„Umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” (Galateni 5:16)

     Noi avem suficient ego și independență cât să vrem să facem lucrurile în felul nostru. Și asta ne duce mai mereu la necazuri. Apostolul Pavel scria: „Umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul, împotriva firii pământeşti; sunt lucruri potrivnice unele altora…” (Galateni 5:16-17). Să reținem expresia „firea pământească pofteşte împotriva Duhului”; care este cheia victoriei? În primul rând, sprijină-te mai mult pe Dumnezeu și mai puțin pe tine însuți. În al doilea rând, stabilește limite în viața ta. De aceea citirea zilnică a Bibliei este atât de importantă. Ea te menține în zona de siguranță a lui Dumnezeu, spunându-ți ce poți face și ce ar fi bine să nu faci pentru a fi în siguranță. Ai observat că drumurile au marcaje? Câte unul pe fiecare parte și unul pe centru. Aceste marcaje oferă marje pentru siguranța noastră în timp ce conducem. Dacă depășim marcajul lateral, riscăm să ajungem în șanț sau în prăpastie. Dacă trecem peste linia din mijloc, riscăm să fim loviți de mașinile care vin din sens opus. Apreciem aceste linii pentru că ne mențin în siguranță. Așa este și în viața noastră personală. Atunci când avem linii de demarcație clar stabilite, ne simțim mult mai bine și experimentăm pacea lui Dumnezeu. Atunci când Dumnezeu spune să nu faci un lucru, asta nu înseamnă că este dificil să te înțelegi cu El, ci că El este protector. Ai fost răscumpărat prin sângele prețios al Domnului Isus, ești prețios în ochii Lui și El vrea doar ce e mai bun pentru tine. Așadar, încrede-te în Dumnezeu și rămâi în legile Lui!

„Cine găseşte o nevastă bună găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul.” (Proverbele 18:22)

     Cele mai bune și solide căsnicii sunt formate din parteneri (soț și soție) care încearcă să țină minte calitățile care i-au atras inițial unul spre celălalt. Dacă dorești să construiești o căsnicie fericită sau să îmbunătățești una mai puțin fericită, fă următoarele lucruri: 1) Fă o listă a calităților soțului tău/soției tale. Scrie lucrurile pe care le iubești cel mai mult la el sau la ea, și străduiește-te să păstrezi acele lucruri în minte în orice moment. Atunci când apar stresul și tensiunile în relația voastră (pentru că asta se va întâmpla în mod inevitabil), parcurge din nou lista în gând (dacă este necesar, consultă lista scrisă pentru a-ți reaminti). 2) Concentrează-te asupra acestor calități. Gândește-te că ele îți îmbogățesc viața, și cât de mult ți-ar lipsi dacă el sau ea nu ți-ar mai fi prin preajmă. Când îți schimbi centrul de interes, îți schimbi sentimentele. Iar când îți schimbi sentimentele, îți schimbi perspectiva, abordarea și reacțiile! 3) Rostește-le/recunoaște-le cu voce tare. Ascultă îndemnul Scripturii: „Fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude” (Proverbele 31:28). Cât de des îți complimentezi soția? În fiecare zi? Ar fi bine, pentru că pruncii tăi vor învăța cum să construiască o căsnicie minunată (sau una mizerabilă) privindu-te pe tine. Doar acest gând ar trebui să pună frână criticilor și să scoată la iveală complimentele! 4) Apoi, hrănește-le. Biblia spune: „Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” (Galateni 6:7). Oamenii se ofilesc sub critici, dar prosperă și cresc prin laude și încurajări. Profită de orice moment care merită sărbătorit și amplifică-l! Așadar, ca o concluzie, apostolul Pavel ne spune că: „Dragostea… acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.” (1 Corinteni 13:7) Deci, dacă vrei să ai o căsnicie bună, concentrează-te asupra celor mai bune calități ale soțului sau soției tale!

„Dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?” (Luca 16:11)

     Știai că disponibilitatea lui Dumnezeu de a te binecuvânta cu mai mulți bani depinde de cât de bine gestionezi ceea ce ți-a dat deja? Când vine vorba de bani, iată câteva principii biblice după care trebuie să trăiești: 1) Dă-I mai întâi lui Dumnezeu partea Lui, astfel încât să nu-ți fie rușine că nu faci asta (vezi Maleahi 3:10). 2) Roagă-te înainte de a cumpăra ceva. Întreabă-te: „Am nevoie de asta sau doar o vreau?”. 3) Fii atent la valoarea cheltuielilor, în raport cu veniturile tale. 4) Fii de acord cu soțul tău sau cu soția ta cu privire la bugetul casei și la obiectivele voastre pe termen scurt, mediu și lung. Și nu ascunde sau nu interpreta greșit informațiile despre finanțele tale. 5) Angajează-te să atingi excelența la locul de muncă (dar fără a exagera cu orele suplimentare!) 6) Plătește-ți toate datoriile (cu excepția celor legate de proprietățile imobiliare). Păstrează un singur card de credit, pentru a putea să-ți construiești un rating de credit bun. 7) Economisește lunar (ai în vedere un minim de 10% din salariul brut, dacă nu ai datorii). 8) Nu semna ca garant al unui împrumut pentru nimeni, și nu împrumuta nimănui bani pe care nu-ți permiți să-i pierzi. 9) Plătește pe loc pentru toate cheltuielile (mai cu seamă pentru „dorințele” tale) în loc să folosești un card de credit. 10) Alocă fonduri din bugetul tău pentru sărbători și evenimente familiale deosebite, și nu te împrumuta. 11) Când primești o mărire de salariu, nu-ți schimba stilul de viață pentru a consuma toți banii! Antrenează-te să nu trăiești pe măsura mijloacelor tale. 12) Pune-ți deoparte bani de rezervă pentru situații de urgență, care să acopere cheltuielile pentru cel puțin două luni (șase ar fi excepțional). 13) Fii mulțumit cu ceea ce ai și ia aminte la sfatul înțeleptului Solomon: „Cine iubeşte argintul nu se satură niciodată de argint şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!” (Eclesiastul 5:10). Iată dar câte cuvinte prețioase are Dumnezeu pentru tine, astăzi!

„Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” (Exodul 33:14)

     Atunci când simți prezența lui Dumnezeu și știi că El este cu tine, tu poți face față oricărei provocări pe care ți-o aduce viața. Încearcă să-ți imaginezi ce misiune a avut Moise: eliberarea a două milioane de oameni din ghearele sclaviei. El a trebuit să-i conducă prin pustie (unde au fost expuși dușmanilor, căldurii și frigului extrem), să se îngrijească de hrănirea lor, de rezolvarea disputelor lor și de menținerea lor în mișcare spre destinul care-i aștepta. Ce a făcut Moise? S-a rugat astfel: „Dacă nu mergi Tu Însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici!” (Exodul 33:15). Moise a preferat să nu meargă nicăieri, dar să fie cu Dumnezeu, decât să meargă undeva fără El. Când relația cu Batșeba a fost dată pe față, David nu s-a rugat: „Nu-mi lua coroana, împărăția sau armata…” Nu, el știa ce contează cel mai mult, așa că s-a rugat: „Nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt!” (Psalmul 51:11) Pentru a crește spiritual, trebuie să conștientizezi din ce în ce mai mult prezența lui Dumnezeu în viața ta. Cum poți face asta? În loc să fii o stâncă, fii un burete. Când arunci o piatră în ocean, suprafața ei se udă, dar miezul ei rămâne tare și uscat. Dar atunci când pui un burete în ocean, apa modifică însăși esența ființei sale. Așadar, încetinește și simte prezența lui Dumnezeu. Începe prin a reciti versetul următor, apoi scrie-l, repetă-l la nesfârșit și deschide fiecare por al sufletului tău ca prezența lui Dumnezeu să te pătrundă: „Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie pentru tine.” (Țefania 3:17) Așadar, dezvoltă-ți capacitatea de a conștientiza prezența lui Dumnezeu!

„Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă…” (Osea 4:6)

     Faptul că nu reușim să eliminăm temerile iraționale și concepțiile greșite ne împiedică să devenim ceea ce Dumnezeu vrea să fim. Slăbănogul din Ioan 5 este un bun exemplu în acest sens. El era bolnav de treizeci și opt de ani, când Domnul Isus l-a întrebat dacă ar dori să se facă bine. Cu toate acestea, bărbatul credea că există o singură cale de a fi vindecat. El a spus: „N-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.” (Ioan 5:7) Acest om a crezut ceva care l-a ținut captiv treizeci și opt de ani din viață. El știa că, pentru a fi vindecat, trebuia să fie cea dintâi persoană care intra în scăldătoarea din Betesda, atunci când un înger tulbura apa. Într-un fel, a fost ținut prizonier de acest gând. Dar Domnul Isus i-a desființat această credință falsă printr-o singură propoziție: „Ia-ți patul și umblă!” (Ioan 5:11) Domnul Isus l-a eliberat pe acest om la nivel fizic, dar și la nivel cognitiv. Credința înseamnă să te dezveți de obiceiul de a-ți face griji fără sens, și să te dezveți de convingerile greșite care te țin captiv. Și asta este ceea ce facem în timp ce studiem Scriptura. Ne îmbunătățim literalmente mintea prin descărcarea unui program numit „gândul lui Hristos” (a se vedea 1 Corinteni 2:16). A te dezvăța de un obicei este de două ori mai greu decât a învăța ceva. De ce? Pentru că fiecare milă pe care o parcurgi în direcția greșită este de fapt o eroare de două mile, deoarece trebuie să te întorci, pentru a ajunge acolo unde ar trebui să fii, nu de unde ai plecat… Să-ți scoți din minte gândurile vechi este mai greu decât să introduci gânduri noi în ea. Dar merită! Așadar, fă-ți timp în fiecare zi pentru a-ți înnoi mintea cu Cuvântul lui Dumnezeu!

„A înviat, după cum zisese…” (Matei 28:6)

     Iată încă două dovezi ale Învierii lui Hristos: 1) Este destul de greu să găsești o ocazie, în istoria consemnată, în care cineva și-a dat de bună voie viața pentru ceva ce știa că este o minciună! Evanghelistul Paul E. Little a spus: „Oamenii vor muri pentru ceea ce ei cred că este adevărat, deși de fapt poate fi fals. Dar nu vor fi niciodată gata să moară pentru ceea ce știu că este o minciună!” Faptul că acei primi ucenici au fost dispuși să îndure asemenea suferințe face ca fundamentul creștinismului să fie de neclintit. 2) Dușmanii lui Hristos au făcut eforturi incredibile pentru a nega Învierea. Sfânta Scriptură spune: „Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani şi le-au zis: „Spuneţi aşa: ‘Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.” Şi, dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.” Ostaşii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat.” (Matei 28:12-15) Gândește-te la următorul lucru: nu a existat niciodată în istorie un martor căruia să i se permită să depună mărturie despre ceea ce s-a întâmplat în timp ce dormea! Iar pentru un soldat roman, să adoarmă la datorie însemna pedeapsa cu moartea. Într-adevăr, dacă Domnul Isus ar fi fost încă în mormânt sau dacă i-ar fi luat trupul și l-ar fi pus în altă parte, de ce liderii evrei nu au spus asta? Nu, ei erau paralizați și neputincioși să facă ceva în această privință. Singura lor opțiune – pe care au și ales-o – a fost să inițieze o mare persecuție împotriva ucenicilor Lui (vezi Ioan 20:19). Dar ei au eșuat atunci, și eșuează și acum – pentru că Domnul Isus este viu!

