„În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.” (Romani 12:11)

     La fel cum electrocardiograma poate măsura sănătatea inimii noastre fizice și ne arată pericolele care o pot amenința, tot la fel de important este să avem un instrument care să măsoare nivelul zelului, al angajamentului și al întregii noastre inimi când vine vorba despre slujirea Domnului. Următoarele șase întrebări pot fi de ajutor în sensul acesta: 1) Vorbesc deschis și frecvent despre angajamentul meu față de Hristos, astfel încât să întrețin o responsabilitate publică privind acțiunile și mărturia mea? 2) Îmi asum responsabilitatea de a crește? Citesc cărți, îmi exersez abilitățile și mă întâlnesc cu cei care sunt mai maturi spiritual decât mine și care mă pot ajuta să cresc? 3) Mă plâng de probleme într-un fel care denotă o implicare cu jumătate de inimă? 4) Fac față descurajărilor vorbind cu Dumnezeu și cerându-I puterea de a persevera? 5) Recunosc și sărbătoresc chiar și pașii mai mici în direcția cea bună? 6) Apostolul Pavel scria: „În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.” Sârguința descrie pasiunea, perseverența și puterea. Iar acestea sunt lucruri pe care sunt capabil să le urmăresc și să le păzesc. Sunt eu sincer cu privire la nivelul meu de sârguință în aceste zile? Iar când sârguința mea scade, iau măsuri pentru a o reînnoi? Gândește-te la fiecare dintre aceste întrebări cu atenție și într-un duh de rugăciune. Fii sincer cu Dumnezeu și cu tine însuți. Și dacă nu-ți plac răspunsurile, decide astăzi să iei măsuri. Petrece mai mult timp singur cu Dumnezeu în rugăciune și citind Cuvântul Său. A fi plin de râvnă pentru Dumnezeu este ca întreținerea unui foc: necesită alimentare și verificare constantă. Și nimeni altcineva nu poate face asta în locul tău!

„El a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu era în totul dată Lui.” (2 Cronici 25:2)

     Biblia spune: „Amația a ajuns împărat… el a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu era în totul dată Lui.” (2 Cronici 25:1-2) Lucrul acesta contrastează cu ceea ce a spus Dumnezeu despre David: „Am găsit pe David… om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.” (Faptele apostolilor 13:22). Acest lucru poate fi puțin derutant, pentru că atunci când citești viața lui David, găsești capitole în Biblie în care se vorbește despre adulter, crimă și mușamalizare. A fost un dezastru ca soț, și ca tată a lăsat de dorit. Cu toate acestea, inima lui a fost dedicată lui Dumnezeu. De unde știm asta? Pentru că atunci când a făcut greșeli și a păcătuit, s-a căit și a dorit, în primul rând, să se împace din nou cu Dumnezeu. Când a orchestrat întoarcerea chivotului legământului în Israel, citim că David a sărit înaintea Domnului „din răsputeri” (2 Samuel 6:14)… Și-a pus tot sufletul în acel joc. Dacă te întrebi cum vor fi arătat acele mișcări, textul ne spune că regele David „sărea și juca înaintea Domnului” (2 Samuel 6:16). Gândește-te la această scenă în felul următor: ai fost bolnav de o boală incurabilă, medicii nu ți-au mai dat nici măcar o șansă, iar tu te-ai rugat lui Dumnezeu să te vindece… și ai fost vindecat! Oare cum ai sări și ai țopăi de bucurie înaintea Lui? În asemenea momente, nu poți rămâne inert. În istoria timpurie, inima era nucleul unei persoane. Asta nu însemna doar sentimente, așa cum ne gândim noi de multe ori la inimă, ci centrul ființei unei persoane, în special voința. Așadar, devotamentul din toată inima față de Dumnezeu dezvăluie ceea ce alegi să îmbrățișezi cu toată puterea ta. Amația și-a trăit douăzeci și nouă de ani din viață punându-și la punct angajamentul față de Dumnezeu. A făcut ceea ce era corect, dar inima lui era în altă parte. David, în ciuda defectelor sale, L-a urmat pe Dumnezeu cu toată inima sa. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: străduiește-te și dedică-te lui Dumnezeu cu toată inima!

