„Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc” (Psalmul 127:1)

     E simplu să ții minte locul și data în care te-ai căsătorit, dar uneori trecem cu vederea motivul. Dumnezeu a creat-o pe Eva deoarece știa că Adam se simțea singur și incomplet. Prin urmare, dacă  scopul căsniciei este apropierea dintre doi oameni, dușmanul căsniciei este depărtarea. Dar problemele se ivesc atunci când te aștepți ca partenerul/a tău/ta să împlinească până și cea mai mică nevoie a ta. Numai Dumnezeu poate face asta! Un bărbat și-a întrebat prietenul: „Cum se face că nu te-ai căsătorit niciodată?” Acesta a răspuns: „Pentru că am căutat femeia perfectă”. „Și nu ai găsit-o?” l-a întrebat prietenul. „Ba da, cum să nu, dar ghinionul meu – ea căuta bărbatul perfect”. Biblia spune: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5:25). E posibil să găsim o căsnicie desăvârșită? Nu, însă când doi oameni se învoiesc să se dăruiască în întregime unul altuia, se pot apropia destul de mult de acest ideal. Dintr-un sondaj de opinie efectuat pe o mie de cupluri căsătorite, se desprind zece motive pentru care oamenii au spus că sunt nefericiți. 1) Nu gândeau la fel în multe domenii. 2) Știau foarte puține lucruri despre sentimentele celuilalt. 3) Și-au spus lucruri jignitoare unul altuia. 4) S-au simțit neiubiți. 5) S-au simțit subapreciați. 6) N-au avut cui se cofensa. 7) Fiecare avea impresia că dăruia mai mult decât celălalt. 8) Rareori își făceau complimente unul altuia. 9) Aveau nevoie de mai multă afecțiune. 10) Nu puteau discuta unul cu celălalt. Întrucât Dumnezeu a încheiat prima căsătorie, ai putea începe prin a discuta cu El despre căsnicia ta.

 

„Domnul … Îşi ascunde Faţa … în El îmi pun încrederea” (Isaia 8:17)

     Ți se pare că Dumnezeu e departe? Floyd McClung scrie: „Te trezești într-o dimineață și vezi că toate „gândurile tale duhovnicești” au dispărut. Te rogi, dar nu se întâmplă nimic. Îl mustri pe diavol, dar nu se schimbă nimic. Treci la disciplină spirituală, îi pui pe prieteni să se roage pentru tine, mărturisești toate păcatele la care te poți gândi, apoi îți ceri iertare pe rând de la toți pe care îi știi. Postești; tot nimic. Începi să te întrebi cât va dura acest întuneric spiritual. Ai impresia că rugăciunile tale se lovesc de tavan. În cea mai aprigă frustrare, strigi: „Cu ce am greșit?” Toate acestea fac parte din procesul testării și maturizării prieteniei tale cu Dumnezeu. Toți trecem prin așa ceva. E dureros, însă e absolut vital pentru creșterea în credință. Dumnezeu e mereu prezent, chiar și când nu-ți dai seama. Prezența Lui e prea profundă ca să fie măsurată de intelect sau de emoții. Pe El îl interesează mai mult să crezi în El decât să-L simți. „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!” (Evrei 11:6). Poate întrebi: „Atunci ce am de făcut?” Isaia răspunde: „Domnul … Îşi ascunde Faţa … în El îmi pun încrederea”. Nu scăpa din vedere dragostea neschimbătoare a lui Dumnezeu și credincioșia Lui. Agață-te de promisiunile Lui. În vremuri de uscăciune spirituală, bazează-te pe Cuvântul Său și nu pe sentimentele tale. Înțelege că El te conduce spre un nivel mai profund de maturitate. Orice prietenie fundamentată doar pe emoții e pe bună dreptate superficială. Așa că nu te simți deranjat de necaz – harul lui Dumnezeu mai există încă! El e cu tine chiar și atunci când nu-L simți. Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5).