„Dacă… Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?” (1 Corinteni 15:12)

     Astăzi privim la alte trei dovezi, care vor convinge – pe oricine cercetează cu mintea deschisă – de adevărul Învierii fizice a lui Hristos din morți: 1) Sacramentele creștine. Sacramentele creștine indică moartea și suferința lui Hristos și, de asemenea, Învierea și puterea Sa. Acestea pot fi urmărite în succesiune neîntreruptă până la momentul exact al morții Domnului Isus Hristos. 2) Arta creștină. În catacombele din Roma, din perioada persecuțiilor, descoperim gravate în pereți reprezentări ale Învierii lui Hristos ca element esențial al primelor credințe creștine. 3) Biserica creștină. Gândește-te la realitatea incontestabilă a Bisericii creștine. Numeroase persoane nu-și dau seama de legătura dintre Biserică și Înviere, dar mulți cercetători onești au remarcat asta… Biserica creștină este cea mai mare instituție care există sau a existat vreodată în istoria lumii. Este de cinci ori mai mare decât Imperiul Roman, în perioada lui de apogeu! De fapt, mai mult de două miliarde de oameni recunosc astăzi că se închină lui Isus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu viu și înviat din morți. Cum a apărut o astfel de instituție, și cum a rămas în existență? Cineva a spus: „Marele Canion nu a fost format de o persoană care mânuia un băț”. Și nici o instituție de amploarea Bisericii creștine nu a fost creată de fanteziile unor visători leneși din epocile trecute. Istoricii recunosc că Biserica creștină poate fi considerată a fi început în orașul Ierusalim, în anul 30 d.Hr., momentul morții și Învierii lui Hristos. De aceea putem spune astăzi plini de bucurie: „Hristos a înviat!”

„Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi.” (1 Corinteni 15:3-4)

     Dacă nu poți crede adevărul că Domnul Isus a înviat din morți, iată două dovezi în acest sens: 1) Ziua Domnului. Timp de mii de ani, poporul evreu a păzit Legea și în general a ținut Sabatul. Apoi, mai târziu, un grup dintre primii creștini care erau evrei au schimbat ziua de închinare – din a șaptea, în cea dintâi! Cum se explică faptul că au abandonat o lege la care au ținut cu atâta putere? Iată de ce au făcut asta: Învierea lui Isus Hristos a avut loc în prima zi a săptămânii, apariția Sa în fața ucenicilor în prima zi a săptămânii, și revărsarea Duhului Său asupra Bisericii tot în prima zi a săptămânii… Astfel, în prima zi a săptămânii, ucenicii s-au întâlnit pentru a celebra acestea și pentru a se închina, și la fel continuă să facă și astăzi (vezi 1 Corinteni 16:2). 2) Sărbătoarea Paștelui. Învierea Domnului a luat locul sărbătorii evreiești a Paștelui. Așadar, de ce creștinii evrei care considerau Paștele ca fiind cel mai important eveniment din istoria națiunii lor (ieșirea din Egipt), au recunoscut sărbătoarea creștină a Învierii, ca cea mai importantă sărbătoare pentru creștini? Salutul lor a fost și a rămas: „Hristos a înviat!” Iar răspunsul: „Cu adevărat a-nviat Hristos!” Ce fapt, altul decât Învierea Mântuitorului, poate explica realitatea sărbătorii Paștelui, pe care o putem regăsi încă din perioada Bisericii primare? Apostolul Pavel scrie: „V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi… După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată…” (1 Corinteni 15:3-4, 6). Așadar, Hristos e viu!