„Lasă mânia…” (Psalmul 37:8)

     Ofensele mici pot fi iertate cu ușurință. Dar atunci când cineva ne rănește grav și pare să scape nepedepsit, iertarea este o adevărată provocare. Până când nu vei ierta și nu vei trece peste această ofensă, vei simți în permanență greutatea ei ca pe o povară. Una dintre cele mai mari greșeli pe care le poți face când vine vorba despre iertare este să crezi că, dacă sentimentele tale nu se schimbă imediat față de cineva, nu l-ai iertat cu adevărat! Nu, iertarea este o decizie. Este un act al voinței tale. Este posibil să continui să te lupți cu sentimente de durere și cu resentimente. Dar asta nu invalidează decizia ta de a ierta; înseamnă doar că vindecarea necesită timp. Iar vindecarea ta începe în momentul în care decizi să ierți. Biblia spune: „Orice… mânie… să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos!” (Efeseni 4:31-32) Odată ce ți-ai făcut partea ta: să ierți, ai încredere că Dumnezeu Își va face partea Lui: să-ți vindece emoțiile și să-ți redea pacea și bucuria. Ai puterea să iei decizia de a ierta, dar numai Dumnezeu are puterea să-ți schimbe sentimentele față de persoana care te-a rănit. Așadar, ai încredere că Dumnezeu îți va schimba inima. Apoi vor urma sentimentele tale care se vor alinia cu deciziile tale. Între timp, fă ce spune Scriptura (Psalmul 37:7-8): „Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El! Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele! Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău!”

„Când au răsărit firele de grâu… a ieşit la iveală şi neghina.” (Matei 13:26)

     De la Domnul Isus avem această pildă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?’ El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.’ Şi robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’ ‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.” (Matei 13:24-30). Separarea buruienilor (necredincioșii) de grâu (credincioșii) nu este treaba noastră. Noi trebuie să ne concentrăm pe cultivarea grâului, și să-L lăsăm pe Dumnezeu să facă separarea. De ce? Pentru că rădăcinile ambelor plante (vieți) vor deveni atât de strâns împletite încât, chiar dacă ai putea face diferența între cele două, ai dezrădăcina grâul odată cu buruienile. De asemenea, ai dezrădăcina grâul care a fost semănat și care se maturizează mai greu decât buruienile. În plus, ai putea confunda grâul care nu a dat încă bob – cu buruienile. Menirea ta este să produci roade bune, iar misiunea lui Dumnezeu este să separe grâul de neghină. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: lasă judecata/separarea în seama lui Dumnezeu. Tu seamănă sămânța!

„Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.” (Matei 4:19)

     Domnul Isus le-a spus unor pescari: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.” Dar acești pescari nu erau niște amatori în arta pescuitului, ci ei erau profesioniști și sigur știau și aceste trei secrete elementare despre prinderea peștilor: 1) Trebuie să mergi acolo unde sunt peștii. Spiritual vorbind ai putea spune: „Am crezut că trebuie să ne separăm de lume”. Dar Domnul Isus nu a evitat cultura; El S-a implicat în ea pentru a o schimba. Și tu trebuie să faci la fel! Domnul Isus S-a rugat pentru ucenicii Săi, din toate timpurile: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume…” (Ioan 17:15-18) 2) Trebuie să fii pregătit când mușcă peștele. Apostolul Petru ne sfătuiește să fim totdeauna gata să răspundem oricui ne cere socoteală de nădejdea care este în noi, dar cu blândeţe şi teamă (vezi 1 Petru 3:15). Proverbul „Când elevul este pregătit, maestrul va apărea” este cât se poate de valabil! 3) Trebuie să folosești momeala potrivită pentru a prinde pește. Apostolul Pavel a mărturisit: „Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede…” (Romani 1:16). Cuvântul „evanghelie” înseamnă vestea bună. Păcătoșii onești se simt deja prost cu privire la păcatele și luptele lor; ceea ce le lipsește este puterea de a se schimba. Or, „Evanghelia… este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire…” Așadar, ține bine minte aceste trei principii, și du-te la pescuit… de suflete!

„Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este Ajutorul şi Scutul nostru.” (Psalmul 33:20)

