„Alegeți … bărbați … plini … de înțelepciune” (Faptele Apostolilor 6:3)

     O altă calitate pe care o avea Ștefan ca lider a fost: înțelepciunea. „Alegeți … bărbați … plini … de înțelepciune” (v. 3) Charles Spurgeon a spus: „Înțelepciunea este utilizarea corectă a cunoștințelor”. Poți avea o minte plină de cunoștințe, dar dacă nu ai înțelepciunea de a le folosi în mod corespunzător,      nu-i poți conduce pe oameni. Așa cum un râu nu se ridică mai sus de izvorul său, o organizație nu se poate ridica mai sus decât conducătorul ei. Dr John Maxwell numește acest lucru „legea capacului”. În cartea sa, „Cele 21 de legi neschimbătoare ale lidershipului”, el scrie: „Abilitatea de a fi lider este capacul care determină nivelul de eficiență al cuiva. Cu cât abilitatea cuiva de a conduce este mai scăzută, cu atât mai jos va fi capacul potențialului său. Cu cât mai mare e capacitatea de a fi lider, cu atât mai mare va fi eficiența lui. Pentru a vă da un exemplu, dacă capacitatea ta de lider este de nota opt, eficiența ta nu poate primi niciodată o notă mai mare de șapte. Dacă ești numai de patru ca lider, eficiența ta nu va fi mai mare de trei. Abilitatea ta de a fi lider – la bine și la rău – determină întotdeauna eficiența ta și potențialul impact al organizației tale”. Pavel i-a spus lui Timotei: „ia seama bine la citire” (1 Timotei 4:13). Cineva care nu vrea să citească e mai demn de plâns decât cineva care nu știe să citească. Diferența dintre ceea ce ești în acest moment și ceea ce vei fi peste 25 de ani va fi întotdeauna direct proporțională cu obiceiurile tale de citire, cu relațiile pe care le cultivi și cu timpul pe care îl petreci cu Dumnezeu. Firește, Ștefan a fost o alegere bună. „Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă” (Faptele Apostolilor 6:7).

 

 

„Alegeţi … bărbaţi … plini de Duhul Sfânt” (Faptele Apostolilor 6:3)

     Ștefan a fost ales să slujască în biserica Noului Testament și pentru că era „plin de Duhul Sfânt” (v. 5). De ce e important lucrul acesta? Deoarece Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim (acasă), în toată Iudea (cei la care poți ajunge mergând cu mașina), în Samaria (locuri în care nu vei fi neapărat primit bine), şi până la marginile pământului” (Faptele Apostolilor 1:8). Pavel scrie: „Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh” (Efeseni 5:18). Se spune că un preot a fost văzut bând un pahar de vin. Făcând apel la cuvintele lui Pavel, „nu vă îmbătați de vin”, comitetul bisericii i-a cerut demisia imediat. La aceasta, preotul a răspuns: „Atunci să ne dăm toți demisia. Voi spuneți că am încălcat prima jumătate a poruncii „nu vă îmbătați de vin”. Dar voi toți ați încălcat a doua jumătate: „fiți plini de duh”. Să înțelegem un lucru: trebuie să fii plin de Duhul Sfânt neîncetat. La urma urmelor, mașina nu o conduci toată viața doar cu un plin de combustibil. Trebuie să-i faci plinul mereu, nu? Mai ții minte reclama la șamponul Brylcreem pentru bărbați? „O cantitate mică îți ajunge!” Asta nu funcționează când vine vorba de conducere în Împărăția lui Dumnezeu! Fie ești condus de Duhul Sfânt – fie de propriul tău duh. „Dar am talent”, spui tu. Da, și Dumnezeu îl va folosi. Dar când El trebuie să zidească ceea ce dorește, lucrul acesta „nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu” (Zaharia 4:6).

 

„Au ales pe Ştefan” (Faptele Apostolilor 6:5)

