„Slujiţi-vă unii altora în dragoste” (Galateni 5:13)

     Bill Wilson a iniţiat formarea școlilor duminicale în câteva dintre cele mai rău famate zone din orașul New York. A fost înjunghiat și împușcat, iar câțiva membri din echipa lui au fost uciși. O femeie din Puerto Rico, care se descurca greu cu limba engleză, i-a spus într-o zi: „Vreau fac ceva Hristos, te rog.” Bill i-a spus: „Bine, du-te în fiecare săptămână tot cu un alt autobuz la școala duminicală și pur și simplu iubește-i pe copii.” Așa că, s-a dus tot cu un alt autobuz – Bill având zeci de autobuze – și  i-a iubit pe copii. După câteva luni, s-a atașat de un băiețel. „Nu vreau schimb autobuzele! Vreau rămân în ăsta!” i-a spus lui Bill. Băiatul a venit la școala duminicală în fiecare săptămână cu sora lui și a stat în poala femeii, dar nu a scos niciodată un sunet. Ea îi spunea în continuu: „Te iubesc și Domnul Isus te iubește”. Într-o zi, spre mirarea ei, băiatul s-a întors spre ea și a îngăimat: „Și eu … te iubesc”. Apoi a îmbrățișat-o foarte tare. Asta s-a petrecut într-o duminică după-amiaza la ora două și jumătate. La șase și jumătate în acea seară, băiatul a fost găsit mort într-un container de gunoi, de sub o scară de incendiu. Mama lui îl omorâse în bătaie și îi aruncase trupul la gunoi. „Te iubesc și Domnul Isus te iubește”. Acestea au fost printre ultimele cuvinte pe care le-a auzit băiețelul în scurta lui viață – de pe buzele unei femei din Puerto Rico ce abia vorbea engleza. Bill spune: „Care dintre noi este calificat pentru lucrare? Care dintre noi știe măcar ce are de făcut? Nici tu; nici eu. Dar a fost o zi când am alergat la altarul dragostei Divine și am luat de acolo foc și apoi am plecat. La fel a făcut și această femeie care nu vorbea engleza. Și tu poți face la fel”.

 

„Ferice de cei împăciuitori” (Matei 5:9)

     Dr. Gary Fenton spune: conflictul dintr-o biserică seamănă mult cu campionatul de lupte – nici pe departe la fel de dureros pe cât pare! În calitate de lider, trebuie să conştientizezi diferența dintre: 1) Neînțelegere și conflict. Conflictul apare când un grup se blochează și nu poate lua o decizie. De exemplu, doi membrii cu voință puternică din comitetul bisericii au avut o discuție aprinsă și în dimineața următoare, un pastor tânăr și grijuliu s-a întâlnit cu ei pentru a aplana diferențele dintre ei. I-a întrebat dacă sunt pregătiți să ia o decizie sau dacă dezbaterea lor aprinsă din noaptea precedentă i-a împiedicat să facă acest lucru. După un timp de gândire, ambii au recunoscut că în timp ce discuția lor din noaptea precedentă a semănat cu o ceartă de pe stradă, ea a fost mai degrabă un ,,Show TV!’’ când  participanții nu renunță chiar dacă se încing spiritele! 2) Împăcare și soluționare. Soluționarea se referă la găsirea răspunsurilor; înseamnă să-i aduci pe oameni la o unitate relațională, nu neapărat la a fi de acord unii cu alții. Deși unele probleme nu se vor rezolva niciodată, se poate ajunge totuși la o reconciliere. În procesul căutării unei soluții înveți să faci compromisuri și să găsești o cale de mijloc. 3) A fi liniștit sau a fi un împăciuitor. Un pastor care a refuzat să se implice în controversele bisericii nu a participat în mod constant la întâlnirile de comitet. El și-a justificat absența ca pe o „dorință de a fi liniștit”. Dar a fi liniștit și a fi un împăciuitor nu e același lucru. Persoanele împăciuitoare nu stau cu mâinile în sân … ele sunt implicate în miezul lucrurilor și încearcă să determine părțile la reconciliere … ele își asumă riscuri și sunt dispuse să participe la dispută cu toată inima lor. De aceea „cei împăciuitori … vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!”