     Sinele nostru interior poate fi antrenat să aștepte în tăcere ajutor de la Dumnezeu, chiar dacă eul nostru exterior este stresat și nerăbdător să obțină răspunsuri. Sigur că asta nu e ceva ușor, în viteza debordantă a vieții de azi, în care disciplina spirituală a așteptării tăcute și răbdătoare a ajutorului de la Dumnezeu lipsește adesea cu desăvârșire. Vrem totul – aici și acum. Dar dacă ne grăbim mereu, vom rata părtășia strânsă cu Dumnezeu, care necesită timp pentru a se dezvolta. El va vorbi inimilor noastre numai dacă vom avea răbdare să ascultăm. După ce i-a ucis pe profeții lui Baal, Ilie a învățat o lecție valoroasă despre așteptarea în prezența lui Dumnezeu. Domnul i-a spus să meargă să stea pe un munte. A venit un vânt puternic, apoi un cutremur, apoi un foc, dar Domnul n-a fost în niciunul dintre acestea. Biblia spune: „Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire.” (1 Împărați 19:12) Domnul i-a vorbit lui Ilie cu voce blânda și subțire – după vânt, cutremur și foc. Dacă Ilie ar fi fost nerăbdător, n-ar fi auzit vocea Domnului! De asemenea, David a învățat să aștepte în prezența lui Dumnezeu și a dorit să locuiască toată viaţa lui în Casa Domnului, „ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de Templul Lui.” (Psalmul 27:4) Pentru a ne putea ruga eficient, trebuie să alegem să așteptăm cu răbdare și să ascultăm Cuvântul Său. Așteptarea și ascultarea mută atenția de pe noi pe Dumnezeu, care este răspunsul la toate nevoile noastre. Adesea, în tăcere, puterea lui Dumnezeu se mișcă cel mai mult. Așadar, lasă Duhul Sfânt să te învețe cum să aștepți în prezența lui Dumnezeu!

„Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti…” (Ioan 6:9)  

     Dacă simți că nu ești suficient de talentat pentru a fi folosit de Dumnezeu, citește relatarea despre hrănirea celor cinci mii… De fapt, au fost cinci mii de bărbați! Dacă adăugăm femeile și copiii, aproape sigur numărul a fost mai mare decât dublu! Iar prânzul băiatului a fost mai sărac decât ne imaginăm. O pâinișoară era cam de mărimea unei chifle mai mari… iar cuvântul pentru „pește” desemnează ceva de mărimea sardinei. Dar ceea ce a transformat acel pachețel pentru un prânz umil într-o mare sărbătoare este ceea ce a făcut băiatul când Isus i le-a cerut: le-a dat de bunăvoie. El nu a spus: „Doamne, lasă-mi și mie o chiflă și-un pește!”, nici nu s-a plâns că rămâne fără mâncare, ci I le-a dat lui Isus fără crâcnire! Acum gândește-te la efectele binecuvântate ale actului său de bunătate jertfitoare: 1) Prânzul inițial ar fi avut loc lejer pe o tăviță, dar resturile au umplut douăsprezece coșuri! Acest lucru ilustrează legea recoltei propovăduită în Scriptură. Când ești darnic față de Dumnezeu, întotdeauna primești înapoi mai mult decât dai (vezi Luca 6:38). Iar atunci când ții pentru tine, practic te privezi pe tine de binecuvântarea Sa. De unde știm? Tot din Scriptură! În Proverbele 11:24, Solomon spune: „Unul care dă cu mână largă ajunge mai bogat; şi altul care economiseşte prea mult nu face decât să sărăcească.” 2) Contribuind decisiv la împlinirea nevoilor altora, și nevoile băiețelului au fost abundent împlinite. Apostolul Ioan spune: „Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit”! (Ioan 6:11) Învățăm de aici acest adevăr: atunci când Îi dai lui Dumnezeu ce ai, vei fi uimit de ce, cum și cât face El cu lucrul acela! Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

„Până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” (Psalmul 105:19)

     Când frații lui l-au dezbrăcat de haina sa pestriță, care spunea tuturor că era favoritul tatălui său, oare ce l-a ajutat pe Iosif să-și păstreze credința? Promisiunea pe care i-a făcut-o Dumnezeu! Când a fost aruncat într-o groapă și apoi vândut ca sclav, ce l-a ținut ferm? Promisiunea pe care i-a făcut-o Dumnezeu! Când pitarul cu care se împrietenise în închisoare nu a reușit ori a uitat să vorbească pentru el înaintea lui Faraon, ce l-a făcut să nu-și piardă credința? Promisiunea pe care i-a făcut-o Dumnezeu! Biblia spune: „Iosif a fost vândut ca rob. I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului. Atunci, împăratul a trimis să-i scoată lanţurile şi stăpânitorul popoarelor l-a izbăvit. L-a pus domn peste casa lui…” (Psalmul 105:17-21) Cuvântul lui Dumnezeu va trece testul timpului, dar pentru ca aceasta să se împlinească, trebuie să rămâi puternic ancorat în credință, în momentele tale de încercare. Vei fi testat prin atitudinile și acțiunile celor dragi din familie. Vei fi testat prin infidelitatea și trădarea prietenilor în care ai avut încredere. Vei fi testat trăind în circumstanțe ostile și confruntându-te cu necazuri și greutăți – ce par la antipozi față de ce ți-a promis Dumnezeu. Să știi însă că Dumnezeu este mai interesat de caracterul tău decât de confortul tău. În versiunea New Living Translation acest verset (Psalmul 105:19) sună astfel: „Până când a venit vremea să-i împlinească visele, Domnul a testat caracterul lui Iosif.” De ce trebuie să testezi pe cineva? Pentru a afla dacă este demn de încredere. Iar atunci când te dovedești demn de încredere, poți fi sigur că prorocia sau făgăduința „se va împlini negreşit.” (Habacuc 2:3). Așadar, sprijină-te pe promisiunile pe care ți le-a făcut Dumnezeu!