 

„Dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El” (Romani 8:17)

     Principalul scop al lui Dumnezeu în ceea ce te privește nu este confortul, ci asemănarea cu Hristos! Pentru a o atinge, va trebui să te supui unor trăiri asemănătoare cu cele prin care a trecut Domnul Isus – de pildă, să nu fi înțeles de familie, să fii ridiculizat de membrii bisericii, să fii respins și dezamăgit de cei ce spun că te iubesc. Biblia spune că noi am fost chemați să „suferim cu adevărat împreună cu El ca să fim și proslăviți împreună cu El”. Așadar, cum putem noi să facem așa ceva? În trei feluri: 1) Să ne concentrăm atenția asupra planului lui Dumnezeu, nu asupra suferinței noastre. „Să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus” (Evrei 12:1-2). Corrie ten Boom a spus: „Dacă privești înlăuntru, te vei simți deprimat, dacă privești în jur, te vei simți abătut, dar dacă privești la Hristos, vei găsi odihnă”. 2) Să nu cădem pradă gândurilor de scurtă durată. Uită-te la Domnul Isus: „pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea” (v. 2). Privește țintă la linia de sosire. Nu vei primi cununa până nu sfârșești cursa, așa că hotărăște-te să „alergi cu stăruință” și să ajungi victorios la sfârșit. 3) Să ne rugăm corect. Când înțelegi că obiectivul lui Dumnezeu este să te facă să semeni mai mult cu Hristos, vei începe să rostești mai puține rugăciuni pentru confortul tău și mai multe rugăciuni să devii mai asemănător cu El. În loc să întrebi „De ce eu, Doamne?”, vei întreba „Ce dorești să mă înveți, Doamne?” Iacov scrie: „răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic” (Iacov 1:4). În felul acesta te asemeni mai mult cu Hristos.

„Să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru” (Efeseni 3:16)

     O femeie a zburat mii de km până la capătul celălalt al țării pentru a-i povesti prezentatorului unui talk show că soțul ei a părăsit-o pentru o altă femeie. Femeia, care era tânără, plină de viață și frumoasă, a scos o fotografie și a spus: „Uitați-vă numai. M-a părăsit pentru asta!” Prezentatorul a concluzionat: „Din nefericire, am fost condiționați să credem că „înfățișarea” e cea mai importantă, când de fapt nu e așa”. Cu toate acestea, continuăm să ne măsurăm, să ne comparăm și să ne răzvrătim că am dat greș. Dacă nu te poți bucura de ceea ce ești din cauza a ceea ce nu ești, niciodată nu vei fi fericit. Producătorii de spoturi publicitare cheltuiesc miliarde ca să ne convingă să înfrumusețăm un înveliș care se află într-o luptă pierdută cu mama natură și cu tatăl timp – toate acestea în încercarea de a crea ceea ce credem că îi va atrage pe ceilalți. Și când nu obținem rezultatul dorit, cădem în depresie și ne întrebăm unde am greșit. Firește, e important să arătăm bine, dar când devii obsedat de înfățișarea ta, ajungi să fii superficial. Ceilalți își pierd respectul față de tine, întrucât descoperă că ești doar un ambalaj strălucitor dar fără conținut. Dacă dorești să știi ce cucerește inimile și atrage oamenii potriviți, citește aceste cuvinte: „şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentruca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe … care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea … ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu!” (v. 16-19). Acesta e secretul frumuseții lăuntrice!