„Să treceţi înarmaţi înaintea fraţilor voştri și să-i ajutați.” (Iosua 1:14)

     Pentru a fi demn să ai un adept, îți trebuie mai mult decât talent și un titlu. Esența calității de lider reiese din următoarele două imperative: 1) Să mergi primul! Iosua le-a spus celor ce-și aleseseră domenii dincoace de Iordan: „Să treceţi înarmaţi înaintea fraţilor voştri”. Asta înseamnă că, dacă Dumnezeu te-a chemat să conduci, trebuie să pășești cu credință și să mergi primul. Pentru asta, trebuie să crezi în tine și în misiunea ta. Realizarea necesită mai mult decât să muncești din greu; înseamnă să crezi în ce trebuie! Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.” (Iosua 1:9). Tu, nu ai nevoie de toate răspunsurile de la început. Încrederea ta vine din faptul că știi că Dumnezeu este cu tine, și înaintea ta! 2) Să-i iei și pe alții cu tine. Tot Iosua a spus: „Să treceţi… şi să-i ajutaţi…” (vers. 14) Și dacă te întrebi: „Cât timp trebuie să continuu să investesc în această persoană?”, răspunsul este: „până ce vor fi şi ei în stăpânirea ţării pe care le-o dă Domnul Dumnezeul vostru.” (Iosua 1:15) Mulți oameni vor sluji atunci când sunt constrânși s-o facă, iar unii vor sluji în situații de criză. Dar atunci când ai o inimă de slujitor, tu inițiezi slujirea altora. Vezi nevoia, profiți de ocazie și slujești, știind că Dumnezeu te va răsplăti. De aceea slujești cu bucurie (vezi Psalmul 100:2). Iată deci cum stau lucrurile: te califici pentru a te bucura de privilegiile calității de lider doar atunci când ești dispus să mergi primul și apoi să-i iei și pe alții cu tine! Dar nu acesta este sfârșitul istorisirii biblice. Dumnezeu i-a spus lui Iosua, iar într-o zi îți va spune și ție: „Apoi să vă întoarceţi să stăpâniţi ţara care este moşia voastră şi pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului…” (Iosua 1:15). Așadar, îndemnul zilei este: slujește cu bucurie… și într-o zi, vei moșteni cerul!

„Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească.” (Ioan 10:10)

     Oare de ce 50% dintre căsătorii, inclusiv căsătoriile creștine, se încheie prin divorț? Domnul Isus a răspuns deja la această întrebare, când a spus: „Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10) Dumnezeu a oficiat prima ceremonie de nuntă, între Adam și Eva în grădina Edenului, iar Satan a intrat în scenă când „luna de miere” abia începuse; i-a atacat, le-a provocat sentimente de rușine și le-a adus separarea de Dumnezeu. Și tot în Sfânta Scriptură citim că Satan nu l-a putut învinge pe patriarhul Iov prin bube, faliment și doliu și l-a atacat prin intermediul soției sale. (vezi Iov 2:9) Căsnicia ta este una dintre țintele principale ale Satanei, și dacă uiți asta o faci pe riscul tău. Așadar, cum o poți proteja? 1) Află care sunt așteptările soțului tău/soției tale: sunt ele realiste? Au fost ele neexprimate sau necunoscute până la apariția conflictului în relație? Dezamăgirea se manifestă adesea prin furie. 2) Familiarizează-te cu trecutul soțului tău/soției tale: în multe feluri, el sau ea este produsul mediului în care a crescut. Adevărul este că noi construim cu uneltele și luptăm cu armele pe care ni le-au dat părinții noștri. Iar în timpul certurilor și conversațiilor aprinse, amintirile legate de furia părinților, abuzurile din copilărie și certurile din familie pot influența modul în care vom reacționa mai târziu, când ne căsătorim. 3) Începe să te rogi pentru soțul tău/soția ta! Mai mult decât atât, începe să te rogi împreună cu el/ea! Domnul Isus a spus: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri. Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:19-20). Așadar, protejați-vă căsnicia, dragi creștini, pentru că ea este principala țintă a lui Satan, în vremurile pe care le trăim!