„Tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te” (Matei 6:6)

     Ai încercat vreodată să porți o discuție cu un copilaș? Când ajungi la mijlocul frazei, lui i se pare că e momentul potrivit să se joace cu jucăriile sau să alerge după cățel în jurul casei. Uneori, ne purtăm și noi la fel cu Dumnezeu. Îi acordăm câteva minute pe fugă și câteva gânduri răzlețe, dar nu punem deoparte un timp și un loc pentru a-I dărui deplina noastră atenție. Uităm că locul rugăciunii e și locul răspunsurilor la rugăciune! Problema noastră e „războiul gândurilor ce o iau razna”. Lucruri pe care le-am uitat se perindă brusc în conștiința noastră, solicitându-ne atenția. După cum spune Iacov, dacă suntem nehotărâți, nu primim răspunsuri la rugăciune (Iacov 1:8). Ce putem face? 1) Te poți ruga cu voce tare. Așa, mintea ta cu greu o va mai lua razna. Poate te vei simți ciudat la început, dar curând te vei obișnui. 2) Însemnează-ți gândurile care îți distrag atenția. Când gândurile încep să ți se perinde prin minte, scrie-le pe fiecare în parte, apoi dă-le uitării până mai târziu. Dacă tot nu reușești să te abții să te mai gândești la ele, adu-le înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. 3) Ține un jurnal. Uneori, pur și simplu, nu știm ce vrem sau ce credem despre un anumit lucru până nu ne exprimăm în scris. Apoi, ca într-o oglindă, iată: cele mai profunde nevoi și dorințe ale noastre stau în fața noastră – și a lui Dumnezeu. Împărtășește-I care sunt năzuințele tale și lasă-L pe El să le curățească. Spune-i care sunt ispitele tale și lasă-L să te întărească. Spune-i despre resentimentele tale și lasă-L să te ierte și să-ți dea putere să-i ierți și tu pe ceilalți. Nu există privilegiu mai mare decât privilegiul rugăciunii, așa că nu-l neglija.

 

„Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi … şi-l veţi avea” (Marcu 11:24)

     Când te rogi: 1) Apelează la credință. William Ward spune: „Noi lipim timbrul, scriem adresa pe plic, după care îl expediem, având deplina încredere că va ajunge la destinație. Cu toate acestea, ne întrebăm și chiar punem la îndoială faptul că rugăciunile noastre vor fi ascultate de un Dumnezeu mereu prezent, mereu-iubitor”. Împachetează-ți rugăciunea în așteptare. Dumnezeu nu răspunde nevoii tale, El răspunde credinței tale. 2) Nu-ți face griji că nu folosești cuvintele potrivite. Domnul Isus a spus despre farisei: „li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi” (Matei 6:7). Ai auzit vreodată de versiunea unui avocat pentru „pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”? (Matei 6:11) „Adresăm, prin prezenta, rugămintea, cererea și solicitarea să se furnizeze cantitatea cuvenită și corespunzătoare, în data de astăzi, înscrisă mai sus, în scopul satisfacerii nevoilor nutriționale ale solicitantului și pentru organizarea unor astfel de metode de repartizare și distribuție considerate a fi necesare și adecvate, să se asume recepția de către și pentru solicitantul în cauză a unei cantități de produse cerealiere (în continuare denumite „pâine”) și care, conform raționamentului solicitantului amintit, constituie o cantitate suficientă”. Sunt șaptezeci și șase de cuvinte! Uneori, cea mai eficientă rugăciune este cea scurtă, la subiect. 3) Fii concret! Domnul Isus a spus: „orice veţi cere … în Numele Meu, vă va da” (Ioan 16:23). Lucrul extraordinar în a fi concret este că oricare ar fi clipa în care El răspunde, îți dai seama. Boala a fost vindecată. Cu cât ești mai explicit, cu atât mai atent vei fi să primești răspunsuri – ceea ce înseamnă că poți fi mai concret referitor la mulțumirile aduse lui Dumnezeu.

