce se uită copiii lor! Nu fi unul dintre ei! După relația păcătoasă cu Batșeba și după necazurile pe care le-a produs în familia sa, David a spus: „Voi umbla cu inima fără prihană, în mijlocul casei mele. Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei” (Ps. 103.2-3). Părinților, ce priviţi? Şi la ce se uită copiii voștri?!}

_{„Du-te la scăldătoare… şi spală-te.” (Ioan 9:11)}

     _{Domnul Isus i-a spus acestui orb să meargă la scăldătoarea Siloamului și să-și spele noroiul de pe ochi. Iată o posibilă întrebare: Ce ar trebui să speli tu astăzi, pentru a vedea ceea ce Dumnezeu dorește să vezi, și pentru a face ceea ce dorește El să faci? Fie că este un obicei dăunător, o relație toxică sau o atitudine nepotrivită, trebuie să scapi de ele! Iacov scrie: „Supuneţi-vă, deci, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!” (Iacov 4:7-8). Dumnezeu Își va face partea, dar și tu trebuie s-o faci pe a ta! Dumnezeu Își va extinde harul asupra ta, dar tu trebuie să te porți ca atare. Se spune că apa care curgea în scăldătoarea Siloamului  venea de sub Templu și era folosită pentru spălarea uneltelor folosite la închinare și la jertfe. Cu alte cuvinte, această apă nu venea dintr-un izvor făcut de mâna omului, ci din prezența lui Dumnezeu. Nu uita această idee! Domnul Isus a spus: „Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus.” (Ioan 15:3) Pavel vorbește  (Efeseni 5:26) despre „botezul cu apă prin Cuvânt”. David scrie: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.” (Psalmul 119:9) Secretul unei trăiri creștine reușite este să-ți speli în fiecare zi mintea în Scriptură. Imaginează-te făcând baie în Cuvântul lui Dumnezeu, iar noroiul și murdăria curgând de pe tine… Asta ți se întâmplă când meditezi la Cuvântul Său!}

 

_{„El s-a dus, s-a spălat, şi s-a întors văzând bine.” (Ioan 9:7)}

     _{Uneori, Domnul Isus i-a vindecat pe oameni vorbindu-le; alteori și-a pus mâinile peste ei. Însă vindecarea acestui orb, din Ioan 9, nu a fost o lucrare de o clipă! „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului!” El s-a dus, s-a spălat, şi s-a întors văzând bine.” (v. 7). Întrebare: cât de departe era scăldătoarea Siloamului? Pentru un orb, orice călătorie este lungă. Imaginează-ți acest om cu noroi pe ochi, încercând să-și croiască drum spre scăldătoarea Siloamului. Putem învăța o lecție importantă de aici: chiar și când ne atinge Dumnezeu, uneori trebuie să umblăm cu mizeria pe noi până ajungem la locul vindecării, al eliberării și al scăpării. Iată încă un gând: cel ce i-a spus acestui om despre Isus și l-a adus la El a trebuit să-l însoțească până și-a căpătat vederea și a putut să umble singur. Nu-i poți spune cuiva care se luptă cu o problemă: „Ţi-am spus despre Isus, te-am adus la biserică, dar tu încă bâjbâi prin întuneric și ești legat de aceleași probleme, așa că mă dau bătut!” Dumnezeu nu renunță niciodată la oameni și nici noi nu trebuie să renunțăm la ei. Când cineva continuă să se lupte cu o dependență, unii creștini spun că nu ar trebui să fie mântuit. Întrebare: de câte ori nu cădem noi pradă resentimentului, mândriei, poftei, lăcomiei, bârfei etc.? Lista este nesfârșită, și cu toate acestea Dumnezeu nu renunță la noi! Uneori, oamenii trebuie să stăruie pentru izbăvirea și vindecarea lor până când ele se întâmplă efectiv. Atât de mult trebuie să-i iubești, să crezi în ei, să te rogi pentru ei și să lucrezi cu ei până la vindecare!}

_{„Eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.” (Ioan 9:25)}

     _{După ce Domnul Isus i-a redat vederea orbului, fariseii au încercat să-l atragă pe acel om într-o dezbatere teologică despre cine era Isus și de unde-i venea puterea, dar el a refuzat să se certe cu ei. El a spus simplu: „Eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.” – și același argument este valabil și astăzi. Unii oameni spun: „Perioada minunilor a trecut!” Adevărul e că nu există o perioadă a minunilor, ci numai un Dumnezeu al minunilor – care spune: „Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb.” (Maleahi 3:6) Biblia spune: „Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!” (Evrei 13:8). Asta înseamnă că El ce a făcut, mai face încă… Ce a spus, El mai spune încă… Oricare ar fi problema ta, ai două opțiuni: să trăiești cu ea și să încerci să te obișnuiești; sau să crezi că Dumnezeu te poate elibera de ea. Anumite lucruri, precum alcoolismul, dependența și abuzul, pot exista în familia ta, însă prin harul lui Dumnezeu poți întrerupe ciclul! Te rog să asculți următoarele afirmaţii: puterea lui Dumnezeu este mai mare decât obiceiul tău! Nu numai că El te poate elibera de lucrul care te ține prizonier, dar El te poate elibera şi de efectele lui persistente! Cuvântul Său pentru tine este acesta: „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou, şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum…” (Isaia 43:18-19). Așadar, întoarce-te la Dumnezeu astăzi! Dă-ţi o șansă! Ai încercat atâtea alte lucruri, acum încearcă-L şi pe El! Vei vedea că nu te va dezamăgi!}