 

„Cei milostivi … vor avea parte de milă” (Matei 5:7)

     Filosoful german Schopenhauer a comparat rasa umană cu porcii spinoși strânși grămadă într-o noapte de iarnă: „Cu cât afară se face mai frig, cu atât ne strângem laolaltă ca să ne încălzim. Dar cu cât ne apropiem mai mult … cu atât mai mult ne rănim unii pe alții cu spinii noștri ascuțiți. Și în noaptea însingurată a iernii terestre, ajungem să ne despărțim și să bâjbâim de unii singuri până murim înghețați în singurătatea noastră”. Care este răspunsul? „Ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6:12). Președintele Ronald Reagan a înțeles asta. După atentatul asupra sa din 1981, fiica lui, Patti Davis a zis: „În ziua următoare, tata ne-a spus că vindecarea lui fizică depinde în mod direct de capacitatea sa de a-l ierta pe John Hinckley. Tatăl meu mi-a arătat că iertarea este cheia pentru orice, inclusiv pentru sănătatea fizică, iar prin asta, el mi-a dat un exemplu de gândire asemănătoare cu a lui Hristos”. Poate rănile tale sunt vechi: un părinte abuziv, un partener care te-a înșelat, o afacere  nerentabilă. Sau poate sunt încă proaspete: o promovare trecută cu vederea, o datorie neplătită, copii care au uitat că exiști. În oricare din aceste situații, ai de luat o hotărâre. Să treci peste ea sau să te răzbuni. Să lași rana să se vindece sau să o transformi în ură. Să te eliberezi sau să te umpli de resentimente. Resentimentul lasă ca ceea ce te roade să te și mănânce. Întreține focul, ațâță flăcările și readuce durerea. Gândește-te: ți-a adus resentimentul ușurare? Dacă ai sta astăzi lângă mormântul celui ce te-a rănit, te-ai  simți liber? E un lucru îndoielnic. „Cei milostivi … vor avea parte de milă” întrucât ei au experimentat un har chiar mai mare – al lui Dumnezeu – și iertarea e cheia pentru a-l înțelege.

„Pentru ce mai sunt însărcinată?” (Geneza 25:22)

     Biblia spune: „Domnul l-a ascultat (pe Isaac): nevastă-sa Rebeca a rămas însărcinată. Copiii se băteau în pântecele ei; şi ea a zis: „Dacă-i aşa, pentru ce mai sunt însărcinată?” S-a dus să întrebe pe Domnul. Şi Domnul i-a zis: „Două neamuri sunt în pântecele tău şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic” (v. 21-23). Chiar și atunci când viziunea ta vine de la Dumnezeu, vei experimenta perioade și de credință și de teamă. Într-un domeniu poți avea parte de claritate și totuși să experimentezi confuzia în altul. Ce ar trebui să faci într-o asemenea situație? Fă ce a făcut Rebeca: adu situația înaintea Domnului în rugăciune. Ea a întrebat: „Pentru ce mai sunt însărcinată?” Întrebare: experimentezi teamă și prevezi ceva rău în mijlocul succesului tău? Te întrebi: „Ce e greșit la mine? Lucrurile merg bine, dar de ce mi-este teamă?” Ai parte de succes și lucrurile încep să meargă după o lungă și dificilă luptă. Dar în loc să te simți fericit, ești dezamăgit deoarece nu experimentezi bucuria și împlinirea pe care le-ai așteptat; de fapt te îngrijorezi referitor la ce s-ar putea întâmpla în viitor. În toate poveștile despre succes vei găsi capitole de incertitudine. Și când vine incertitudinea, trebuie să-ți aduci frământarea înaintea Domnului. Roagă-L să te ajute în conflictul interior prin care treci și să-ți dea pacea în ceea ce privește viziunea pe care ți-a dat-o.  Și nu uita – indiferent care vor fi realizările tale, capacitatea lor de a te face mulțumit este limitată. Nici un succes, oricât de mare ar fi, nu poate lua locul lui Dumnezeu în viața ta.