„Domnul are trebuinţă de el” (Luca 19:34)

     Luca notează: „Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi, şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l, şi  aduceţi-Mi-l. Dacă vă va întreba cineva: „Pentru ce-l dezlegaţi?” să-i spuneţi aşa: „Pentru că Domnul are trebuinţă de el” (v. 29-31). Cine ar bagă în seamă un măgăruș legat de un copac, într-un sat în care părea că nu se întâmplă niciodată nimic? Isus! În cea mai aglomerată săptămână din viața Sa, pe drum spre Ierusalim unde avea să moară, El s-a oprit pentru un biet măgăruș, spunând: „Aduceți-Mi-l”. Putem învăța o lecție de aici. Domnul Isus știe unde te afli astăzi și, la vremea potrivită, El te va chema. Să remarcăm cuvintele: „un măgăruş legat pe care n-a încălecat nimeni niciodată”. Pentru că era prea mic sau poate că nimeni nu a pus mare preț pe el vreodată. Când Dumnezeu are un plan pentru viața ta, El nu e influențat de cei ce te trec cu vederea sau care te subestimează. Să remarcăm și expresia „un măgăruș legat”. Poate ești legat de lucruri legitime, cum ar fi întreținerea unei familii sau păstrarea unui loc de muncă. Sau poate ești legat de lucruri nelegitime despre care nu poți nici măcar să pomenești. Oricum ar fi, Dumnezeu le știe, iar El este mai mare decât problema ta. Să remarcăm cuvintele: „Dacă vă va întreba cineva: „Pentru ce-l dezlegaţi?” să-i spuneţi aşa: „Pentru că Domnul are trebuinţă de el”. Să înțelegem un lucru: nici prietenii tăi, nici dușmanii nu-ți controlează viitorul – numai Dumnezeu. De cât timp stătea măgărușul legat de copac? De câteva zile? De câteva săptămâni? De câteva luni? Nu știm. Dar un lucru e cert, când Domnul spune: „Dezlegați-l și aduceți-Mi-l”, se pornește cronometrul și planul Său pentru viața ta începe să prindă contur.

„Voi nu puteţi să aduceţi roadă, dacă nu rămâneţi în Mine” (Ioan 15:4)

     Un învățător scrie: „Telefoanele mobile pot salva vieți, însă bateriile au o durată de viață limitată și trebuie reîncărcate. Într-un weekend aglomerat eram la fel de „descărcat” precum bateria telefonului. Am trecut la rutina obișnuită de seară, conectându-mi, supus, telefonul la încărcător. Din nefericire, am uitat să conectez încărcătorul la priză. A doua zi dimineața, m-am trezit împrospătat – dar telefonul nu era      într-o stare mai bună decât în seara precedentă. Se afla la locul potrivit … dar nu era conectat la sursa de curent! Uneori consecințele faptului de a nu fi „conectat” pot fi mai severe. Mulți oameni merg supuși la biserică în fiecare săptămână, dar pleacă la fel de secătuiți cum au venit. Se află la locul potrivit, dar nu s-au conectat la puterea lui Dumnezeu, iar fără ea nu contează dacă stai în banca bisericii sau pe scaunul dintr-un bar. Poți studia Scripturile ore în șir, „învăţând întotdeauna şi neputând ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului” (2 Timotei 3:7); se poate chiar să faci lucruri extraordinare pentru Dumnezeu, dar să-ți lipsească puterea în viață. Dacă mi-aș fi lăsat telefonul mobil conectat doar la încărcător, zile sau săptămâni întregi, n-ar fi folosit la nimic. Multiplicarea efortului nu e un înlocuitor al adevăratei puteri. Păzește-te de lucrurile care te deconectează de la sursa de putere … Cu siguranță, păcatul va face asta, dar la fel și epuizarea. Nu putem rămâne conectați dacă suntem apăsați de agenda noastră încărcată. Putem petrece atât de mult timp făcând lucruri pentru Dumnezeu încât neglijăm relația noastră cu El”. Domnul Isus a spus: „voi nu puteţi să aduceţi roadă, dacă nu rămâneţi în Mine”. Asta înseamnă să citești Biblia, să te rogi și să te odihnești în prezența Lui.

