„Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac” (Ioan 17:4)

     Lucrul neterminat îți fură energia fără să-ți dai seama măcar. William James a spus: „Nimic nu e mai obositor decât o sarcină neterminată”. Internetul a înrăutăți problema, din cauză că acum primim mai multe „mesaje” într-o zi decât primeam înainte într-o lună. Când nu te concentrezi asupra unui lucru, nu-l termini. Așa că, ajungi să fii frustrat și ai impresia că „nu faci nimic”. Dacă nu-ți gestionezi bine timpul, atunci oamenii cei mai convingători și cele mai urgente situații o vor face. Înainte de a-și alege cei doisprezece ucenici sau de a potoli furtuna de pe Marea Galileii, Hristos a petrecut toată noaptea în rugăciune. „S-a dus iarăşi la munte, numai El singur” (Ioan 6:15). Să remarcăm cuvântul „iarăși”. Domnul Isus se retrăgea deseori departe de presiunile mulțimii pentru a-și stabili prioritățile. Mac Anderson spune: „Când acceptăm să ne asumăm responsabilitatea pentru purtarea noastră și pentru rezultatele noastre, se întâmplă miracole. Nu e însă un lucru ușor. E în firea omenească să pasăm răspunderea asupra altcuiva. Pe măsură ce am îmbătrânit (și am devenit mai înțelept), când lucrurile merg greșit, întotdeauna pot depista vinovatul … în oglindă. În fiecare situație, e vorba de alegerile din trecut care m-au adus exact în locul în care mă găsesc astăzi. Adoptarea unei atitudini de asumare personală a răspunderii înseamnă să ai un control mai mare asupra destinului tău … devii un contribuitor în loc să fii un observator pasiv. Alții vor veni la tine pentru îndrumare. Îți câștigi reputația celui care rezolvă problemele. Trăiești pe propria-ți piele mulțumirea ce rezultă din lucrul dus la bun sfârșit, există mai puțină mânie, frustrare și neajutorare, ceea ce, cu timpul, duce la o sănătate mai puternică”.

„Oriunde se munceşte este şi câştig” (Proverbe 14:23)

     Pe măsură ce ajungi mai sus și acumulezi mai multe, vei descoperi că e destul de dificil să renunți la truda ta. Acesta e motivul pentru care mulți dintre noi își exploatează jumătate din potențial, după care se opresc. Nu suntem dispuși să renunțăm la ceea ce avem pentru a dobândi ceea ce ne așteaptă la următoarea cotitură. Prin urmare, stagnăm – uneori pentru totdeauna! Trebuie să fii gata să faci concesii și să schimbi : 1) Ceea ce e acceptabil cu ceea ce este excelent. Mediocritatea nu se cumpără. Lumea nu e impresionată de lucrurile satisfăcătoare. Dacă merită, dă ce ai mai bun sau nu te apuca de acel lucru. Solomon scrie: „Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă”. Dacă dorești să strălucești, trebuie să „transpiri”. 2) Prima jumătate cu cea de-a doua jumătate. În cartea sa: „Halftime (La mijlocul vieții – n.tr.),” Bob Buford spune că majoritatea oamenilor aflați în prima jumătate a vieții aleg deseori să-și trăiască a doua jumătate în același fel. E o greșeală. Dacă te afli în a doua jumătate a vieții, probabil ți-ai petrecut o mare parte din timp plătind prețul succesului. Nu-l irosi. Treci de la succes la semnificație. Fă lucruri care vor dăinui și după ce tu nu vei mai fi. Nu lăsa pur și simplu un testament, lasă o moștenire.  3) Lucrarea ta pentru Domnul cu umblarea ta cu Domnul. Indiferent ce valoare are lucrarea ta, nu se poate compara cu relația ta cu Dumnezeu. Una dintre cele mai mari capcane ale lucrării este să fii implicat în lucrul Domnului, dar să nu petreci timp suficient cu El. Asigură-te că lucrul acesta nu ți se întâmplă și ție.

 

„Privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos” (Filipeni 3:8)