     Biserica Noului Testament a crescut atât de rapid încât problemele administrative i-au copleșit. Apostolii nu mai aveau suficient timp pentru a se ruga și a studia Scriptura, așa că au ales șapte oameni care să se ocupe de organizare. Ștefan a fost unul dintre ei. În următoarele câteva zile, vom analiza pregătirea lui administrativă. „Alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine … pe care îi vom pune la slujba aceasta” (v. 3). E de la sine înțeles că dacă te ocupi de partea financiară a bisericii, trebuie să fii calificat în gestionarea propriilor tale finanțe. Acest fapt necesită economisire, investire și cheltuire înțeleaptă. Iată o întrebare biblică la care trebuie să te gândești: „vrea cineva să-L fure pe Dumnezeu?” Se pare că da! Dumnezeu a spus: „cum Mă înşelaţi voi?” Dar voi întrebaţi: „Cu ce Te-am înşelat?” Cu zeciuielile şi darurile de mâncare” (Maleahi 3:8). Poate te gândești: „Iar vorbesc de bani!” Nu, zeciuiala nu e o chestiune de bani, ci de priorități. Dumnezeu nu dorește resturile tale, El dorește „primele tale roade” (Proverbe 3:9). Zeciuiala este și o chestiune de ascultare. „Dacă ascultă şi se supun, îşi sfârșesc zilele în fericire” (Iov 36:11). Când vine vorba de a fi lider în lucrarea lui Dumnezeu, când nu dăruiești 10% nu poți fi implicat 100%. Dacă nu cumva faci deja lucrul acesta, încearcă să dai zeciuială din venitul tău timp de un an. E ca și cum te-ai asocia cu Dumnezeu. El promite să „toarne peste voi belșug de binecuvântări” (Maleahi 3:10).

„Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul” (Luca 22:31)

     Dintre toți ucenicii Domnului Isus, Petru a fost cel mai sigur că nu va avea parte de cădere. Dar a căzut și încă foarte serios. Domnul Isus i-a spus: „Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi” (v. 31-32). Să observăm trei adevăruri importante: 1) Toți putem cădea. Nu crede minciuna ce spune: „Dacă ai fi cu adevărat creștin, nu ai fi căzut atât de tare”. Când Dumnezeu te mântuiește, duhul tău se schimbă imediat. Dar până când emoțiile, poftele și dorințele tale nu sunt controlate de Hristos, mereu vei avea lupte de dus în anumite domenii. Aceasta nu are nimic de-a face cu mântuirea ta, ci are de-a face cu maturitatea ta. 2) Trebuie să fii dispus să te pocăiești. Problema cu ispita este că de obicei începe ca o plăcere. Crezi că o poți gestiona și când ești ademenit, încerci să-i reziști prin propria ta forță. Dar nu funcționează. Biblia spune: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi” (Iacov 4:6). Harul lui Dumnezeu nu este pentru cei aroganți. El le este dat numai inimilor smerite, care se pocăiesc. 3) Odată ce suntem eliberați să rămânem liberi și să-i ajutăm și pe alții. Dumnezeu ne scoate dintr-o situație rea pentru a ne pune într-una bună; altfel, vom căuta vechile noastre relații. Așadar, dacă te-ai întors la El din căderea ta „întărește și pe frații tăi”.

 

„Cel ce sufere are drept la mila prietenului” (Iov 6:14)

     În vara anului 1989, Mark Wellman, un paraplegic, a câștigat recunoaștere prin faptul că s-a cățărat pe turnul de granit al stâncii El Capitan din Parcul Național din Yosemite. În cea de-a șaptesprezecea și cea din urmă zi, un titlu din ziarul The Fresno Bee spunea: „A dat dovadă de o voință de granit”. Alături de titlu, era o fotografie a lui Mark Wellman purtat pe umeri de tovarășul său de cățărare Mike Corbett. Subtitlul ce urma spunea: „Paraplegicul și partenerul său au dovedit că nici un zid nu e prea înalt pentru a fi escaladat”. Ceea ce majoritatea oamenilor nu a știut a fost faptul că Mike Corbett a mai escaladat El Capitan de trei ori înainte de a-l ajuta pe Mark Wellman să urce odată. Simpatia se adresează luptelor noastre; sprijinul ne dă puterea de a le câștiga. Simpatia spune: „Înțeleg prin ce treci și sunt alături de tine”. Ea împlinește două nevoi fundamentale: nevoia de a fi înțeles și nevoia ca sentimentele noastre să fie confirmate. Când viața ne izbește cel mai tare, avem cea mai mare nevoie de prieteni. În mijlocul suferințelor sale, Iov a strigat: „Cel ce sufere are drept la mila prietenului”. Cu toții avem nevoie de simpatie și sprijin fiindcă toți ne împiedicăm și avem nevoie de ajutor ca să ne ridicăm iarăși. Așa că trebuie să le oferim celorlalți și să fim dispuși să le primim și noi în schimb. Biblia spune: „este mai bine     să-l iertaţi, şi să-l mângâiați, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire” (2 Corinteni 2:7). E nevoie de har pentru a crea și a păstra o prietenie adevărată. Dar vestea bună este că nu ți se va cere niciodată să arăți mai mult har față de alții decât a arătat Dumnezeu față de tine.