„Să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii” (1 Petru 4:8)

     În încercarea ta de a săvârși unitatea: 1) Cugetă la motive. Numai Dumnezeu cunoaște motivele din inima omului și numai El are dreptul să le judece. „Cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, în afară de duhul omului, care este în el?” (1 Corinteni 2:11). Noi suntem făpturi orientate spre lumea din afară; „omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă” (1 Samuel 16:7). Nu neapărat ceea ce fac oamenii ne determină să-i judecăm; ci ceea ce gândim noi despre ceea ce fac ei. Ne pripim să-i etichetăm pe oameni: „El rănește pe toată lumea. Ea e egoistă. Ei nu se gândesc niciodată la ceilalți”. Biserica din Roma își sabota propria unitate din cauza unor probleme externe, așa că Pavel le-a reamintit că deși comportamentul lor lăsa de dorit, motivele lor erau tot la fel. „Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu” (Romani 14:6). Unitatea nu depinde de conformitate exterioară, ci de înțelegerea inimilor! 2) Gândește-te la impactul asupra celorlalți. Noi spunem: „Nu e treaba nimănui altcuiva, e numai a mea câtă vreme nu încalc poruncile Scripturii”. Greșit! Poți respecta litera legii, dar poți încălca spiritul ei. Pavel a spus: „Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos” (1 Corinteni 10:23). Da, ai voie să faci, dar altcineva poate avea de suferit. Dumnezeu a dat o lege mai presus de legea „drepturilor mele”; e legea dragostei! El are grijă „ca nu cumva această slobozenie   a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi” (1 Corinteni 8:9). Ce ar trebui să faci? „Nu faceţi nimic … din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi”  (Filipeni 2:3).

„Pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una” (Ioan 17:23)

     Ultima rugăciune pe care a rostit-o Domnul Isus, înainte de răstignire, a fost ca noi să fim în chip desăvârșit una. E o poruncă grea! Noi suntem un amestec extrem de divers, diferiți ca denominație, ca doctrină, din punct de vedere politic, emoțional, intelectual, social și material, deseori până în punctul dușmăniei și a dezbinării. Așadar, cum poate primi răspuns rugăciunea lui Hristos și poporul Său să fie una? Putem începe prin a recunoaște că unitatea e voia lui Dumnezeu și luându-ne angajamentul de a o realiza. Pe urmă, putem învăța din ceea ce împărtășește Pavel bisericii dezbinate din Roma despre principiile unității: 1) Unitate înseamnă să nu ne judecăm unii pe alții. „Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său” (Romani 14:4). Numai Dumnezeu are autoritatea de a da verdicte. Chiar și când ai dreptate sau când ești în cea mai mare cunoștință de cauză, tot nu ai dreptul să judeci. Datoria ta e să „cauţi să păstrezi unirea Duhului” (Efeseni 4:3). Discută acest aspect cu Dumnezeu, apoi încrede-te în înțelepciunea Lui. 2) Unitatea ne cere să ne respectăm convingerile unii altora. „Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui” (Romani 14:5). Convingeri personale, nu păreri impuse de ceilalți, la acestea se referă Pavel. Dorința de a face pe cineva după asemănarea ta e o formă de idolatrie și de mândrie, care distruge orice posibilitate de unitate. Dumnezeu Își rezervă dreptul de a-Și crește proprii copii fără ca tu să te amesteci! El îi va modela și îi va călăuzi unde și când hotărăște El, deoarece El le înțelege nevoile și capacitățile. Așadar, lasă în seama Lui propria Lui datorie și fă-ți-o pe a ta, iubindu-i și respectându-i pe ceilalți.