     Indiferent cât te-ai strădui, nu poți avea totul. Viața e prea scurtă! Există anumite renunțări pe care trebuie să fii dispus să le faci de bună voie. În Matei capitolul 19 citim despre un om care a dorit să-L urmeze pe Hristos, dar care nu a fost gata să renunțe la traiul său obișnuit. Pavel, pe de altă parte, a spus: „privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus”. Să ne uităm la câteva schimburi pe care merită să le faci în viață: 1) „A da bine” cu „a face bine”. Pentru persoanele slugarnice și dependenții de aprobare, asta înseamnă să-și dea seama că răsplata e ca fumul; se evaporă iute. Premiile ruginesc. Câștigul financiar e cheltuit rapid sau se pierde. Trebuie să ajungi în punctul în care „să faci bine” înseamnă mai mult decât „să dai bine”. 2) Siguranța în schimbul semnificației. Măreția nu stă în câștig sau în posesiuni; ci în lucrul în care îți investești viața. În loc să-ți îndrepți toată atenția spre a-ți face un rost, cere-i lui Dumnezeu să te ajute să faci diferența între material și imaterial. 3) Cunoașterea în schimbul priceperii. Multora dintre noi ne place să facem câte puțin din fiecare, dar problema e că nu ajungem să fim experți în nimic. E adevărat, când ești tânăr trebuie să încerci lucruri noi ca să îți dai seama care îți sunt calitățile și interesele. Dar pe măsură ce îmbătrânești, trebuie să te oprești asupra unui lucru. Vei ajunge departe în viață dacă te „specializezi” în ceva. Dacă studiezi viețile marilor personalități, vei descoperi că au fost oameni hotărâți și tenace. Așa că, odată ce ai descoperit pentru ce te-a creat Dumnezeu și la ce te-a chemat, rămâi la acel lucru și renunță la celelalte.

„Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră” (Matei 6:21)

     Dacă s-ar întâmpla ca locuința ta să fie cuprinsă de flăcări și ai putea lua un singur lucru, care ar fi acela? E o decizie pe care oamenii o iau în fiecare zi, însă nu e ușoară. Întotdeauna vor exista lucruri după care plângem când renunțăm la ele, datorită valorii emoționale pe care o au în viețile noastre. Dacă dorești să știi care sunt ale tale, analizează cum îți petreci timpul și cum îți cheltuiești banii. Ele sunt o dovadă clară. Domnul Isus a spus: „Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră”. „Comoara” ta pot fi relațiile pentru care ai face orice ca să le păstrezi, cariera care ocupă un loc primordial în viața ta sau investițiile tale pentru viitor. Aceste lucruri sunt bune. Într-adevăr, Biblia spune că oamenii înțelepți privesc înainte și își fac planuri (Proverbe 21:20). Dar ceea ce investești pentru veșnicie contează. Tânărul bogat l-a întrebat pe Domnul Isus: „Ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”… „Vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.” Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat” (Luca 18:18-23). În esență, Domnul Isus l-a întrebat pe acest om care era bogat și de succes: „Ai putea să renunți la tot și să mă urmezi? Ai putea pierde toată averea din această viață pentru a avea nespus mai mult în veșnicie? În loc să-ți faci o carieră, ai vrea să-ți petreci viața zidind Împărăția Mea?” Domnul Isus dorește să fie cel mai important „lucru” din viața ta. Când faci asta, El îți promite că „toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). Ești dispus să-L pui la încercare?

„Du-te cu puterea aceasta pe care o ai … oare nu te trimit Eu?”(Judecători 6:14)

     Cineva a spus: „Nu există nimic mai ciudat ca omul, dar nimic mai important ca el!” Domnul Isus a înțeles acest principiu. El și-a petrecut viața ca „unul care slujește” (Luca 22:27). El i-a ajutat pe cei considerați paria societății. El a căutat oaia pierdută în timp ce toate celelalte nouăzeci și nouă au rămas să aștepte (Luca 15:4-6). Nici chiar pe cruce, Domnul Isus, nu s-a gândit la impactul lucrării Sale pe pământ sau la lucruri de ultim moment. El s-a ocupat cu iertarea tâlharului de pe crucea alăturată, rugându-Se  Tatălui să-i ierte pe cei ce l-au răstignit și cu încredințarea  mamei Lui cuiva, care să aibă grijă de ea după ce Se va înălța la cer. Așadar, programul lui Isus a fost oare mai puțin încărcat decât al nostru? Sau a știut El ceva ce noi nu știm? De pildă, în loc să ne umplem jurnalele cu însemnări, ar trebui să fim preocupați de zidirea relațiilor și de dăruirea noastră totală în viețile celor din jurul nostru. Gândește-te ce s-ar putea întâmpla dacă, asemenea Domnului Isus, am lua hotărârea conștientă de a ne investi timpul și darurile în viețile a doisprezece oameni. Posibilitățile sunt uluitoare! Poate te simți intimidat de conceptul de a produce o schimbare în lume. Nu lăsa ca viziunea despre ceea ce este realizabil să fie limitată de ceea ce percepi ca fiind propriile tale calități și defecte. „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20). Numai o părere contează – a lui Dumnezeu. El i-a zis lui Ghedeon: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, şi izbăveşte pe Israel … oare nu te trimit Eu?” Puterea Celui ce trimite, nu slăbiciunea celui ce este trimis e cea care aduce o schimbare și face posibilă biruința.

