„Atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui” (Matei 16:27)

     Biblia spune: „Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui”. Să fie clar, modul în care trăiești acum va determina ceea ce se întâmplă cu tine după ce mori. Alegerile pe care le faci zilnic nu sunt uitate după ce nu mai ești. Ele contează și vor continua să existe în eternitate. Destinația ta veșnică este determinată de ceea ce crezi, dar răsplata ta veșnică este rezultatul purtării tale. Dacă crezi asta și trăiești după acest principiu, ceea ce crezi tu despre viață, despre Dumnezeu și firește, despre ce vei face în clipa următoare se va schimba. Dumnezeu dorește să știi că rezultatele pozitive ale faptelor tale de astăzi pot schimba perspectiva ta eternă într-un mod uimitor și minunat, iar El dorește să nu mai pierzi vreo secundă în acest sens. Nu trebuie să-ți faci griji pentru ceea ce se află de partea cealaltă a ultimei tale bătăi de inimă. Ceilalți nu decid asta – dar tu da! Când adevărul acestui lucru te lovește, vei spune: „Nu pot să cred că m-am pregătit pentru viitorul copilului meu și pentru pensie, dar nu m-am gândit la adevăratul meu viitor!” Cineva a spus-o astfel: „Întotdeauna am crezut că o voi sfârși bine. Acum se pare că moartea e doar începutul”. Adevărul e că nu poți face nimic referitor la trecutul tău, dar dacă începi chiar acum, îți poți schimba viitorul – câte o alegere, o zi, o faptă, pe rând. De tine depinde.

 

„Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi” (Coloseni 3:13)

     O doamnă scrie: „Mi-am găsit soțul cu o altă femeie. Deși m-a implorat să-l iert, am vrut să i-o plătesc, așa că am intentat divorțul, chiar dacă copiii noștri m-au rugat să nu o fac. Doi ani mai târziu, soțul meu încă încerca să mă recâștige, dar eu nu voiam să aud. M-a rănit și doream răzbunare. În cele din urmă, a renunțat, s-a căsătorit cu o văduvă tânără care avea doi copii și și-a refăcut viața fără mine. Sunt foarte fericiți, iar eu nu sunt decât o femeie singură, nefericită, care a lăsat ca amărăciunea să-i ruineze viața”. Nu e nici o îndoială că infidelitatea e un lucru rău. Dar fără iertare, ce rămâne? Există un moment în care mânia nu mai este o emoție sănătoasă și devine o forță ce controlează. Ca un drog, ai nevoie de doze din ce în ce mai mari. Odată ce se întâmplă asta, te îndepărtezi și mai tare de iertare, deoarece fără mânie nu mai ai nici un pic de energie. E ceea ce conduce grupurile pline de ură și extremiștii. Fără amărăciune, nu au nici un motiv să existe. Dacă excluzi bigotismul din rasism, răzbunarea din spiritul zelot, șovinismul și naționalismul extremist dintre națiuni , ce mai rămâne? „Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul.    Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi”. Amărăciunea este fatală; ea omoară sufletul. Așadar, cum poți face să nu te umpli de amărăciune când ai fost rănit? a) Privind în ochi persoana care te-a rănit și văzându-L pe Cel ce a arătat milă față de tine când nimeni altcineva nu ți-ar mai fi acordat vreo șansă. b) Dându-ți seama că înainte ca ziua, săptămâna, luna sau anul să se termine, vei avea și tu nevoie de milă.

„când se găseşte zeamă într-un strugure” (Isaia 65:8)

     Cea de-a patra, și probabil cea mai frustrantă provocare cu care ne confruntăm când vine vorba de creșterea bisericii, este integrarea oamenilor. De ce? Un mesaj de pe afișierul unei biserici ne oferă un indiciu. Titlul spune așa: „Ne pasă de tine!” iar rândul de mai jos spune: „Duminica. Numai de la ora 10 dimineața”. Un afiș creat de Eric Johnson o spune altfel. În partea de sus cu litere îngroșate, este un titlu care spune: „Provocarea începerii unei lucrări cu bărbații”. Și chiar dedesubt se află un grup de bărbați care par plictisiți. În dreapta grupului se află pastorul care glumește: „Până acum, singurul lucru pe care îl avem în comun este dezinteresul față de cântat, socializare și mărturisire”. Oamenii se pot simți pierduți și singuri în mulțime, chiar dacă e vorba de o biserică. Faptul de a sta în banca unei biserici uitându-te în ceafa persoanei din fața ta timp de o oră și jumătate nu împlinește nevoile emoționale, relaționale sau spirituale ale nimănui. Ca mădular al trupului lui Hristos, în biserică, e de datoria ta să faci primul pas și să inițiezi contactul cu cei din jurul tău. Domnul Isus s-a abătut de la programul Său pentru a arăta dragoste pentru cei căzuți, necinstiți și fără credință – oameni cu care alții nu ar fi dorit să aibă de-a face. Când cineva vine în biserica ta și Îl găsește pe Hristos, tu ai o datorie față de el. Ei sunt chemați să slujească, iar tu ești chemat să le arăți cum s-o facă, când și unde. „Când se găseşte zeamă într-un strugure… este o binecuvântare.” Dar n-o poți obține dintr-un singur strugure; trebuie să ai mai mulți. Înțelegi ideea?

