„Ce alta cere Domnul de la tine decât … să iubești mila” (Mica 6:8)

     În fiecare zi ratăm anumite ocazii de a fi buni din cauză că dorim să câștigăm câteva secunde. Un autor scrie: „Când îi tratez pe oameni ca pe niște obstacole sau ca pe un mijloc de a termina ceva, devin un om mai neînsemnat. Cu fiecare comentariu neașteptat … cu fiecare privire dezaprobatoare … cu fiecare răspuns tăios … mai pierd o părticică din mine  … relația mea cu Dumnezeu are de suferit”. Pavel spune: „roada Duhului … este … bunătatea” (Galateni 5:22) și nu-L poți iubi pe Dumnezeu fără să fii bun cu cei pe care-i iubește El. Să ne uităm la Rut și la Naomi. Când împrejurările au făcut să rămână văduve, Rut i-a spus soacrei mai în vârstă: „Nu sta de mine să te las … Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea” (Rut 1:16-17). Să ne uităm la Ionatan și la David. Când Saul a încercat să-l ucidă pe David, Ionatan a rămas alături de el și „îl iubea ca pe sufletul lui” (1 Samuel 18:3) deși asta a însemnat să-și sacrifice șansa de a deveni rege. Să ne uităm la David și la Mefiboșet. Într-o perioadă în care regii de curând aleși îi alungau pe cei ce aveau legătură cu dinastia precedentă, David  l-a căutat pe fiul lui Ionatan și a spus: „vreau să-ţi fac bine din pricina tatălui tău Ionatan. Îţi voi da înapoi toate pământurile tatălui tău Saul, şi vei mânca totdeauna la masa mea” (2 Samuel 9:7). Să ne uităm la femeia sunamită care văzând că Elisei poposește mereu la ei acasă, a construit o mică odaie „ca să stea acolo” când este obosit (2 Împărați 4:9-10). Nu vei regreta niciodată că ai fost bun. Og Mandino spune: „Tratează fiecare om cu care te întâlnești ca și cum va muri la miezul nopții. Oferă-i toată purtarea de grijă, bunătatea și înțelegerea de care ești în stare, fără a te gândi la răsplată și viața ta nu va mai fi niciodată la fel”.