 

„Căile voastre nu sunt căile Mele” (Isaia 55:8)

     Faci tu ceea ce crezi că este voia lui Dumnezeu în viața ta și, cu toate acestea, lucrurile nu se petrec așa cum te-ai așteptat? Dumnezeu are o perspectivă diferită – o perspectivă mai bună. E bine să-I pui întrebări, dar nu să te îndoiești de El sau să-I dai sfaturi. În Cuvântul Său El spune: „gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele”. Când Dumnezeu i-a spus lui Moise că-i va scoate pe evrei din Egipt, Moise L-a crezut întru totul. Dar lucrurile nu au decurs așa cum a anticipat, întrucât, pentru o vreme, Faraon le-a făcut viața și mai amară. Așa că, în loc să devină erou, Moise a trecut printr-o perioadă de critici și neînțelegeri. Mai târziu, când alte lucruri nu s-au petrecut așa cum se aștepta, Moise s-a descurajat și s-a plâns: „Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis?” (Exod 5:22). Moise nu a înțeles rezultatul ascultării lui de Dumnezeu, pentru că El nu i-a spus exact cum se vor desfășura lucrurile. De obicei, frustrările noastre nu prea au de-a face cu ceea ce face sau nu face Dumnezeu, ci cu înțelegerea noastră greșită a ceea ce credem că ar trebui să facă El. Când vrei sau încerci să-L analizezi pe Dumnezeu, ajungi de fiecare dată să fii frustrat. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea” (Ioan 13:7). Numai când privești în urmă înțelegi cum te-a călăuzit Domnul. El se pricepe cel mai bine la ceea ce face și Scriptura dovedește asta. Așa că, încrede-te în Dumnezeu și nu încerca să-I dai sfaturi.

„Apele cele mari nu pot să stingă dragostea” (Cântarea Cântărilor 8:7)

     Poți descoperi cu ușurință că cea mai mare amenințare pentru o căsnicie este – egoismul! O mamă încerca să-i explice băiețelului ei care sunt beneficiile generozității. Și-a încheiat discuția spunând: „Ne aflăm pe lumea asta ca să-i ajutăm pe ceilalți”. După ce s-a gândit puțin, băiatul a întrebat: „Atunci ceilalți pentru ce sunt pe lume?” Când doi oameni își pun pe primul plan propriile nevoi și dorințe, ei se află pe drumul conflictului. Să ne uităm la câteva exemple de egoism în căsnicie: a) Părinții tăi. E semn de egoism și de imaturitate când revii mereu la ceea ce au spus părinții tăi și la felul cum făceau ei lucrurile. E nedrept pentru partener și va dăuna relației. b) Pornografia. Psalmistul a spus: „Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei; urăsc purtarea păcătoşilor” (Psalmul 101:3). Pornografia creează aceeași dependență ca heroina și nenumărate căsnicii sunt ruinate de ea. Nu numai că te face să te simți jenat, ci poate devasta simțul valorii în celălalt. c) Neînțelegerile. Nu fi ca femeia care i-a spus prietenei ei: „Sunt căsătorită de douăzeci de ani și nu ne-am certat niciodată. Când apare o diferență de opinie și eu am dreptate, soțul meu cedează”. Prietena a întrebat-o: „Dar dacă el are dreptate?” Fără să ezite, ea a răspuns: „Asta nu s-a întâmplat niciodată”! d) Lipsa rugăciunii. Nouăzeci la sută dintre cuplurile creștine nu citesc Biblia împreună și nu se roagă împreună. Dar tu? Dacă Hristos e cel mai important „Lucru” din viețile voastre, El ar trebui să fie persoana despre care vă place cel mai mult să discutați. Când pasiunea și frumusețea fizică se veștejesc, dragostea voastră comună pentru Hristos vă va susține prin furtunile vieții. Așa că, luptă-te pentru căsnicia ta.

 

„„Să fie câștigați … când vă vor vedea felul vostru de trai” (1 Petru 3:1-2)

     Credința împărtășită este liantul care păstrează căsnicia închegată la vreme de necaz. Dar când unul dintre soți este necredincios, poate fi greu pentru celălalt. Referitor la căsnicie, Domnul Isus a spus: „ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19:6). Să remarcăm cuvintele „ce a împreunat Dumnezeu”. Orice relație după voia lui Dumnezeu este pentru toată viața. Vorbind despre o femeie al cărui soț a murit, Pavel scrie: „este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul” (1 Corinteni 7:39). Când partenerul/a nu-ți împărtășește credința, vă puteți trezi că trageți funia fiecare în direcția lui. Pavel întreabă: „ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?” (2 Corinteni 6:15) Un bătrân predicator de la țară ne-o spune verde-n față: „Când un copil al lui Dumnezeu se căsătorește cu un copil al diavolului, cei doi vor avea necazuri mari cu socrii”. Asta nu înseamnă că trebuie să-ți iubești mai puțin partenerul necreștin. De fapt, înseamnă că trebuie să-l iubești mai mult! Vorbind despre partenerii necredincioși, Petru scrie: „dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt … când vă vor vedea felul vostru de trai”. Există medicină preventivă și medicină corectivă. Când Pavel spune să nu ne căsătorim cu un necredincios, el folosește principiul medicinii preventive. Când Petru vorbește despre viața alături de un necredincios și de câștigarea lui pentru Hristos prin dragoste și prin felul nostru de trai, el folosește principiile medicinii corective. La sfârșitul zilei, un singur lucru are garanția funcționării: „Dragostea nu va pieri niciodată” (1 Corinteni 13:8). Așa că, luptă-te pentru căsnicia ta!

„Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea … căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari” (Evrei 13:4)

     Clara Null spune: „Copiii din clasa mea de la școala duminicală învățau cele Zece Porunci. Când am ajuns la porunca „să nu preacurvești” m-am întrebat dacă trebuie să le-o explic. Sigur, o fetiță de șapte ani a ridicat mâna și a întrebat: „Ce înseamnă preacurvești?”Dacă trăiești mânat de porniri și nu de angajamente, căsnicia ta va avea de suferit. Cuvântul „angajament” e cel mai bine descris în jurămintele căsniciei. Le mai ții minte: „De bună voie și nesilit de nimeni iei în căsătorie pe … să-ți fie supus/ă și să trăiți împreună în taina sfântă a căsătoriei instituite de Dumnezeu, să-ți fie alături la bine și la rău, în sănătate și în boală, lăsându-i pe ceilalți și fiindu-i creincios/oasă până la moarte?” Asta v-ați spus voi înaintea lui Dumnezeu! Un mare hotel avea pliante pentru șoferii aflați în trecere, cu următorul conținut: „Stabiliți-vă următoarea aventură cu noi!” Nu e foarte amuzant când ne gândim la consecințe! Un psihiatru renumit a spus: „Am consiliat mii de cupluri, dar încă nu am întâlnit nici o persoană infidelă fericită”. Rezultatele sunt mereu aceleași: rușine, teamă, pierdere, singurătate și depresie. Când îți calci pe propria integritate, e greu să trăiești în propria-ți piele. Nu te lăsa amăgit de celebrități care sar de la o relație la alta. Secretul fericirii în căsnicie nu e să găsești persoana potrivită, ci să devii persoana potrivită. Biblia spune că trebuie să te îngrijești de nevoile spirituale, emoționale, materiale și intime ale partenerului tău. Așa că începe să discuți despre aceste lucruri. Dacă ți se pare greu să discuți despre așa ceva, caută ajutor – căsnicia ta merită lupta!

„Comori de preţ şi untdedelemn sunt în locuinţa celui înţelept” (Proverbe 21:20)

     Una dintre cele mai des întâlnite probleme care face căsnicia să se năruie sunt banii. Există o povestire amuzantă despre un ușier care a împărțit farfuria pentru colectă la o nuntă în biserică. Când unul dintre invitați a obiectat, el a spus: „Înțeleg ce simți, dar tatăl miresei are nevoie de bani”. Serios vorbind, motivul principal al divorțului în zilele noastre sunt banii. E interesant, întrucât astăzi avem mai mulți bani ca niciodată. Atunci care e problema? Pe scurt, e vorba de felul nostru de a trăi. Cu cât avem mai mult, cu atât ne dorim mai mult și suntem dispuși să intrăm în datorii pentru a le obține. Când e o perioadă bună, această filozofie funcționează, dar în ultimii cincizeci de ani am trecut prin zece recesiuni. De pildă, cei ce au cumpărat o casă cu 100.000 de euro, făcându-și planuri că o vor vinde cu 200.000 de euro, peste un an sau doi, au ajuns să piardă tot din cauză că piața imobiliară s-a prăbușit. Imaginează-ți ce stres provoacă o astfel de situație în familie. Cei tari rezistă; cei slabi, nu. Recent ne-am refamiliarizat cu un cuvânt demult uitat – austeritate. Înseamnă să cumperi numai ce-ți permiți. Biblia spune: „În casa celui înțelept sunt stocuri, dar omul fără minte le risipeşte” (Proverbe 21:20 – parafrazare). Experții financiari ne recomandă să avem o rezervă pentru cel puțin șase luni într-un cont „de vremuri tulburi”. În ultimii zece ani am trecut printr-o recesiune majoră și dureroasă. În urma ei, am învățat că secretul fericirii în căsnicie nu este să cheltui tot ce ai, ci să economisești și să-ți petreci timpul bucurându-te de tot ceea ce ai.