 

„Pizma este putrezirea oaselor” (Proverbe 14:30)

     Educatoarea creștină Henrietta Mears a spus: „cel ce-și ocupă timpul ajutându-l pe cel aflat mai jos decât el nu va avea timp să fie invidios pe cel aflat deasupra lui”. Dr. Seuss a scris sute de povestiri pentru copii. Una dintre cele mai celebre este despre Grinch, un personaj din desene animate, care e atât de invidios pe ceilalți încât ajunge să se muște singur. Invidia face asta. Ținta ei sunt ceilalți, dar la sfârșit, te consumă pe tine. Dumnezeu l-a binecuvântat pe regele Saul și l-a ridicat din anonimat la cea mai înaltă funcție în Israel. Dar când David l-a doborât pe Goliat și și-a atras simpatia poporului, Saul a început să se simtă nesigur și amenințat. În loc să se bucure că Dumnezeu l-a trimis pe David să-l ajute, el s-a umplut de ură și „din ziua aceea Saul a privit cu ochi răi pe David” (1 Samuel 18:9). Biblia spune: „O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor”. Invidia este vicleană; lăsată necontrolată, ea poate distruge toate relațiile din viața ta. Îți otrăvește atitudinea făcându-te să te compari cu alții. Îți fură bucuria și mulțumirea. Devii nemulțumit și egoist. Te face să presupui că resursele lui Dumnezeu nu ajung ca să-i binecuvânteze pe ceilalți și să te binecuvânteze și pe tine. Invidia l-a costat  pe Saul: tronul, familia, respectul în ochii poporului și în final, viața. Nu lăsa ca invidia să-ți facă și ție la fel. Pocăiește-te înainte să-ți fure veşnicia. Dumnezeu ne-a făcut copiii Lui când nici unul nu am meritat-o. Deci când simți că te năpădește invidia față de binecuvântările cuiva,  roagă-L pe Dumnezeu să-ți aducă aminte de numeroasele moduri în care te-a binecuvântat chiar și atunci când nu ai meritat-o.

„Domnul Dumnezeul este tăria mea … şi mă face să merg” (Habacuc 3:19)

     Lucrurile din viața ta se năruie? Finanțele tale par nesigure, cariera la care ai lucrat pentru a o clădi se clatină, sănătatea ți se șubrezește, oamenii în care ai avut încredere te-au dezamăgit. Nimănui     nu-i plac asemenea perioade, dar dacă vei avea o viață lungă, vei trece prin ele. Și aceste perioade au menirea de a te face să-ți reexaminezi reacțiile. Când lucrurile pe care se baza au început să se prăbușească, profetul Habacuc a fost obligat să aleagă între ceea ce era important și ceea ce ara vremelnic. Era vorba de o reevaluare, pe care toți trebuie să o facem la un moment dat. Iată ce a spus Habacuc: „chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul … Domnul Dumnezeu este tăria mea; El … mă face să merg pe înălţimile mele” (v. 17-19). Habacuc și-a dat seama că nu poate controla anumite lucruri, așa că a ales să-și controleze răspunsul. A ales bucuria în Domnul indiferent ce se întâmpla și și-a găsit în Dumnezeu tăria de a merge mai departe. Ce putem învăța de la acest om? Că avem de făcut o alegere! Că putem alege să-L lăudăm pe Dumnezeu indiferent de ce avem parte în viață. Dumnezeu nu-ți promite să te scoată dintr-o situație anume; El îți promite să te ajute să treci prin ea. Așa că, schimbă-ți răspunsul și începe să-L lauzi pe Dumnezeu pentru credincioșia Lui, pentru mântuirea ta, pentru sănătatea ta, pentru prietenii tăi, pentru familia ta și pentru toate celelalte binecuvântări pe care ți le-a dat. Dacă ești în căutarea motivelor pentru care să te bucuri, le vei găsi!

