_{„Acest fiu al meu… era pierdut, şi a fost găsit.’ Şi au început să se veselească.” (Luca 15:24)}

     _{Să remarcăm ce a făcut tatăl pentru fiul risipitor, în clipa în care acesta s-a smerit și a spus: „am păcătuit” (v. 18), pentru că Dumnezeu va face la fel cu orice fiu risipitor care se întoarce: (1) „Aduceţi repede haina cea mai bună, şi îmbrăcaţi-l cu ea” (v. 22). Îți poți imagina în ce hal mirosea și arăta acest băiat, după ce se bălăcise în murdăria din cocina porcilor?! Te identifici cumva cu el? Iată o veste bună: Dumnezeu ne acoperă păcatul cu haina neprihănirii lui Hristos. Din acel moment, El ne vede ca fiind „în Hristos”. De aceea, în ochii Lui noi suntem mereu primiți. (2) „puneţi-i un inel în deget” (v. 22). Acesta era inelul cu pecetea familiei, folosit în relațiile de afaceri. Când era pus pe ceară, echivala cu semnătura. Încă o veste bună: Dumnezeu nu te restaurează parțial, El îți reînnoiește mandatul și îți redă autoritatea deplină pentru a face lucrarea în Numele Lui! (3) „încălţăminte în picioare” (v. 22). Fiul risipitor se pregătea să-i spună tatălui său: „nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi” (v. 19). În vremurile acelea, slujitorii angajați nu purtau încălțăminte în public; numai fiii. Ce minunat – tatăl i-a redat drepturile de fiu! (4) „Aduceţi viţelul cel îngrăşat, şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim…” (v. 23). Un vițel nu se îngrașă peste noapte! Tatăl plănuise sărbătoarea de multă vreme. El nu renunțase la fiul său! De aceea, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Dumnezeu nu a renunțat nici la tine! Întoarce-te la El și lasă-L să te restaureze!}

_{„Când era încă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l-a sărutat mult.” (Luca 15:20)}

     _{Iată un lucru interesant, dar neștiut despre pilda fiului risipitor, așa cum îl subliniază pastorul James Bradley: familiile iudeilor care își duceau traiul în sate mici erau comunități cu relații strânse, iar oamenii se cunoșteau foarte bine între ei. Așadar, când se întâmpla câte ceva, vestea se răspândea cu repeziciune. Când fiul cel mic și-a cerut moștenirea, era ca și cum i-ar fi spus tatălui său: „Nu mai pot aștepta până mori. Vreau ce-i al meu, acum!” Așa ceva nu se mai auzise! Apoi, mezinul a plecat, a uitat de valorile în care crescuse, și și-a risipit averea pe chefuri și femei ușoare. Prin urmare, a ajuns falit, lucrând la cocina porcilor. Pentru un evreu, îți poți imagina rușinea! După ce i-a frânt inima tatălui său și a încălcat regulile comunității, s-a hotărât să se întoarcă acasă. Aceea a fost clipa în care tatăl „a alergat” să-l întâmpine. Iată de ce: dacă el se întorcea acasă după un eșec atât de drastic, bătrânii orașului trebuiau să organizeze o „ceremonie a rușinii”, cunoscută în evreiește drept kezazah: era luat un ulcior de lut și dat cu el de pământ în fața băiatului, ceea ce însemna că legăturile lui cu comunitatea erau rupte și că nu mai era binevenit. Acesta a fost motivul pentru care tatăl său a alergat să-l întâmpine. El spunea: „Trebuie să ajung la fiul meu cu harul, înainte să ajungă ei cu Legea! Trebuie să-i dau speranță înainte ca ei să i-o fure! Eu mă gândesc la o altă ceremonie: o petrecere de bun-venit pentru a-i sărbători revenirea!” Ceea ce a făcut atunci tatăl pentru fiul risipitor, Dumnezeu o face pentru tine astăzi, dacă te întorci la El!}