„Mai bine doi decât unul” (Eclesiastul 4:9)

     Nu sta cu mâinile în sân. Nu aștepta să fii prezentat. Salută și întreabă-l pe interlocutor cum se numește. Dacă ești de felul tău o persoană timidă, poate va fi dificil să faci primul pas. Dar se poate ca și celălalt să simtă la fel, iar când începeți discuția, descoperiți că aveți lucruri în comun. Asumă-ți riscul. Dacă îți place o persoană, treci la un nivel mai profund și împărtășește-i o mică zbaterea de-a ta, o teamă sau o dezamăgire pe care ai trăit-o. Lucrul acesta se numește „risc rezonabil” și îți permite să măsori răspunsurile celuilalt. Dacă pui suflet și te identifici cu ceea ce spui, e un semn bun. Dacă cealaltă persoană se închide în sine, încearcă să te pedepsească sau răspunde critic, înseamnă că poate a sosit vremea să mergi mai departe. Dacă lucrurile decurg bine, faceți schimb de numerele de telefon și  invit-o la o cafea sau la masă. Apoi mergi la o a doua întâlnire și dă-i o șansă; în felul acesta vei știi dacă această prietenie merită să fie dezvoltată. Află unde merg creștinii pentru a petrece timp.  Există multe locuri în care poți cunoaște oameni noi, cum ar fi la biserică, la sport, la școală, la un grup de joacă sau la o activitate de voluntariat. Fii gata să renunți la confortul tău și să te implici în situații noi. Nu uita că Dumnezeu folosește tot felul de relații de prietenie pentru a-și împlini scopul. Un învățător renumit spune: „Am avut prieteni care au fost instrumentul binecuvântării mele, deși niciodată nu au crezut în mine și nici nu m-au susținut. Aceștia fac parte din „sectorul Iuda”, care există în viața fiecărui copil al lui Dumnezeu … cei care îți provoacă cea mai mare suferință. Ei te rănesc și te trădează, dar prin trădarea lor se poate împlini voia lui Dumnezeu în viața ta”. Cere-i lui Dumnezeu să-ți dea un prieten, apoi du-te și caută-l!

„Omul ațâță mânia altui om” (Proverbe 27:17)

     Autorul Charlie „Tremendous” Jones a spus: „Astăzi vei fi aceeași persoană ca peste cinci ani … excluzând oamenii cu care te însoțești și cărțile pe care le citești”. Când vine vorba de alegerea prietenilor, Dr. Charles Townsend ne spune să căutăm: 1) Oameni care ne pot influența pentru a deveni ceea ce a avut Dumnezeu în vedere pentru noi. „Omul ațâță mânia altui om” (Proverbe 27:17). Relațiile reprezintă instrumentele alese de Dumnezeu pentru a face posibil lucrul acesta. Când te afli în compania cuiva, întreabă-te: „Agreez ceea ce sunt când mă aflu în preajma acestei persoane? Sunt eu mai deschis, mai iubitor și mai cinstit? Sau nu cumva detest ceea ce văd în mine”? Alege să te întovărășești cu oameni care te fac mai bun. 2) Oameni care îți redau puterea când ești secătuit. Când ești epuizat, îți dorești să te refaci fizic, spiritual și relațional. Așa că stai în compania unor oameni care te vor asculta, te vor încuraja și care vor fi alături de tine. 3) Oameni care te lasă să fii tu însuți. „Prietenul adevărat iubeşte oricând” (Proverbe 17:17). Cele mai bune relații sunt acelea în care te simți iubit, în care ești liber să fii tu însuți, în care nu trebuie să te prefaci și în care poți fi cinstit în privința aspectelor dificile din viața ta. Când ai parte de relații în care poți fi neprefăcut, simți confort și normalitate. 4) Oameni care te ajută să crești în credință. Ai nevoie de persoane care te încurajează să te rogi, să citești Biblia și care te ajută să vezi „imaginea de ansamblu” a lucrurilor importante din viața ta. În Efeseni 4:16 se vorbește despre funcționarea asemenea unui trup: „Tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste”. Nu încerca să faci lucrurile singur. Apelează la prieteni care pot să-ți dea o mână de ajutor.

