_{„Celui ce are, i se va da…” (Luca 19:26)}

     _{Crescut într-o fermă din Iowa, Robert Schuller își aduce aminte că tatăl său avea nevoie de fiecare grăunte din recolta anului precedent pentru a-și hrăni vitele. Cu toate acestea, exista mereu o cotă mică din rezerva de porumb de care refuza să se atingă. Când Schuller îi spunea: „Tată, mai este niște porumb aici”, tatăl său îi răspundea: „Aia e sămânța pentru anul viitor!” Iar când sosea primăvara, o semăna. Schuller scrie: „Să spunem că ai analiza situația și ai spune: „Mai am niște porumb. Îl pot da la animale și știu că va fi de folos; nu există niciun risc… Sau îl pot pune în pământ, dar lucrul acesta este infinit mai riscant. Buruienile l-ar putea sufoca, păsările l-ar putea mânca, ar putea putrezi, sau ploaia și vântul l-ar putea distruge. Pe de altă parte, s-ar putea înmulți de o sută de ori!” În Biblie scrie: „Cine se uită după vânt nu va semăna, şi cine se uită după nori nu va secera” (Eclesiastul 11:4). Helen Keller a spus: „Siguranța e în mare parte o superstiție. Ea nu există în natură și nici fiii oamenilor nu o experimentează pe de-a-ntregul. Viața este fie o aventură îndrăzneață, fie nu este nimic!” Dacă vrei să primești „mai mult decât ai”, trebuie să te expui riscurilor. Faptele făcute prin credință, în absența oricărei garanții „pământești” privitoare la ceea ce se află de partea cealaltă, înseamnă să încerci ceva ce nu ar fi cu putință să faci dacă Dumnezeu nu ți-ar da abilitatea necesară. Autorul John Walker scria: „Credința crește când ne asumăm riscuri – nu orice fel de riscuri, ci acelea pe care ni le indică Dumnezeu în mod specific. Aceste ghionturi din partea lui Dumnezeu ne împing dincolo de granițele „statelor noastre independente”, în „țara promisă” a vieții trăite prin credință.”}