„Să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre” (Romani 12:2)

     Imaginea pe care o avem despre noi înșine se formează încă din copilărie, pe baza reacției părinților, profesorilor și a altor figuri cu autoritate – și nu e ușor să o schimbăm. Schimbarea imaginii nu vine de la sine, ci de la Duhul Sfânt atunci când Îl lași să te transforme. Cum? „Prin înnoirea minții”. Amintindu-și de vremea în care băieții lui erau mici, un predicator spune că ei se jucau cu un autobuz de jucărie, dotat cu sunet pentru scârțâitul frânelor și huruitul motorului. „Nu am acordat prea mare atenție căci încercam să mă eliberez de stresul zilei. Buimac, m-am uitat în jos și am văzut că băieții se jucau cu un avion pe o pistă imaginară. „Ce s-a întâmplat cu autobuzul?” am întrebat eu. „Tată, acesta e un transformator. Se poate transforma în orice vrem noi!”  au explicat ei. Dumnezeu a creat primul „transformator”. El a făcut omul în așa fel încât a putut crea femeia din el. Printr-un singur act creator, Dumnezeu a transformat bărbatul în căsnicie, căsnicia în familie și familia în societate. Dumnezeu a pus puterea transformatoare, intrinsec, în om. În duhul nostru sălășluiesc tot felul de lucruri latente. Pentru creștin, transformarea pentru a ajunge la potențialul maxim e rezultatul strădaniilor interne. Dumnezeu a pus în tine anumite lucruri care trebuie să iasă la iveală, iar când te-ai săturat să tot încerci să-ți descătușezi resursele, lasă-L pe El să elibereze în tine puterea de a deveni tot ceea ce trebuie să fii”. „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:12). Hristos ne dă puterea să ieșim din carapacea a ceea ce am fost obligați să fim și să ne transforme în ceea ce ne-a creat să fim.

 

„El … spune omului până şi gândurile lui” (Amos 4:13)

     Un autor scrie: „Cu câtăva vreme în urmă am cumpărat o lanternă interesantă. Înainte de a mă decide s-o achiziționez, am întrebat-o pe vânzătoare cât ține bateria. „Cât timp trăiți”, a răspuns ea. ”Ce vreți să spuneți?” am întrebat eu. „Dumneavoastră sunteți bateria. Trebuie să țineți apăsat capătul mânerului pentru a funcționa”. Am încercat și cum era de așteptat, am generat curentul necesar pentru a o face să se aprindă! De îndată ce nu am mai apăsat, lumina s-a stins”. Dacă îți iei angajamentul potrivit față de o idee, dar care pare imposibilă … roagă-te … și străduiește-te în continuare. Ideile strălucite îți vor ieși în cale – idei care vin de la Dumnezeu (Isaia 48:17). Albert Eistein a spus că e important să nu încetăm niciodată să punem întrebări sau să ne pierdem sfânta curiozitate. Cuvântul lui Dumnezeu spune că El „a întocmit munţii, a făcut vântul, şi spune omului până şi gândurile lui”. Imaginează-ți cum ar fi să te pui în legătură cu un Dumnezeu care te cunoaște și care îți poate umple mintea cu idei inovatoare, pline de inspirație și inventivitate. Domnul Isus cunoaște mintea lui Dumnezeu și planurile lui Dumnezeu fiindcă El este Dumnezeu. Iar Pavel spune: „Noi însă avem gândul lui Hristos” (1 Corinteni 2:16). După cum observă Ted Engstrom: „Creativitatea a fost sădită în fiecare persoană. Noi trăim doar o mică parte din viața intenționată de Dumnezeu, atunci când alegem să nu folosim puterile creative pe care le posedăm”. Când valorificăm creativitatea lui Dumnezeu, El ne ajută să vedem lucrurile altfel de cum sunt, dar așa cum ar putea fi. Iar asta îți poate schimba viața!