„Toţi s-au umplut de Duhul Sfânt” (Faptele Apostolilor 4:31)

     Fii o sursă de inspirație pentru ei! A fi inspirat înseamnă să te simți motivat și entuziasmat cu privire la ceea ce faci. S spune că un băiețel stătea așezat în biserică împreună cu mama lui. Pe podiumul din spatele pastorului erau trei steaguri; băiatul a întrebat ce steag e primul. „E steagul țării noastre”, a spus mama. Apoi, el a dorit să știe și despre al doilea steag. Ea a șoptit: „E steagul creștin”. În cele din urmă, el a întrebat despre al treilea steag. Spunându-i să facă liniște, ea a șoptit: „Acesta e pentru cei ce au murit în timpul serviciului”. El a întrebat cu nevinovăție: „la care serviciu au murit, la cel de dimineață sau la cel de după-amiază?” Da, biserica trebuie să fie un loc al reverenței și al ordinii, dar trebuie să fie plin de puterea și prezența lui Dumnezeu. Pe un afiș dintr-un mic magazin de țară se putea citi: „Nu mai există nici un alt loc în apropiere care să semene cu acesta, deci, aici este locul pe care-l cauți.” Asta dorește Dumnezeu să fie biserica Lui. Poate întrebi: „Cum era biserica în vremurile primilor apostoli?” Avea specificul ei! Era dinamică! Convingătoare! „După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”. Conform celui mai recent sondaj de opinie, în zilele noastre, un membru „devotat” al bisericii este cel ce merge la biserică în fiecare duminică dimineața. Extraordinar! Credincioșii Noului Testament mergeau în fiecare zi. Mai mult, „toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”. Domnul Isus reprezintă multe lucruri – dar nu se poate spune despre El că este plictisitor. Așa că haideți să-i invităm pe oameni, să-i învățăm și să-i inspirăm!

„Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă” (Osea 4:6)

     Învață-i!. „Duceţi-vă şi faceţi ucenici … Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Matei 28:19-20). Când atenția ta este îndreptată nu numai spre câștigarea oamenilor pentru Isus, dar și spre a-i face ucenici ai Domnului Isus, El promite: „Eu sunt cu voi” (v. 20). Astăzi, noi creștem o generație care este paralelă cu Scriptura și cu cele sfinte. Într-un sondaj efectuat în orașul New York, nouă din zece persoane nu știau să spună nici una din cele Zece porunci și nici să numească una din primele patru cărți ale Noului Testament. Cineva a crezut că Dan și Beerșeba sunt soț și soție! Altcineva a crezut că epistola era soția unui apostol! Iar când au fost întrebați românii ce sărbătorim la Paști, unii dintre ei au răspuns – tăierea mielului. Zâmbim, dar e o problemă de o seriozitate extremă. Dumnezeu a spus: „Poporul Meu piere din lipsă de cunoștință”. Domnul Isus a spus: „Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi … Scripturile?” (Marcu 12:24). Multe din problemele pentru care căutăm consiliere ar putea fi rezolvate și, în unele cazuri, evitate complet dacă ne-am face timp în fiecare zi să citim Cuvântul lui Dumnezeu. Motivul pentru care mulți dintre noi sunt bolnavi spiritual nu este din cauză că medicamentul nu și-a făcut efectul, ci că nu l-am luat. În esență, toți suntem motivați de răsplată. Așa că citește următoarele: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune” (Iosua 1:8). Dorești să fii puternic din punct de vedere spiritual? Citește Scriptura! Dorești să reușești în viață? Citește Scriptura!

