_{„Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.” (Ioan 15:12)}

     _{Trage aer în piept și ține-l acolo o clipă. Acum expiră. Unde s-a dus aerul? Aerul pe care tocmai l-ai dat afară va face înconjurul pământului în următoarele douăsprezece luni, timp în care fiecare moleculă pe care ai expirat-o va fi inspirată de altcineva pentru a fi expirată din nou… În felul acesta noi suntem legați unii față de alții, suntem conectați prin respirație – unii de alții, dar și de Cel care a suflat prima oară peste noi suflare de viață. Întrucât există o chimie comună membrilor din rasa umană, suntem interdependenți. Noi suntem afectați pozitiv sau negativ de faptele celorlalți. În perioada generației egoiste denumită „Generația Eu”, era un lucru obișnuit să-i auzi pe oameni spunând: „Câtă vreme nu rănesc pe nimeni, nu e treaba nimănui ce fac eu!” Din nefericire, tot ceea ce facem îi afectează pe oameni și nu există așa-numitele fapte complet independente. Poetul John Donne a scris: „Nici un om nu este o insulă, în întregime singură, ci fiecare om este o bucată de continent, o piesă dintr-un întreg.” Având lucrul acesta în minte, reţine şi aceste două versete: 1) „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii” (Ioan 13:34). 2) „Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii” (Romani 13:8). Asta înseamnă că astăzi ai obligația să arăți că-ți pasă într-un mod practic!}

_{„Să nu datoraţi nimănui nimic…” (Romani 13:8)}

     _{Nimic nu este mai greșit decât să-ți închipui că dacă ai câștiga la loto toate problemele tale s-ar rezolva! Aproape jumătate din cei care devin milionari peste noapte falimentează în câțiva ani. De ce? Dintr-o varietate de motive: afaceri proaste, o viața extravagantă, planuri nebunești, rude ”binevoitoare”… Și încă un motiv – unul foarte important: crezând că au abilitatea de a transforma totul în profit și că norocul este de partea lor, ei încep să joace şi să parieze tot mai aventuros şi nesăbuit… și ajung să piardă tot. Încearcă să înțelegi: dacă nu cheltuiești mai puțin decât câștigi, nicio sumă nu-ți va fi vreodată suficientă! Așadar, dacă ești deștept, când obții o mărire de salariu sau primești un cadou neașteptat, nu trebuie să adopți un stil de viață mai extravagant. Mai bine redu-ți datoria, înainte ca ea să devină o piatră în jurul gâtului tău și să te facă să te îneci. Niciun venit nu va fi suficient, dacă nu ții în frâu ritmul în care cheltuiești banii. Singura cale prin care poți înainta din punct de vedere financiar este să-ți refuzi unele lucruri pe care ți le dorești și să pui deoparte pentru viitor. Dacă nu ai disciplina de a face lucrul acesta, mereu vei avea datorii. Când guvernul are datorii, pur și simplu taxele noastre vor crește și noi le plătim. Dar când tu intri în datorii – ești pe cont propriu. Nu așa dorește Dumnezeu să trăiești! Adevărata bucurie nu vine prin obținerea tuturor lucrurilor pe care ți le dorești, ci prin descoperirea binecuvântărilor de care ți s-a făcut parte deja, și învățând să te bucuri de ele! Iată care ar trebui să fie scopul tău: „Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii”.}

_{„Am făcut o juruinţă Domnului, şi n-o pot întoarce.” (Judecători 11:35)}

     _{După ce a ajuns în Lumea Nouă, Cortez (exploratorul spaniol) a debarcat împreună cu echipajul și a dat foc corăbiilor în timp ce marinarii priveau buimăciți și îngroziți. Prin această faptă, Cortez le-a pecetluit dedicarea față de explorarea noului teritoriu și s-a asigurat că ei nu vor renunța niciodată și nu se vor întoarce. Şi ştii ceva? Neavând altă alternativă, percepția ţi se limpezește, tendinţa de a amâna este înlăturată și ești pus în fața unei decizii. Când ești pus la colț, începi să privești în profunzime, și făcând astfel descoperi calitățile date de Dumnezeu de care n-ai știut niciodată! Când te apropii de un termen limită, în tine se eliberează un flux creativ. De exemplu, nimic nu-ți intensifică mai mult dedicarea decât amenințarea eșecului sau riscul de a te face de rușine. În ”Tirania e-mailului”, John Freeman spunea: „Atenția este una din cele mai prețioase resurse moderne. Dacă o irosim într-o comunicare frivolă, rămânem fără ea atunci când avem într-adevăr nevoie de ea”. Distragerile atenției te secătuiesc, îți încețoșează mintea și îți afectează ritmul. Proiectele dau greș, companiile intră în faliment și căsniciile eșuează, din cauza modului în care distragerile atenției ne golesc de resurse și ne distrug relațiile. Vezi să nu ajungi la sfârșitul vieții și, privind în urmă, să descoperi că ai ratat lucrurile care aveau o reală însemnătate, pentru a face lucrurile care nu aveau nicio valoare. Iefta a făcut o juruință lui Dumnezeu, care a dus la victorie pentru poporul Israel și la promovarea lui în funcția de conducător al poporului. E un angajament pe care trebuie să-l iei astăzi, ca să poţi spune ca Iefta: „Am făcut o juruinţă Domnului, şi n-o pot întoarce.”}