_{„Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:26-27)}

     _{Un expert în probleme de căsnicie și familie scria: „Nu certurile trebuie să-i îngrijoreze pe cei căsătoriți, ci ceea ce se întâmplă după ce luptele s-au domolit.” Aproape toți soții și toate soțiile experimentează conflicte din când în când, ceea ce nu e neapărat nesănătos pentru relație. O ciorovăială verbală care nu depășește limitele rezonabilului poate deschide ferestrele inimii, dându-le ocazia celor doi să-și verse năduful și să-și ușureze sufletul. Întrebarea importantă este; ce se întâmplă după ce se încheie o ceartă? În relațiile sănătoase, confruntarea sfârșește prin iertare, printr-o apropierea mai mare a celor doi, printr-un respect și o înțelegere mai profundă, și uneori printr-o intimitate mai mare. În căsniciile instabile însă, conflictul nu este în totalitate rezolvat. Această situație este foarte periculoasă, întrucât consecințele unui conflict încep să se suprapună peste preludiul altuia. Este o idee bună ca cei doi să privească atent la ceea ce se întâmplă după o confruntare. Nu cumva ceea ce ai spus sau ai făcut a produs durere partenerului sau partenerei tale? Nu cumva trebuie să-ți ceri iertare pentru că ai atacat stima lui/ei de sine, în loc să te concentrezi pe problema care a dus la ceartă? Nu cumva există probleme substanțiale care nu au fost rezolvate încă? Dacă e așa, rezolvă-le numaidecât, înainte ca ele să macine și să erodeze relația din interior. Apostolul Pavel a înțeles acest principiu foarte clar. „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului.” El a scris aceste cuvinte cu două milenii în urmă, dar și astăzi ele reprezintă un sfat foarte prețios, şi pentru cei căsătoriți!}

_{„Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat.” (1 Corinteni 7:3)}

     _{Taj Mahal este unul dintre cele mai frumoase și mai costisitoare morminte care s-au construit vreodată, iar la obârşia lui se află o legendă. Când soția preferată a conducătorului indian Shah Jahan a murit, el a poruncit construirea mormântului în semn de amintire. A așezat sicriul în mijlocul parcelei de pământ, iar construcția a început efectiv în jurul lui. Însă, după câțiva ani, durerea pentru soția sa a făcut loc pasiunii pentru acel proiect. Într-o zi, în timp ce inspecta șantierul, se spune că s-a împiedicat de o cutie de lemn și a pus să fie aruncată. Au trecut mai multe luni până când și-a dat seama că era sicriul soției sale. Scopul inițial al monumentului comemorativ s-a pierdut în detaliile construcției! Putem învăța o lecție de aici: ea se numește „valori la locul nepotrivit”. Dacă ești soț și tată, probabil că soția și copiii tăi apreciază lucrurile pentru care muncești. Dar știi ce-și doresc ei cu adevărat? Pe tine! Timpul tău! Atenția ta! Afecțiunea ta! J. Paul Getty a fost unul dintre cei mai bogați oameni din lume, și cu toate acestea a eșuat lamentabil față de familia sa. El a mărturisit între altele: „Nu am avut niciodată înclinația spre invidie, cu excepția invidiei pe care o simt față de cei care au abilitatea de a face o căsnicie să meargă și să dureze, într-o atmosferă de fericire. E o artă pe care n-am reușit niciodată s-o stăpânesc”. Așadar, în încercarea ta de a construi un Taj Mahal, încearcă să nu uiți scopul pentru care îl construiești. „Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat.”}

 

_{„Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn…” (Romani 10:9)}

     _{Pentru a deveni creștin trebuie să faci două lucruri. Primul: trebuie să-L primești pe Isus ca Mântuitor al tău. Al doilea, mult mai dificil: trebuie să-L faci pe Isus Domnul tău – „șeful” incontestabil! Fiecare dintre noi are un “eu” suficient de mare pentru a-și dori să fie în control, şi tocmai această latură din noi trebuie răstignită zilnic. Răstignirea este una dintre cele mai dureroase morți pe care o poți experimenta, întrucât moartea este lentă și cumplită. Câtă vreme “eu”-l tău mai are suflare, el se va ridica și se va lupta pentru control. Când Îl faci pe Isus Domnul vieții tale, renunți la control în toate domeniile; astfel: 1) Isus, nu tu, va decide unde mergi. 2) Isus, nu tu, va decide prețul pe care-l ai de plătit. 3) Isus, nu tu, va decide ceea ce vei deveni. „Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi-l cumpără.” (Matei 13:45-46). Să remarcăm cuvintele „tot ce are”. Dacă vrei să afli ce preț ai de plătit pentru ca Isus să devină Domnul vieții tale, trebuie să știi că te va costa tot ceea ce ai. Negustorul a prețuit atât de mult mărgăritarul, încât a considerat că merită orice preț va trebui să plătească. Așadar, iată întrebarea: ce valoare dai tu relației tale cu Hristos? Acest om a crezut că răsplata va fi mai mare decât investiția. Crezi şi tu asta? Mântuirea e gratuită, dar faptul de a-L face pe Isus Domnul vieții tale îți cere să-I predai Lui tot ce ai. Ești gata pentru asta? Ești dispus?}