 

„Prietene, ce ai venit să faci, fă” (Matei 26:50)

     Domnul Isus s-a uitat la Iuda în Ghetsimani și a spus: „Prietene, ce ai venit să faci, fă”. E greu să ne imaginăm ce a văzut Isus încât l-a găsit pe Iuda demn de a fi numit „prieten”. Dar Domnul Isus vede ceva bun în orice situație grea. Ar fi util să facem și noi la fel. Cum? Și de data aceasta Domnul Isus ne oferă îndrumare. El nu l-a învinuit pe Iuda de tot ce s-a întâmplat. El a înțeles că o altă forță a fost implicată: „acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului” (Luca 22:53). Iuda nu a acționat singur – nici atacatorii tăi. Pavel spune: „noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12). Cei ce ne atacă și ne trădează sunt victime ale unei lumi decăzute. Nu putem să aruncăm toată vina asupra lor. Domnul Isus a găsit suficiente motive pentru a-l numi prieten pe Iuda și El ne poate ajuta să facem și noi la fel cu cei ce ne rănesc. Chiar dacă Iuda nu a înțeles și nici nu a intenționat să înțeleagă, el a jucat un rol decisiv în conducerea lui Hristos spre destinul Său. Din cele 103 cuvinte rostite de Hristos în clipa în care a fost arestat, 26 dintre ele se refereau la planul lui Dumnezeu. „Cum se vor împlini Scripturile, care zic că aşa trebuie să se întâmple?” … Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin prooroci” (Matei 26:54-56). Domnul Isus a înțeles că zbaterea lui de moment făcea parte dintr-un plan măreț. A văzut mâna lui Dumnezeu la lucru. Dacă te uiți cu băgare de seamă, vei vedea că mâna lui Dumnezeu lucrează și în necazul tău.

„Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona” (Iona 3:1)

     Irosim prea mult din viețile noastre în groapa regretelor. Suntem preocupați de ceea ce probabil s-ar fi întâmplat, de ceea ce s-ar fi putut întâmpla și de ceea ce ar fi trebuit să se întâmple. Poate avem impresia că dacă rememorăm suficient de mult cele întâmplate, putem schimba rezultatul. Dar nu putem. Singurul lucru ce poate fi controlat e ceea ce faci în prezent. Cu cât rememorezi mai mult ziua de ieri, cu atât mai tare te îndepărtezi de oportunitățile zilei prezente. Și cu cât te îndepărtezi mai tare de oportunitățile prezentului, cu atât mai dificil devine drumul de întoarcere. Oportunitățile nu par niciodată la fel de bune atunci când apar, ca atunci când pleacă. Ele nu așteaptă pe nimeni, așa că trebuie să fii cu ochi-n patru și să profiți de ele. Ele se ivesc sub diferite forme și pot apărea din orice direcție. Dar un lucru e cert: pot fi reperate și folosite numai în prezent. Tot ce s-a întâmplat în viața ta e de domeniul trecutului. De vreme ce nu poți anula cele întâmplate, oricât te-ai strădui, șterge  totul cu buretele și mergi mai departe spre ceea ce urmează. Cu toții greșim. Greșeala lui Iona a provocat o furtună care a amenințat viețile tuturor celor din jur și în final, a ajuns în adâncul mării. Dar nu acolo se termină istoria: „Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pântecele peştelui … Domnul a vorbit peştelui, şi peştele a vărsat pe Iona pe pământ. Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona (Iona 2:1-10, 3:1). El este un Dumnezeu ce acordă a doua șansă – dar și a treia, a patra și a cincea șansă! „Se înnoiesc în fiecare dimineaţă” (Plângerile lui Ieremia 3:23). Ziua de astăzi este un dar. Așa că pocăiește-te de trecut, profită de prezent și începe să trăiești din nou!