_{„Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări…” (Iacov 1:2)}

     _{Diavolul știe că, atunci când îți dai seama că el este sursa ispitelor, își pierde avantajul. El știe că atunci când înțelegi că el a fost cel care a inițiat ispita, vei da înapoi mai greu decât atunci când crezi că de la tine pornește ispita. Dacă diavolul s-ar apropia de tine și ți-ar spune: „Am venit ca să te fac să păcătuiești și să te simți condamnat”, vulnerabilitatea ta la ispitirile lui s-ar evapora! El nu-ți va spune asta – dar dacă nu uiți lucrul acesta, vei avea avantaj în fața lui. Pavel a spus-o astfel: „nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” (2 Corinteni 2:11). O altă percepție eronată este aceea că ispita e pierdere de vreme și efort irosit degeaba. În perioadele lungi de ispită avem impresia că am pierdut teren, nu că l-am câștigat. Nu! A ține piept ispitei înseamnă a te lupta „lupta cea bună a credinței” (1 Timotei 6:12), prin care Dumnezeu îți dezvoltă caracterul. „Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi…” (Iacov 1:2-4) Firește, răsplata ta depășește beneficiile din prezent, fiind o răsplătire veșnică. „Cu toate că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre… să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos…” (1 Petru 1:6-7). Să mai adăugăm şi glorioasa garanție a lui Dumnezeu: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii…” (Iacov 1:12).}

_{„Ferice de cel ce rabdă ispita.” (Iacov 1:12)}

     _{Cea de-a doua percepție eronată despre ispită este aceasta: ispita este un păcat. Diavolul dorește să te învinovățești pentru ispitele care vin în viața ta. De ce? Pentru că atunci când crezi că tu ești sursa ori cauza lor, te simți condamnat și descurajat. Pe măsură ce te afunzi în descurajare, devii o pradă ușoară, iar diavolul te convinge să mergi mai departe și să cedezi ispitei. În mod ironic, ai cedat ispitei prin teama că ai căzut deja! Nu, ispita în sine nu este păcat; păcatul apare numai când cedezi în fața ei! Mulți dintre noi ne simțim deficitari spiritual, departe de Dumnezeu, chiar prefăcuți pentru că avem impresia că noi înșine am inițiat ispita. Imaginează-ți un hoț în casa ta, și când îl surprinzi, el te acuză că tu ești hoțul! L-ai crede? Sigur că nu! Cu toate acestea, e modalitatea prin care Satan se apropie de noi. După ce ne ispitește, el ne aduce acuzații prin gânduri precum: „Un creștin adevărat nu ar avea niciodată astfel de gânduri!” Când ne cunoaștem propria slăbiciune, acuzațiile lui par plauzibile și îl credem. Apoi ne simțim condamnați, alunecăm spre descurajare și cedăm ispitei. Să înțelegem un lucru: condamnarea vine de la diavol (1 Timotei 3:6). Biblia spune: „Acum, deci, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus.” (Romani 8:1) Când Satan trimite ispita, Duhul Sfânt lucrează în noi, ajutându-ne să-i respingem sugestiile și amintindu-ne de disponibilitatea Domnului Isus de a ne ajuta să ieșim biruitori. „Prin faptul că El Însuşi a fost ispitit… poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.” (Evrei 2:18) Așadar, când ești ispitit, respinge condamnarea diavolului și apelează la ajutorul Domnului Isus pentru a fi biruitor!}