_{„Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.” (Coloseni 4:6)}

     _{Zidirea încrederii și a intimității în comunicare necesită: 1) Străduința în a-ți câștiga încrederea. Încrederea nu este un „drept”: e un privilegiu pe care ți-l câștigi când dai dovadă că ești demn de încredere. Noi nu dăm atenție politicienilor care spun: „Puteți conta pe mine!”, decât dacă trecutul lor dovedește asta. Standardul lui Hristos pentru încredere a fost „Credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.” (Ioan 14:11) Cercetările socio-psihologice atestă că vorbirea blândă și calmă poate mări deschiderea și respectul ascultătorului față de tine. Tonul vocii contează mult. Universitatea din Houston a făcut un studiu prin care s-a descoperit că, dacă vorbești mai încet și mai rar, ascultătorul va răspunde cu o mai mare deschidere și încredere. Această descoperire i-a ajutat pe oncologi să le dea pacienților veștile rele într-un mod mai încurajator. Când doctorii și-au redus debitul verbal și și-au coborât vocea, pacienții i-au perceput ca pe niște empatici cărora le pasă. Biblia vorbește despre „un răspuns blând” (Proverbe 15:1). 2) Deprinderea de a-ţi asculta interlocutorul. Ascultarea este o activitate dificilă, întrucât din obișnuință ne concentrăm atenția pe noi înșine și pe propriile noastre interese. Studiile arată că omul de rând intervine înainte ca vorbitorul să termine. Chiar și doctorii care sunt instruiți să audă informații medicale importante au tendința de a-i reduce la tăcere pe pacienți după primele douăzeci și trei de secunde – cu mult înainte de a spune tot ce au de spus. Instruiește-te să te concentrezi asupra celeilalte persoane, asupra cuvintelor ei, asupra expresiei feței și asupra limbajului trupului. Astfel, în numai câteva săptămâni, vei reuși să devii genul de comunicator în care oamenii au încredere.}

_{„Cuvintele prietenoase sunt… sănătoase pentru oase.” (Proverbe 16:24)}

     _{Pentru o comunicare eficientă: 1) Folosește „poarta ochilor”! Contactul vizual stimulează circuitele socio-umane din creier, reducând nivelul hormonului de stres și crescându-l pe cel al simpatiei. Când te uiți în mod intenționat la o altă persoană, reacționezi rapid la șapte expresii de bază ale feței – mânie, teamă, tristețe, dezgust, surpriză, mulțumire și fericire. Acestea sunt cuvinte-cheie; folosește-le! 2) Exprimă aprecierea! Primele cuvinte pe care le rostești stabilesc tonul întregii interacțiuni. Un singur compliment poate crea încredere. Cercetătorii de la Universitatea Loyola au descoperit că atunci când, într-o conversație, oamenii sunt de acord la nivelul de bază, interacțiunile dintre ei sunt apreciate ca satisfăcătoare pentru fiecare. Pe de altă parte, dezacordul creează imediat în ascultător o stare defensivă. Așa că începe fiecare conversație cu un compliment, și încheie-o cu o frază care transmite apreciere autentică! Cercetările demonstrează că remarcile făcute la sfârșitul unei interacțiuni sunt foarte eficiente, deoarece ele rămân în mintea celui ce le-a auzit. „Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase.” 3) Fii succint! Mintea noastră conștientă reține numai un mic volum de informație, care este scoasă din memorie atunci când se încarcă o alta, nouă. Așa că e bine să rostești o frază sau două odată, după care să respiri. „Să nu spui vorbe multe.” (Eclesiastul 5:2). Dacă tu consideri că este necesară o conversație mai lungă, înștiințează-l dinainte pe cel ce te ascultă. Aceasta îl pregătește să se poată concentra și să ignore propria lui vorbire lăuntrică.}

_{„Ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!” (Proverbe 15:23)}

     _{Potrivit cercetărilor de ultimă oră din domeniul neurologiei, te poți „instrui” să vorbești și să asculți  într-un mod care stimulează simpatia și încrederea în creierul persoanei cu care vorbești. Gândește-te ce prețios este lucrul acesta în comunicare! Iată câteva principii dovedite care te ajută să faci lucrul acesta: 1) Respiră adânc și activează îngăduința, înainte de a vorbi! Când trebuie să faci față unei situații stresante, este esențial să-ți păstrezi calmul. Stresul generează încordare, încordarea duce la mânie, iar mânia te împiedică să te faci înțeles. Așa că, stai câteva clipe, respiră adânc și numără până la cinci! S-a dovedit faptul că și gimnastica mușchilor gâtului și căscatul, produc modificări în creier și îmbunătățesc semnificativ competențele în comunicare. Noi suntem „făpturi minunate” (Psalmul 139:14). 2) Gândește lucruri încurajatoare! „El este ca unul care îşi face socotelile în suflet.” (Proverbe 23:7). Orice gând negativ pe care îl ai poate interfera cu acele părți ale creierului folosite în procesarea limbajului, în ascultare și vorbire – ceea ce poate duce la o stare de defensivă și de neîncredere. Studiile neurologice au descoperit că gândurile pozitive, despre o altă persoană sau despre un subiect anume, te pot ajuta să ai succes în relațiile personale și de afaceri. 3) Pecetluiește-ți discursul cu un zâmbet! Chipul tău îți dă în vileag sentimentele. „Iacov s-a uitat şi la faţa lui Laban; şi iată că ea nu mai era ca înainte.” (Geneza 31:2). Cercetările arată că amintirile și gândurile plăcute referitoare la persoanele pe care le cunoști îți creează o expresie a feței care transmite bunătate, compasiune și interes, stimulând în ceilalți încrederea și deschiderea.}