 

„Orice om să fie grabnic la ascultare” (Iacov 1:19)

     Când vorbești în loc să asculți – poți să dai de necaz. Două gâște se pregăteau să zboare spre miazăzi, când o broască le-a întrebat dacă poate merge și ea. Gâștele au întrebat-o cum ar putea face asta. „Simplu”, a spus ea. „Voi țineți un băț cu ciocurile și eu o să mă țin de el cu gura”. Și au pornit iar lumea se uita la ele, admirându-le spiritul de echipă. Trioul înainta rapid, când cineva de jos a strigat: „Ce idee bună! A cui a fost?” Și broasca și-a deschis gura și a țipat: „A meaaaa!” De fiecare dată când îți deschizi gura, există consecințe. Așa că învață  să asculți. Plutarch a spus: „Vorbăreții nu ascultă pe nimeni, căci ei vorbesc neîncetat. Și primul rău pe care și-l atrag cei ce nu știu să tacă este că nu aud nimic”. Să asculți fără să-ți etalezi cunoștințele sau să strecori propria opinie este o calitate a caracterului care dovedește că ești matur. Larry King a spus odată: „Îmi reamintesc în fiecare dimineață: nimic din ce voi spune astăzi nu mă va învăța ceva. Deci dacă vreau să învăț ceva, trebuie să ascult”. Domnul Isus a fost un bun ascultător și prin urmare, El i-a atras pe oameni ca un magnet. Fără îndoială că au existat clipe în care a fost obosit și nu dorea acest lucru – dar El a ascultat oricum. Când ucenicii se certau între ei și fariseii protestau și provocau necazuri, Domnul Isus se concentra asupra lucrurilor importante. El a ascultat, a vorbit și oamenii L-au urmat. Ascultatul e de multe ori mai eficient decât vorbitul. De fapt, în orice conversație apare un moment în care trebuie să spui mai puțin și să asculți mai mult. În acele momente, nu doar că auzi ce spun ceilalți, ci auzi și ce-ți spune Dumnezeu!

 

 

„Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor” (Efeseni 6:7)

     Se spune că un jocheu a câștigat mai multe curse decât toți ceilalți. Când a fost întrebat cum a reușit, el a zis că înainte de fiecare cursă se ducea în grajd și îi spunea calului său următorul lucru: „Trandafirii sunt roșii, violetele sunt albastre, iar din caii ce pierd cursa se face lipici!” Din fericire, Dumnezeu nu ne abordează în felul acesta! Dar întrucât El a fost primul angajator din univers, Cuvântul Său are multe de spus despre responsabilitățile și răsplățile sârguinței. „Robilor, ascultaţi de stăpânii voştri pământeşti, cu frică şi cutremur, în curăţie de inimă, ca de Hristos. Slujiţi-le nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut. Şi voi, stăpânilor, purtaţi-vă la fel cu ei; feriţi-vă de ameninţări, ca unii care ştiţi că Stăpânul lor şi al vostru este în cer, şi că înaintea Lui nu se are în vedere faţa omului” (v. 5-9). Dacă ești șef, Andrew Carnegie îți oferă următoarele idei: 1) Organizează! Asigură-te că ai mereu omul potrivit la postul potrivit. 2) Delegă responsabilitatea! Nu practica micro-gestionarea. Acordă-le altora autoritate deplină în a face munca pentru care i-ai angajat, apoi dă-le libertatea de-a o face. 3) Supervizează! Nu ai parte de lucrul la care te aștepți; ci ai parte de lucrul pe care îl inspectezi. 4) Recunoaște! Lucrătorii buni sunt greu de găsit. Dacă vrei să-i păstrezi pe cei pe care îi ai, recunoaște-le și răsplătește-le eforturile.