_{„Nu ne duce în ispită…” (Matei 6:13)}

     _{Mulți dintre noi suferim inutil din cauza percepțiilor noastre eronate în ce priveşte ispita. Prima este aceasta: așteptăm ca ispitele să înceteze – sau cel puțin să scadă în intensitate. Când au intrat în Țara Promisă, iudeii au avut aceeași așteptare. Ei au fost surprinși să constate că în țară încă se aflau canaaniții. Așa că s-au simțit descurajați, gândindu-se probabil că o luaseră direcţia greșită. „Cu siguranţă nu aceasta este Țara Promisă!” Cuvântul lui Dumnezeu spune clar că viața creștinului, de la început și până la sfârșit, este o luptă. Pavel spune că noi suntem chemați să luptăm împotriva „domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12), iar nivelul ispitei crește pe măsură ce ne apropiem tot mai mult de Dumnezeu. Să remarcăm: când poporul Israel a părăsit prima dată Egiptul, Dumnezeu nu i-a condus prin țara filistenilor „cu toate că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul, şi să se întoarcă în Egipt” (Exod 13:17). Dumnezeu le-a înțeles puţinătatea credinței și i-a protejat de dușmanii lor. Dar mai târziu, după ce credința lor s-a întărit, El le-a îngăduit să se confrunte cu cele șapte națiuni puternice. La fel ca atunci, pentru a avea o viață victorioasă, şi noi azi trebuie să ne confruntăm cu ispita și să luptăm pentru a ne croi drum spre victorie, convinşi că „Cel ce este în noi, este mai mare decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4). Firește, atacul dușmanilor a dovedit poporului Israel că se afla în Țara Promisă. Așadar, faptul că experimentezi ispita este o dovadă că asculți cu adevărat de Hristos!}

_{„Slujiţi-vă unii altora în dragoste.” (Galateni 5:13)}

     _{Vorbim despre ce te împiedică să-i slujești pe ceilalți; un alt obstacol este Controlul. Chiar dacă este important să te concentrezi asupra înțelegerii celorlalți, trebuie totodată să fii autentic și deschis, așa încât și ei să te înțeleagă pe tine. Dar pentru că asta te poate face să te simți vulnerabil, mulți dintre noi nu doresc să fie transparenți. Autorul și fostul căpitan al marinei americane Mike Abrashoff remarca: „Unii lideri au impresia că dacă îi țin pe oameni în întuneric, mențin un anume control. Dar asta denotă nebunia liderului și eșecul organizației. Caracterul ascuns duce la izolare, nu la reușită! Cunoașterea înseamnă putere, da, însă liderii au nevoie de putere colectivă. Am descoperit că atunci când oamenii știau care sunt obiectivele, cu atât mai mult erau de acord – și cu atât mai bune erau rezultatele pe care le obțineam împreună”. De fiecare dată când oamenii simt că informația li se ascunde, se creează o distanță. Se simt ca niște intruși și prin urmare le scade moralul, dimpreună cu performanța. În cartea sa: „Lead, Follow, or Get Out of the Way (Condu, urmează sau dă-te la o parte – n.tr.)” Jim Lundy scrie despre ceea ce el numește „plângerea subordonaților” – care sună cam așa: „Noi, cei neinformați, lucrând pentru cei inaccesibili, facem imposibilul pentru cei nemulțumitori”! Te-ai simțit vreodată așa? Apoi tot Lundy scrie și „plângerea ciupercilor”, care auziţi cum sună: „Avem sentimentul că suntem ținute în beznă. Din când în când vine cineva și împrăștie peste noi bălegar. Dar când ne scoatem capetele, ele ne sunt tăiate și ne sunt puse în conserve.” Liderii buni nu se izolează și nu-i țin pe oameni în întuneric, cu bună știință, ci îi informează și îi includ în procesul de luare a deciziilor, ori de câte ori este posibil. Fă-le cunoscut oamenilor cine ești și ce crezi!}

_{„Dar ei, fără să le pese…” (Matei 22:5)}

     _{Ce te mai împiedică să-i slujești pe oameni? Indiferența. Un binecunoscut comediant glumea: „Oamenii de știință au anunțat astăzi că au descoperit remediul împotriva apatiei. Cu toate acestea, ei declară că nimeni nu și-a manifestat nici cel mai mic interes față de el.” Când vine vorba de comunicare, acelaşi lucru se poate spune despre mulți dintre noi: suntem indiferenți față de modul în care suntem înțeleși. Poate nu ne simțim neapărat superiori față de ceilalți, dar nici nu ne abatem de la ceea ce știm, pentru a ajunge să-i înțelegem. De ce? Pentru că e o muncă grea! În realitate, indiferența este o altă formă de egoism care ne împiedică să intrăm în legătură cu oamenii. Romanciera engleză George Eliot a scris odată următoarele: „În vastitatea acestei lumi, încearcă să te preocupi și de alte lucruri în afară de satisfacerea și împlinirea micilor tale dorințe egoiste. Încearcă să acorzi însemnătate celor mai bune gânduri sau fapte, şi altor lucruri bune în afară de acelea petrecute cu propria ta ființă. Apreciază viețile altora mai mult decât propria ta viață. Vezi care sunt necazurile lor și cum le fac ei față.” Oamenii te apreciază cu adevărat atunci când faci efortul, oricât de mic, de a încerca să vezi lucrurile din perspectiva lor. Pavel scria: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10) Toți cei pe care îi întâlnești se luptă cu o anumită teamă sau duc o luptă, iar dacă ești grijuliu și sensibil, Dumnezeu îți va da un cuvânt prin care vor fi ridicați. În Isaia găsim scris: „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare.” (Isaia 50:4) Ce dar – să fii în stare să ridici pe cineva care se luptă!}