_{„Nu dispreţui mustrarea Domnului…” (Proverbe 3:11)}

     _{Biblia ne sfătuieşte: „Nu dispreţui mustrarea Domnului, şi nu te mâhni de pedepsele Lui. Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!” (Proverbe 3.11-12). Pentru că Dumnezeu te iubește, când vede lucruri în viața ta care au potențialul de a-ți dăuna ție și celor din jur, El nu Se face că nu le vede! Pavel scrie: „Uită-te, deci, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu…” (Romani 11:22). Dumnezeu te va confrunta cu blândețe, dar dacă nu asculți, El va trebui să Se poarte cu tine cu asprime. Asta pentru că a investit prea mult în tine pentru a te lăsa să cazi. Dumnezeu nu numai că ne confruntă, dar El Se așteaptă să ne confruntăm şi ajutăm unii pe alții când greșim. Pavel l-a confruntat pe Petru, tovarăşul său de lucru, de față cu credincioșii iudei și cu cei dintre neamuri, deoarece problema era importantă pentru reușita misiunii lor (Galateni 2:14). Confruntarea sănătoasă are cel puţin șase consecinţe: 1) Clarificare. Ai parte de o înțelegerea mai bună asupra persoanei și asupra celor întâmplate. 2) Schimbare. Ea aduce promisiunea că vor apărea îmbunătățiri – și că acestea se vor produce în tine! 3) O relație mai bună. Folosită corect, confruntarea va adânci relația cu cealaltă persoană. 4) Curăție. Când lucrurile sunt scoase la iveală, relațiile devin curate și liniștite. 5) Respect. Lumea te va aprecia și te va respecta și mai mult ca lider. 6) Siguranță. Oamenii se vor simți în siguranță, știind că ești suficient de puternic pentru a lua atitudine atunci când lucrul acesta contează. Oamenii își doresc un lider care spune: „Când apare o problemă, mă confrunt cu ea în mod direct, prompt și cu respect. Voi ajuta la îndreptarea situației și voi readuce lucrurile pe un făgaș normal!”}

 

_{„Roada Duhului este… înfrânarea poftelor.” (Galateni 5:22-23)}

     _{Este oare auto-disciplina grea și solicitantă? Da! Cu toate acestea, în loc să te concentrezi asupra cerințelor ei, gândește-te la beneficii. Când începi să înțelegi puterea, libertatea, bucuria și victoria pe care le aduce auto-disciplina, vei dori să le ai! O minte disciplinată constituie diferența dintre o viață fericită și o viață nefericită; dintre o viață de obiceiuri distrugătoare și o viață de libertate în Dumnezeu. Disciplina este prietenul tău, ceva ce trebuie îmbrățișat zilnic. Este o unealtă dată de Dumnezeu pentru a te ajuta să-ți atingi țelurile. Un motiv pentru care disciplinarea minții este atât de importantă este acela că starea minții tale te poate schimba foarte rapid. Într-o zi, poți fi calm, liniștit, sigur pe tine și încrezător în Dumnezeu… pentru ca în următoarea zi, abia să te mai poți recunoaște: neliniștit, nervos, negativist și plin de îndoială. De ce? Pentru că gândirea îți afectează emoțiile. Iată încă un lucru pe care trebuie să-l știi: la fel cum curenții de aer din jurul tău conțin semnale care pot fi detectate de aparatele radio sau TV, există forțe spirituale în jurul tău care încearcă să-ți modeleze mintea și să-ți influențeze gândirea. Așa că, roagă-L pe Dumnezeu să te ajute și nu-ți lăsa mintea ta să se gândească la ce vrea ea. Începe să-ți controlezi gândurile și concentrează-ți gândirea asupra lucrurilor potrivite. Renunțarea la vechile obiceiuri și formarea unor obiceiuri noi necesită timp, așa că perseverează! Nu e ușor să-ți dezvolți o  auto-disciplină, dar la sfârșit merită. Când câștigi bătălia pentru mintea ta, vei fi mult mai hotărât, mai încrezător și mai concentrat. Totodată, vei fi o persoană biruitoare și cu o mai mare eficiență.}