„Dacă suferiţi … când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut” (1 Petru 2:20)

     Ai văzut vreodată cum curge apa de pe spatele unei rațe? La fel trebuie să tratezi comentariile răutăcioase. „Dar mi-au rănit sentimentele”, spui tu. Oprește-te și gândește-te puțin: dacă într-adevăr ele sunt sentimentele tale, ceilalți nu au nici un control asupra lor, decât în măsura în care le permiți. Adevărul este că aproape toți sunt mai preocupați de ei înșiși decât de tine; de aceea, tu știi mai multe despre tine decât vor ști ei vreodată. Nu ce spun ceilalți despre tine contează. Ci ceea ce spune Dumnezeu despre tine și ce spui tu despre tine contează. Când știi cine ești, nu-i vei lăsa pe ceilalți       să-ți definească valoarea. Domnul Isus a știut că acuzatorii lui  sunt neștiutori; de aceea ei se temeau de El. Oamenii se luptă cu ceea ce nu înțeleg. Mintea are tendința de a respinge ce nu poate stăpâni. Domnul Isus nu a implorat pe nimeni să creadă în El. De ce? Deoarece El a știut că integritatea nu se poate dovedi, ea trebuie constatată. Așa că El s-a concentrat asupra scopului său. Dușmanii L-au acuzat că este posedat de drac, dar El nu a dat atenție. El a continuat să scoată draci. El nu a încercat să pară bun, El a fost bun. El nu a încercat să pară sincer; El a fost sincer. Omenește vorbind e normal a-ți dori să fii iubit, prețuit și admirat, dar dușmanii tăi nu te vor lăsa niciodată cu reputația nepătată. Trebuie să te ridici mai presus de asta și să nu lași ca părerea celorlalți despre tine să schimbe părerea ta despre tine. Fii asemenea credincioșilor Noului Testament: „Ei au plecat dinaintea Soborului, şi s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi, pentru Numele Lui (al lui Isus)” (Faptele Apostolilor 5:41).

„Sunteți … oameni din casa lui Dumnezeu” (Efeseni 2:19)

     Nathaniel Hawthorne a spus: „Nici un om nu poate trăi având două fețe, una pentru sine și alta pentru lume fără ca în cele din urmă să nu fie derutat și să nu mai știe care e cea adevărată”. Ne place să purtăm măști în public, dar totuși numai când ne deschidem unii față de alții ne putem schimba cu adevărat și putem crește. „Dacă umblăm în lumină … avem părtăşie unii cu alţii” (1 Ioan 1:7). Un autor scrie: „Lumea crede în mod eronat că intimitatea are loc în întuneric, dar Dumnezeu spune că se petrece la lumină. Întunericul ne ascunde problemele, dar când suntem în stare să le aducem la lumină, ele își pierd puterea; găsim iertare, rănile noastre sunt vindecate și începem să facem progrese”. Ne este teamă de transparență și cu toate acestea, e singura cale prin care ne putem desăvârși spiritual și emoțional. Nici unul dintre noi nu e la fel de puternic singur cum ar fi dacă s-ar afla în colectivitate. Noi avem o credință mai solidă când alții merg alături de noi și ne încurajează. De mai multe ori ni se spune în Noul Testament să fim credincioși unii altora, să ne supunem unii altora, să ne iertăm unii pe alții, să ne purtăm poverile unii altora, să ne cinstim unii pe alții, să ne acceptăm unii pe alții, să ne învățăm unii pe alții, să ne încurajăm unii pe alții, să ne rugăm unii pentru alții și să ne iubim unii pe alții. Nu ești răspunzător pentru toți din biserică, dar ai o îndatorire față de ei iar Dumnezeu așteaptă să faci tot ce poți pentru ai ajuta. Pavel provoacă credincioșii din Roma, spunând: „Să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa pe care o avem împreună, şi voi şi eu” (Romani 1:12). La asta se reduce totul!

 

„Mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragoste” (Coloseni 3:14)

     Dragostea lui Dumnezeu este cea mai puternică forță pe care a văzut-o lumea vreodată. Și ca urmaș al lui Hristos, e datoria ta să ții torța aprinsă. Biblia spune: „îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare … Dar mai presus de toate acestea,   îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii” (v. 12 & 14). E una să citezi versete din Scriptură, să rostești rugăciuni lungi și clare în public, să studiezi teologia și să mergi la biserică. Dar numai când îți vor vedea dragostea vor fi influențați de viața ta. Dragostea, nu cuvintele, e adevăratul test al uceniciei. Se spune că generalul Omar Bradley a făcut odată o călătorie de afaceri, cu un avion comercial, fiind îmbrăcat obișnuit și nu cu uniforma militară. Când a ajuns la locul său, a început să lucreze la niște hârtii. S-a întâmplat că cel ce stătea pe scaunul alăturat era un tânăr soldat care nu l-a recunoscut pe Bradley. Așa că după decolare, s-a întors înspre general și i-a spus: „Fiindcă o vreme vom sta împreună, ar fi frumos să ne cunoaștem. Bănuiala mea e că sunteți bancher”. Nedorind să pară nepoliticos, dar trebuind să-și termine munca, Bradley a răspuns: „Nu, sunt generalul Omar Bradley, general de cinci stele din armata americană. Sunt șeful statului major de la Pentagon, în Washington DC”. Fără să piardă nici un cuvânt, tânărul soldat a răspuns: „Ei bine, domnule, e o slujbă foarte importantă și sper să nu o dați în bară”! Cea mai importantă slujbă a ta e să arăți dragostea lui Dumnezeu – așa că nu-L dezamăgi! 