 

„I-au zis: „Toţi Te caută” (Marcu 1:37)

     Brenda Jank identifică vinovăția ca fiind forța motrice din spatele unei bune părți din epuizarea noastră: „Orice „da” rostit sub epuizare înseamnă „nu” pentru ceva important. Fiecare zi e formată din douăzeci și patru de ore și oricât de bine ne-am pricepe la preluarea unei multitudini de sarcini, există limite concrete pentru ceea ce putem îndeplini într-o zi anume. Noi neglijăm din reflex prioritățile din viețile noastre. Suntem supărăcioși și repeziți cu cei dragi ai noștri. Pierdem din vedere nevoia noastră de a dormi. Lăsăm să treacă zile în șir uitând să stăm în prezența lui Dumnezeu”. Ai depistat aceste lucruri în tine însuți? Când s-a răspândit vestea că soacra lui Petru a fost vindecată, mulțimea s-a strâns și El și-a făcut lucrarea în mijlocul lor până seara târziu. A doua zi dis-de-dimineață când s-a retras într-un loc liniștit ca să se roage, ucenicii s-au dus să-L caute. „Când L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută”. Ia aminte la răspunsul Domnului Isus: „Haidem să mergem în altă parte”. El a ales să fie călăuzit de Duhul, nu de sentimentul vinovăției. Înainte să presupui că ai fost chemat să împlinești toate nevoile care apar, e suficient să spui: „O să mă rog pentru asta și o să iau legătura cu tine”. Apoi roagă-te, ascultă cu atenție și ia hotărârea bazându-te pe răspunsul pe care îl dai la următoarea întrebare: „Dacă spun da, la această cerere, va trebui să spun nu la un alt lucru important?” E esențial să îți dai seama care sunt lucrurile pe care ai fost chemat să le faci în etapa vieții în care te găsești; e nevoie de sinceritate, de smerenie și de curaj pentru a adopta o anumită conduită. Când te confrunți cu o situație despre care știi că te va duce la supraîncărcare, chiar dacă ești dispus să plătești prețul, ești oare dispus să-ți implici familia pentru a plăti prețul împreună cu tine? Cugetă la asta.

 

„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46:10)

        Când ai ajuns la capătul puterilor și totuși dorești să faci cât mai multe lucruri, în loc să te mustri pentru încercările tale eșuate de a fi „spiritual”, un autor spune că a sosit vremea să-ți bandajezi rana cauzată de supra-încărcare, căci altfel vei sângera până vei muri spiritual. Mai mult și mai repede nu ne va duce spre un loc de odihnă. Distracția nu e nimic mai mult decât o escapadă de moment. Mai devreme sau mai târziu, va trebui să ne oprim. Psalmul 46:10 spune: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu”. Când suntem obligați să ne oprim, importanța greutății pe care o ducem devine enormă, iar singurătatea de nesuportat. Noi credem că progresul ne împiedică să gândim … să simțim … să înțelegem că mai devreme sau mai târziu va trebui să ne oprim. Când îți trebuie o însănătoșire spirituală du-te la Tron, nu la telefon! Indiferent cât de apropiați îți sunt prietenii, ei nu-ți pot împlini nevoile la fel ca Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Veniţi la Mine … şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Consideră aceste spuse ca fiind îndemnul Lui personal pentru tine și, răspunde-i invitației de a vorbi cu El și de a-I spune care e starea ta de spirit. La fel cum un copil vorbește cu părintele său iubitor care îl poate ajuta. Stabilește-ți un loc anume în care să stai singur cu Dumnezeu și fă-ți obiceiul de a te duce des acolo. Nu-i spune numai nevoile tale; ascultă ceea ce încearcă El să-ți transmită. Nu fușeri acest timp dorind să te întorci rapid la alergătura ta zilnică; stai în prezența lui Dumnezeu până când înțelegi că poverile pe care le duci în spate nu au fost menite numai pentru umerii tăi. Adu-ți aminte că: noi ne găsim timp pentru ceea ce ni se pare important, așa că pune-ți în ordine prioritățile și „căută mai întâi Împărăția lui Dumnezeu” (Matei 6:33). Când „te apropii de Dumnezeu … El se va apropia de tine” (Iacov 4:8).