_{„A scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta…” (Ioan 9:6)}

     _{Dr. Samuel Rodriguez, președintele Conferinței Naționale Spaniole Creștine pe tema Leadershipului sublinia faptul că ADN-ul se află în salivă, și că atunci când Domnul Isus a scuipat, orbul a primit un transfer de ADN divin. El spune că Domnul Isus nu a pus saliva pe ochii bărbatului, ci pe  pământ – materialul din care a fost făcut omul. Cu alte cuvinte, Domnul Isus s-a întors la rădăcina problemei! Să înțelegem un lucru: Dumnezeu nu-ți tratează pur și simplu simptomele; El se întoarce la sursa problemei tale pentru a te elibera de ea. Pentru a schimba rodul, El schimbă rădăcina. Acest om nu a avut niciodată abilitatea de a vedea; s-a născut orb și a avut nevoie de o minune creatoare. Aceasta necesită un transfer de ADN divin, care să-l facă ceea ce nu a fost niciodată și care să-i dea ceea ce nu a avut niciodată. Dumnezeul nostru este măreț, nu-i așa? Știi de ce a venit Domnul Isus? „Să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit.” (Isaia 61:1-3) Nu contează dacă părinții tăi au contribuit la problema ta, sau pur și simplu ai făcut alegeri greșite în viață: Domnul Isus te poate elibera, te poate reface și-ți poate dărui o viață nouă! Domnul Isus nu a dat vina pe acest om sau pe părinții lui, deoarece pentru El prioritară nu era condamnarea, ci transformarea – şi aşa este încă şi azi!}

 

_{„Cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui?” (Ioan 9:2)}

     _{În evanghelia. după Ioan, la cap. 9 vers. 2 citim: „Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu”. Când un om este prins în capcana unui obicei distrugător, obișnuim să spunem: „moștenire de familie”. Psihiatrii ne spun că 90% dintre cei ce abuzează de alții au fost ei înșiși abuzați; pur și simplu ei „exprimă prin gesturi” ceea ce li s-a făcut și lor. Ei spun că dacă alcoolismul și dependența există în familia ta, ai și tu gena dependenței, ceea ce înseamnă că te afli într-un risc mai mare de-a te apuca de băutură sau de droguri. Însă trebuie să remarcăm că Domnul Isus nu s-a lansat în dezbaterea pe tema „moștenire sau fire”. În esență, El a spus: „Este doar o ocazie ca Dumnezeu să-Și arate dragostea și harul prin eliberarea acestui om.” Așadar, dacă problema este prea mare pentru tine, ea nu este prea mare pentru Dumnezeu! De fapt este o platformă unde El poate să-și demonstreze harul în viața ta. „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17) Dumnezeu nu-ți consultă trecutul pentru a-ți determina viitorul. Înainte de-a te întâlni cu Hristos, erai mort spiritual. De aceea, El a spus: „Trebuie să te naști din nou.” (Ioan 3:3). Din acel moment, trecutul nu mai are nicio putere asupra ta (sau are puterea pe care i-o dai tu). Așa că, poți scăpa de „moștenirea de familie” prin puterea și harul Domnului!}

_{„Daţi-vă… toate silinţele ca să uniţi cu credinţa…” (2 Petru 1:5)}

     _{Ca lider, ar trebui să te bazezi pe următoarele versete: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia… El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti… De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori…” (2 Petru 1.3-8). Să remarcăm verbul „a uni”. Fie că ești lider acasă, la locul de muncă sau la biserică, trebuie să înveți și să crești mereu. Când investești continuu în tine însuți, în timp, rezultatul inevitabil este creșterea. Chiar dacă este adevărat că unii se nasc cu mai multe daruri naturale decât alții, abilitatea de a fi lider e o colecție de competențe, dintre care aproape toate pot fi deprinse și îmbunătățite. Dar procesul nu are loc peste noapte. E complicat să fii lider! Există mai multe fațete, precum: respectul, experiența, tăria emoțională, competențele omenești, disciplina, viziunea, avântul, sincronizarea – şi lista poate continua. De aceea liderii au nevoie de așa de multă pregătire pentru a fi eficienți. Pentru a continua să fii un lider, trebuie să continui să înveți, iar procesul de învățare este pe termen lung, ducând la auto-disciplină și perseverență. Scopul tău trebuie să fie să devii mai bun cu fiecare zi, să clădești ceva pe succesul de ieri și să înveți din greșeli. Solomon a spus-o astfel: „Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa…” (Proverbe 1:5).}