„Veniţi cu veselie înaintea Lui!” (Psalmul 100:2)

     Psalmistul a scris: „Veniţi cu veselie înaintea Lui!… Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele!” (Psalmul 100:2,4) Când te apropii de un rege, este necesar să respecți un anumit protocol. Iar împăratul David ne oferă protocolul necesar pentru a veni în prezența Regelui Regilor: „Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui”. Întrebare: Oare aceasta este și experiența ta personală în biserică? Sau stai ca un spectator în timp ce cântăreții, echipa de laudă și închinare, corul sau restul adunării cântă?! Sau, mai mult, comentezi că n-au cântat bine? Cu toții suntem chemați să „intrăm” în laudă! Închinarea nu este ceva ce doar auzi cu urechile; o exprimi cu buzele – și cu inima! Dacă nu reușești să faci asta, conexiunea cu Dumnezeu nu este realizată. Tu, personal, trebuie să te închini lui Dumnezeu! Și indiferent cât de înzestrat și de talentat poate fi cineva, nimeni nu poate face asta în locul tău. S-ar putea să spui: „Uneori nu am starea necesară să-L laud pe Dumnezeu!” Dar Biblia spune: „Prin El (Isus), să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.” (Evrei 13:15). Dumnezeu vrea o laudă jertfitoare. Ce înseamnă asta? Să-L lauzi pe Dumnezeu și atunci când nu ai chef s-o faci. Laudă-L atunci când treci prin perioade grele. Laudă-L atunci când, omenește vorbind, nu te poți gândi la niciun lucru pentru care să-L lauzi pe Dumnezeu. În fața lui Dumnezeu, lauda care costă este lauda care contează! Așa că, spune și tu împreună cu David, care iată cum începe Psalmul 34: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.” Așa să ne ajute Dumnezeu!

„Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.” (Psalmul 22:3)

     În traducerea King James a Bibliei scrie: „O, Tu care locuiești în laudele lui Israel…” Traducerea New King James redă astfel: „Tu ești… întronat în laudele lui Israel”. Și parc-aud întrebarea: „Și care traducere este corectă?” Răspuns: Ambele! Cuvântul „a locui” descrie faptul de a te simți ca acasă. Iar cuvântul „întronat” descrie pe cineva aflat într-o poziție de putere și autoritate, pe cineva care poate da ordine și care poate face ca lucrurile să se întâmple. Așadar, Dumnezeu este acasă în lauda noastră; puterea Sa este eliberată prin lauda noastră. Când Dumnezeu a creat lumea, El a făcut-o prin cuvânt – rostind… Așadar, puterea lui Dumnezeu se pogoară prin rostire. Iar anumite rostiri Îi mișcă inima. Prin anumite rostiri este invocată prezența Sa. Anumite rostiri Îl îndeamnă la acțiune. Cheia izbăvirii, sinonimă cu „a fi eliberat/salvat”, este întâlnirea cu Dumnezeu. Iar cântările de izbăvire pot pregăti terenul pentru o astfel de întâlnire cu Dumnezeu. Ia aminte la îndemnurile din următoarele trei versete: „Spuneţi lucrul acesta în inimile voastre când staţi în pat, apoi tăceţi!” (Psalmul 4:4); „Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El!” (Psalmul 37:7); „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic…” (Psalmul 91:1) Acum fii atent la aceste cuvinte dintre cele citite: „spune”, „taci”, „stă sub ocrotirea”, și „odihnește la umbra celui Atotputernic” – și imaginează-ți că te scufunzi în prezența lui Dumnezeu. Emoțiile tale sunt liniștite, duhul tău este în acord cu prezența lui Dumnezeu… poți auzi ce are El de spus și poți primi de la El ceea ce ai nevoie. Și toate astea se întâmplă când te înconjuri cu „cântări de izbăvire”! Fă-o și tu – azi, și în fiecare zi!