„Ei merg din putere în putere” (Psalmul 84:7)

     Cei trei pași esențiali pentru a-ți îndeplini chemarea sunt: 1) Fă ceva; 2) Fă ceva astăzi; 3) Fă ceva în fiecare zi. Un expert în materie de creștere personală spune: „Citim despre oameni ce navighează în jurul lumii într-o barcă de un metru sau care înving handicapuri pentru a câștiga medalia de aur la Olimpiadă iar apoi aflăm că tema centrală a istoriei lor este perseverența”. Dacă vrei să-ți vezi viitorul, uită-te la programul tău zilnic. Tu nu-ți poți determina viitorul, îți determini obiceiurile și obiceiurile îți determină viitorul. Biruința stă în faptul de a face lucrurile corecte, zi după zi. Dacă faci așa, în cele din urmă vei reuși. Dar iată și o avertizare: prioritățile importante ar putea aluneca de la locul lor în timp ce te concentrezi asupra unor lucruri mai puțin importante. Unele sacrificii pur și simplu nu merită: 1) În încercarea ta de a-ți face o reputație, nu-ți pierde caracterul. Reputația e ceea ce cred oamenii despre tine; caracterul e ceea ce Dumnezeu și cei apropiați știu că ești. 2) Nu-ți sacrifica familia pentru carieră. Dacă o faci, vei ajunge să câștigi admirația celor care nu contează, în timp ce o vei pierde pe a celor care contează. 3) Nu-ți sacrifica relația cu Dumnezeu pentru lucruri materiale. Dumnezeu a spus poporului Său: „Vezi să nu zici în inima ta: „Tăria mea şi puterea mânii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.” Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi, ca să întărească legământul încheiat cu părinţii voştri prin jurământ, cum face astăzi” (Deuteronom 8:17-18).

 

„Inima îi este mângâiată, n-are nici o teamă” (Psalmul 112:8)

     Caricaturistul Jonny Hawkins a desenat comitetul unei biserici stând în jurul unei mese la întâlnirea lunară. Unul spune: „Eu văd comunicarea și amânarea ca fiind cele mai mari probleme ale bisericii noastre”. La care un coleg din comitet răspunde: „Votez să amânăm această discuție până luna viitoare”. Zâmbim, dar știm că acesta e adevărul, nu-i așa? În meditația de ieri am descoperit că primul pas spre aducerea la îndeplinire a chemării tale este: fă ceva! Acum să discutăm despre cel de-al doilea pas: 2) Fă ceva astăzi! Alergătorul, autorul și cardiologul George Sheehan o spune astfel: „Printre noi sunt din aceia care sunt pe cale să trăiască. Așteptăm până când lucrurile se schimbă, până când avem mai mult timp, până când suntem mai puțin obosiți, până când suntem promovați, până când ne stabilim undeva – până când, până când, până când. Mereu avem impresia că trebuie să aibă loc un eveniment major în viața noastră înainte ca noi să începem să trăim”. Dacă dorești să duci la îndeplinire chemarea dată de Dumnezeu, nu-ți poți permite să fii unul dintre acești oameni! „Cum pot evita asta?” întrebi tu. Făcând ceva ce te face să mergi înainte astăzi! Nu-ți poți înfăptui chemarea dintr-odată. Trebuie să ajungi acolo în etape și singurul moment în care poți efectiv să faci un pas este – astăzi. Filosoful german Johann Wolfgang von Goethe a spus: „Fiecare indecizie aduce cu sine propriile ei amânări și zilele se pierd lamentându-ne referitor la zilele pierdute … Ce poți face sau ce crezi că poți face, începe să faci. Căci hotărârea are în ea putere și geniu”. Așa că, înainte să apună soarele astăzi, fă ceva ce te ajută să te apropii de chemarea ta.