 

„Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi” (Faptele Apostolilor 2:47)

     Pe Dumnezeu nu-L deranjează că biserica ta are o „mână de oameni”. Ceea ce-L deranjează este că biserica ta are o viziune mică, căci aceasta limitează ceea ce poate face El prin tine. Se spune că un turist vizita un mic sat englezesc. L-a întrebat pe un domn mai în vârstă: „Există ceva special în acest loc?” Bătrânul a zâmbit și a zis: „Da, tu poți începe de aici și apoi să mergi în orice alt loc de pe pământ”. În Faptele Apostolilor capitolul 5 versetul 28, biserica Noului Testament a fost acuzată că „a umplut Ierusalimul cu învăţătura lor”. Și în capitolul 17 versetul 6, Pavel și Sila au fost acuzați că „au răscolit lumea”. Ce impact! Dumnezeu are un plan pentru creșterea bisericii tale și tu joci un rol în acest plan. Tu ești chemat să-i inviți pe oameni. Poate spui: „Nu este datoria pastorului?” Nu, pastorul este un păstor. Păstorii nu dau naștere oilor; oile fac asta. Când a fost ultima dată când ai adus pe cineva cu tine la biserică? Dacă ai descoperi un tratament împotriva cancerului sau bolii Alzheimer, l-ai spune și altora? Domnul Isus a spus: „Un om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: „Veniţi, căci iată că toate sunt gata” (Luca 14:16-17). Când oaspeții invitați au început să-și găsească scuze pentru că nu puteau să vină, „stăpânul a zis robului: „Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa” (v. 23). Să remarcăm cuvintele: „silește-i să intre”. Du-i cu mașina ta, pregătește-le micul dejun înainte de biserică sau prânzul după. Fii creativ, dar orice faci, adu-i la biserică!

„Omul de bine lasă moştenitori” (Proverbe 13:22)

     Cu siguranță Pavel nu a lăsat în urma lui bani sau proprietăți, dar a lăsat o moștenire mare – una superioară! Moștenirea lui sunt scrierile, cei pe care i-a câștigat pentru Hristos, cei pe care i-a instruit și influența lui. În fiecare zi, viața ta atinge alte vieți pe căi nevăzute. Nu trebuie să cunoști personal pe cineva pentru a experimenta binecuvântarea moștenirii acelei persoane. La fel cum ai merge printr-o cameră goală și ai simți parfumul cuiva, impactul tău va continua să se simtă chiar și după ce tu ai plecat din această lume. De obicei, noi asociem moștenirile cu moartea și nu ne place subiectul în mod deosebit. Sau presupunem că dacă moștenirea noastră nu va fi scoasă la lumină decât după ani de zile, nu trebuie să începem să investim în ea acum. În unele cazuri, avem impresia că oricum nu putem controla prea mult ceea ce lăsăm în urma noastră. Nu e așa: „Omul de bine lasă moştenitori”. Ce moștenire vei lăsa tu? Și mai important de atât, cât te va costa? De vreme ce darurile cele mai bune nu sunt întotdeauna transmise prin testament, de ce să nu încerci ceva mai plin de semnificație – ceva ce indică spre ceea ce ai fost. E una să măsori succesul prin banii din contul bancar, mărimea proprietăților deținute și valoarea portofoliului de acțiuni. Și e total altceva să îl măsori prin lucrurile intangibile, cum ar fi credincioșia în căsnicie, creșterea unor copii exemplari, lărgirea Împărăției lui Dumnezeu și transmiterea exemplului personal de trăire în lumină. Toate marile moșteniri au o etichetă de preț. Pentru a trece dincolo de mediocritate, trebuie să investești în fiecare zi în conturile celor ce vin după tine!

„Luaţi orice piedică din cale” (Isaia 57:14)

     În vremurile Bibliei, maratonul nu era o alergare pe o pistă netedă, ci pe cărări pline de obstacole care îl puteau face pe alergător să se împiedice și să piardă cursa. Iată trei obstacole de care trebuie să te ferești în timp ce alergi în  cursa vieții tale; 1) O atitudine neiertătoare. „Dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre” (Marcu 11:26). Când doar pomenirea numelui cuiva declanșează resentimente, oprește-te și roagă-te: „Tată, îl iert, așa cum m-ai iertat și tu pe mine. Binecuvântarea pe care o cer pentru mine o cer într-o măsură dublă pentru el”. Când te răzbuni pe cineva, îi negi lui Dumnezeu dreptul de a arăta milă și de a rezolva situația în felul Lui. Nu te juca de-a Dumnezeu. Ai avut parte de milă – dă-o mai departe! 2) O relație nesănătoasă. Pavel scrie: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune” (1 Corinteni 15:33). Tu trebuie să-ți alegi tovarășii de călătorie. Dacă petreci timpul cu cei ce nu merită, nu ai dreptul să te plângi. Fii mai selectiv! Alege-ți prietenii dintre cei ce îți împărtășesc valorile, care înțeleg scopul dat de Dumnezeu și te întăresc. 3) O inimă nehotărâtă.Pavel scrie: „eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti” (Filipeni 3:13-14).   O inimă hotărâtă e rezultatul unei minți hotărâte. E ceea ce-i separă pe învingători de învinși. Dedică-ți viața unui alt lucru decât propriului interes; dedică-te unui scop care va dăinui și după ce tu nu vei mai fi!