 

„Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii” (Ioan 13:34)

     Într-un ziar, a apărut povestea unui băiat cu cancer, care făcea chimioterapie și își pierdea părul. Pentru a-și arăta dragostea și sprijinul lor, colegii lui de clasă s-au ras toți în cap ca băiatul să nu se simtă jenat când se va întoarce la școală. Ziarul prezenta o fotografie cu ei toți, pe care scria:„Tot ce facem, facem împreună”. Aceasta e legea dragostei de care vorbea Domnul Isus când a spus: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii”. Probabil lucrul acesta a părut foarte radical pentru oamenii cărora li s-a adresat Isus, căci ei trăiau după două legi din Vechiul Testament: 1) Legea răzbunării. Înainte de Moise, legea pământului era legea junglei. În esență, ea spunea: „Dacă mă lovești, și eu te lovesc și apoi te voi lovi și mai tare”! Dușmanii căutau în mod activ să-și regleze conturile, întrucât răzbunarea nu era numai acceptată, era chiar încurajată. 2) Legea talionului. În vremea lui Moise, răzbunarea a fost înlocuită cu recompensa, care permitea „ochi pentru ochi”, dar nimic mai mult (Levitic 24:20). Puteai      să-i faci dușmanului numai ce ți-a făcut el ție. Pentru noi, lucrul acesta sună dur, dar pe atunci reprezenta un progres major. Apoi a venit Domnul Isus și a introdus o a treia lege: legea dragostei. Ea spunea că nu trebuie să-ți faci dreptate; puteai alege să ierți. Firește, dacă nu iertai, rugăciunile tale nu erau ascultate. Această nouă lege demonstrează dragostea necondiționată pe care Dumnezeu o arată față de noi și după care ne cheamă și pe noi să trăim. Așadar, legea dragostei trebuie să-ți guverneze viața în fiecare zi.

„Cine este smerit cu duhul capătă cinste” (Proverbe 29:23)

     Prima minciună pe care diavolul a rostit-o în grădina Edenului a făcut apel la eul nostru: „veți fi ca Dumnezeu” (Geneza 3:5). Viclenia Satanei a tras cortina peste sala tronului din cer și le-a oferit primilor noștri părinți o imagine a puterii și a gloriei iar ei au căzut în plasă. Și de atunci suntem în aceeași stare! Dacă ai petrecut măcar puțin timp în compania celor ce au urcat pe scara socială și a impostorilor, îți dai seama că firea omenească nu s-a schimbat prea mult. Lucrurile se învârt în jurul puterii! Și pentru că manierele te pot duce acolo unde banii nu pot, poți face cursuri care te învață „bunele manierele în materie de putere”. Lucruri precum să nu-i dai niciodată farfuria chelnerului și să nu te apleci niciodată pentru a ridica tacâmurile căzute pe jos. De fapt, pentru a-ți asigura un loc pe scara „mișcării în sus”, o regulă de bază este să nu te apleci niciodată! Nici măcar ca să contribui la împlinirea nevoilor cuiva, ca să-ți recunoști greșelile sau ca să fii darnic față de cei ce nu-ți pot da înapoi. Alergarea după putere te face să crezi că ești mai bun decât alții și te împiedică să-i slujești. Te face insensibil la critici, împotrivitor față de un sfat cinstit și duce la izolare și lipsă de răspundere. O vezi zilnic în lucruri mărunte, cum ar fi faptul de a nu face niciodată un compliment cuiva inferior ție ca să „nu-și uite locul”; faptul de a refuza să fii iubitor și curtenitor cu partenerul/a tău/ta ca să nu-ți pierzi cea mai puternică armă – controlul; faptul de a pune ambiția personală mai presus de integritatea personală; socializând doar ca să poți pedepsi sau manipula. Astfel de jocuri de putere sunt menite să te facă să obții ce-ți dorești pe cheltuiala altora. De aceea Biblia ne avertizează: „mândria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste”.