_{„Să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine…” (Romani 12:3)}

     _{Un alt lucru care te va împiedica să-i slujești pe ceilalți este Aroganța. Ceea ce cred și simt ceilalți nu contează pentru tine. Oamenii aroganți rareori ajung la un numitor comun cu ceilalți. Şi ei nici nu cred că ar trebui asta, deoarece după propria lor părere trăiesc în sfere mai înalte și nu trebuie să coboare la nivelul nimănui. Ei se așteaptă ca lumea să vină la ei. Judecătorul Louis D. Brandeis a remarcat: „Nouăzeci la sută din controversele serioase care apar în viață rezultă din neînțelegere. O persoană nu cunoaște faptele celeilalte persoane, sau nu i se par importante şi nu îi apreciază punctul de vedere.” O piesă veche a formației Beatles are versul următor: „Mă descurc cu puțin ajutor din partea prietenilor”. E ridicol ca cineva să creadă că deține toate răspunsurile! Asemenea oameni pot deveni doctrinari, înguști la minte și aroganți, ascultându-și doar propriile gânduri și ignorând sfaturile și sugestiile altora. Când obiectivul tău principal este să-ți găsești argumente pentru propriul tău punct de vedere, oamenii îți vor întoarce spatele, dacă ai o atitudine de tipul „cum vreau eu sau deloc”! Pentru a-i câștiga, trebuie să fii dispus să zidești o relație. Există o legătură între „liniște” și „ascultare”. Relațiile se întăresc atunci când îi asculți pe oameni, când îi iubești, când te interesezi de ei și când în urma întâlnirii cu tine se simt mai bine sau mai buni decât înainte. „Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă.” (Proverbe 1:5)}

 

_{„Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie” (Proverbe 18:13)}

     _{Pentru a-i sluji pe alții în mod eficient, trebuie să fii la curent cu nevoile lor. Ce ne împiedică să facem asta? Presupoziţiile. O doamnă ce se afla în aeroport și-a cumpărat un pachet de biscuiți și s-a așezat să citească ziarul. A auzit un foșnet și când s-a uitat a văzut că bărbatul de lângă ea lua biscuiți din pachetul ei. Nedorind să facă o scenă, s-a aplecat și a luat și ea unul, sperând că omul va pricepe mesajul. Apoi a auzit din nou foșnetul. Omul își lua încă un biscuit… Până a mai rămas doar unul! Femeia nu și-a putut crede ochilor când bărbatul a rupt în două biscuitul rămas, a împins o bucată spre ea, iar pe cealaltă și-a vârât-o în gură, după care a plecat. Era încă furioasă, când s-a anunțat îmbarcarea pentru zborul ei. Dar imaginează-ți cum s-a simțit când și-a deschis geanta să-și scoată biletul – și și-a găsit pachetul de biscuiți nedesfăcut! Fii cinstit: nu-i așa că te-ai gândit că bărbatul se servea din biscuiții ei? Bine-nțeles că așa ai crezut, iar asta spune multe despre tine! Ne facem prea des vinovați făcând presupuneri despre oameni, și odată ce etichetăm pe cineva și-l punem într-o anumită categorie, ne vine greu să ne schimbăm părerea. Ești de acord? De fiecare dată când un croitor bun se întâlnește cu un client, îi ia măsurile. El nu presupune niciodată că are aceleași măsuri ca data trecută! Asta se numește înțelepciune. Nu face niciodată presupuneri despre trecutul cuiva, despre profesie, rasă, gen, vârstă, naționalitate, apartenența politică, credință sau alți factori… Odată ce faci asta, încetezi să fii atent și pierzi indicii care te-ar putea ajuta să știi ce nevoi au ceilalţi cu-adevărat!}