 

„Dumnezeul lui l-a învăţat să facă aşa, El i-a dat aceste învăţături” (Isaia 28:26)

     Câștigătorii la loterie fac deseori același comentariu: „Faptul că am câștigat atâția bani nu-mi va schimba viața”. Dar rareori se întâmplă așa. Șase luni mai târziu, și-au părăsit locul de muncă și și-au cumpărat o casă. Un sondaj efectuat printre câștigătorii la loterie confirmă următoarele două lucruri: 1) Cei mai mulți dintre ei au devenit mai nefericiți decât au fost înainte de a câștiga. De ce? Cereri nesatisfăcute și așteptări neîmplinite în rândul familiei și al prietenilor au dus la dezamăgire și indignare. 2) Nici unul dintre ei nu a putut renunța la banii câștigați. Dacă ai avut cândva mai mulți bani, ai tendința de a te simți nefericit dacă ai mai puțini. Faptul că ai bani, însă, nu-ți atribuie o valoare mai mare. E memorabil faptul că piesa muzicală „Acceptă jobul și șterge-o” a fost înregistrată de un om pe nume Johnny Paycheck (în rom. – cec pentru salariu – n.tr.)! Isaia a scris: „Cel ce ară pentru semănătură, ară oare necontenit? … Nu pune el grâul în rânduri …? … Dumnezeul lui l-a învăţat să facă aşa, El i-a dat aceste învăţături …Şi lucrul acesta vine de la Domnul” (v. 24-29). Asta înseamnă că indiferent ce ești, fermier sau pompier – Dumnezeu ți-a dat această meserie! E „chemarea” ta și are menirea de a face mai mult decât a-ți oferi siguranță financiară. Ea a fost concepută să-ți ofere demnitate și valoare și să împlinească planul lui Dumnezeu pe pământ. Teologul Miroslav Volf spune: „Orice activitate omenească, oricât ar fi de complicată sau de simplă, e posibilă prin implicarea Duhului lui Dumnezeu în persoana care muncește; și orice activitate a cărei natură și rezultate reflectă valorile noii creații este realizată sub oblăduirea și inspirația Duhului lui Dumnezeu”. Așadar, „orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul” (Coloseni 3:23).

 

„Voi … sunteți o preoţie” (1 Petru 2:9)

     În cartea sa: „Habits of the Heart (Deprinderile inimii n.tr.)”, sociologul Robert N. Bellah descrie trei atitudini ale oamenilor față de muncă. Primul grup o tratează ca pe un serviciu. În felul acesta, o consideră un mijloc de a face bani și de a-și plăti facturile. Dar dacă te interesează în principal numai ceea ce câștigi de la locul de muncă, vei ajunge, probabil, să îl urăști. Cel de-al doilea grup înțelege munca drept o carieră. În acest caz, aceștia au o motivație mai înaltă, dar ceea ce îi interesează e promovarea și prestigiul. Cu toate acestea, asta înseamnă că atunci când au probleme, se poate să aibă impresia că este în joc propria lor valoare. Al treilea grup își vede meseria ca pe o chemare. Logic vorbind, dacă simți o „chemare”, înseamnă că e cineva care face chemarea, nu-i așa? Acel cineva este Dumnezeu. Tu nu ești cel ce face chemarea, ci persoana chemată și orice activitate care are o oarecare însemnătate, care poate fi o binecuvântare pentru oameni și care împlinește planurile Lui este o chemare. Doctorul sau preotul pot fi momiți să-și considere locul de muncă numai un mijloc de a câștiga un venit frumușel și astfel îl văd ca pe un serviciu. Pe de altă parte, un gunoier poate vedea ceea ce face – anume transformarea mediului înconjurător într-un loc mai curat – ca pe o chemare. Nu dorim să reducem importanța celor care stau la amvon și predică; noi dorim să creștem importanța celor care Îl slujesc pe Dumnezeu patruzeci de ore pe săptămână la locul de muncă. Principiul este că atunci când lucrul este bine făcut, amândoi vor auzi lauda: „Bine, rob bun şi credincios” (Matei 25:23).