„Li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut” (Luca 24:31)

     Într-o zi, Domnul Isus a atins ochii unui orb și omul a exclamat: „Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci” (Marcu 8:24). Cu alte cuvinte: „Văd ceva, dar încă nu e foarte clar”. Așa că Domnul Isus l-a atins din nou, i-a limpezit vederea, îndepărtând limitările lui și eliberându-l. Fără atingerea lui Dumnezeu, viața ta va fi una tristă, tu nu-l poți vedea pe  Dumnezeu și nici lucrurile pe care le poate face El pentru tine, vei fi orb față de persoana ta și de lucrurile pe care le poate face El prin tine. Thomas Edison „a văzut” lumina incandescentă înainte ca primul bec electric să se aprindă. E ceea ce l-a susținut prin miile de experimente eșuate. Bill Gates „a văzut” un computer în fiecare birou și casă, în timp ce așa-numiții experți erau ocupați să anunțe: „Lucrul acesta nu se va întâmpla niciodată în timpul vieții noastre”. Cu patruzeci de ani înainte ca Israel să pună piciorul în țara promisă, Moise „a văzut-o” (Evrei 11:27). Dumnezeu poate face tot felul de lucruri, totuși tu nu le vezi, fiindcă ești orb spiritual. Îți aduci aminte de cei doi ucenici pe drumul spre Emaus? Numai după ce Domnul Isus a mers alături de ei, explicându-le Scriptura și apoi frângând pâinea la ei acasă „li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut” (Luca 24:31). Când începi să-L vezi pe Dumnezeu la lucru în situația în care te găsești, frica ți se diminuează și credința ta este întărită. Cum se descoperă El? La biserică? Câteodată. Dar de cele mai multe ori, El ne deschide Cuvântul și mintea și începem să-L vedem cum nu L-am mai văzut niciodată. Așa că astăzi roagă-te: „Deschide-mi ochii, ca să văd” (Psalmul 119:18).

„Astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa” (Evrei 6:15)

     Când te rogi pentru ceva, ultimul lucru pe care vrei să-l auzi de la Dumnezeu este: „Așteaptă!” Dar uneori El așa îți spune. Și pentru a umbla cu El, trebuie să înveți să ai răbdare, deoarece El lucrează după orarul Său, nu după al tău. Toate rugăciunile și insistențele tale nu vor accelera procesul, ele doar te vor frustra. Mai mult, dacă viața ți-a împlinit fiecare dorință și capriciu, să înveți să aștepți după Dumnezeu va fi ca și cum ai trece prin reabilitare spirituală. Când Avraam a avut 75 de ani, Dumnezeu i-a promis: „Îţi voi face sămânţa ca pulberea pământului de mare” (Geneza 13:16). Dar a trebuit să mai aștepte încă 24 de ani ca să „dobândească făgăduința”. Așteptarea nu e ceva ce faci pentru a primi        ce-ți dorești; așteptarea produce răbdare, maturitate, înțelegere și caracter. Ceea ce realizează Dumnezeu în tine în timp ce aștepți e adesea mai important decât lucrul pe care îl aștepți. „Aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:36). Așteptarea nu e o scuză pentru a te feri de realitate, pentru a te sustrage de la responsabilitate și a nu face ceea ce trebuie. De exemplu, dacă ești înglodat în datorii până peste cap din cauza cheltuielilor exagerate, nu sta și aștepta ca Dumnezeu să-ți trimită un cec din cer. Învață să te disciplinezi și să adopți principii financiare sănătoase cum ar fi zeciuiala, stabilirea unui buget și obiceiul de a trăi fără acel obiect până când îl poți plăti. Mai presus de toate, așteptarea înseamnă decizia de a te încrede și de a-L asculta pe Dumnezeu când lucrurile nu merg după cum ți-ai plănuit. Înseamnă să spui: „Doamne, contez pe tine și nu am un plan de rezervă”.