„Am făcut ce eram datori să facem” (Luca 17:10)

     Dacă ești tentat să le amintești celorlalți despre toate lucrurile bune și despre sacrificiile pe care le faci, citește ceea ce a spus Domnul Isus: „după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: ‚…am făcut ce eram datori să facem’.” Noi toți dorim să fim apreciați pentru binele pe care îl facem și ne simțim bine când ne sunt recunoscute meritele. Dar de nenumărate ori nu primim apreciere, așa că ne rămân trei alegeri: 1) Putem să ne plângem de milă, văicărindu-ne că nu suntem tratați corect sau că nu primim răsplata justă. 2) Putem face loc resentimentului, căutând cu lumânarea cearta și fiind mirați că oamenii nu ne vor în preajma lor. 3) Putem adopta atitudinea învățată de la Domnul Isus și să spunem: „Fac numai ce așteaptă Dumnezeu de la mine. Și faptul de a ști că El Se bucură de mine este o răsplată suficient de mare.” Dacă încerci să trăiești alimentându-te cu încurajarea și lauda din partea oamenilor, atunci când nu vei avea parte de ele nu vei avea bucurie. Și acesta e un lucru rău, întrucât „bucuria Domnului (bucuria care vine când știi că umbli sub zâmbetul aprobării Lui) va fi tăria voastră” (Neemia 8:10). Când trăiești astfel, vei putea începe un lucru pe cont propriu și îl vei termina cu succes. Și atunci, vei fi apreciat acasă și la serviciu, și vei ajunge să ai atâția prieteni adevărați încât vei fi uimit. În plus, adevărata răsplată, cea care contează cel mai mult, este garantată atunci când, într-o zi, vei sta înaintea Stăpânului și vei auzi cuvintele Domnului (Matei 25:23): „Bine, rob bun și credincios…”

„Rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi” (Luca 6:28)

     În fiecare noapte, Mary era bătută de tatăl ei când acesta se întorcea acasă de la cârciumă, beat și plin de furie. Așa că, la un moment dat n-a mai suportat, și a plecat de acasă. Cu timpul, majoritatea cicatricelor fizice încep să se vindece, dar cicatricile emoționale pot dura o viață întreagă. Ele te pot ține blocat în durerea trecutului și te pot costa relații prețioase. Chiar și cei care te iubesc obosesc și devin frustrați, la gândul că nu te vei vindeca – în ciuda eforturilor și dorinței lor de a te ajuta. Cunoști pe cineva de felul acesta? Ești tu acel cineva? Dorești să te urnești spre vindecare și să găsești bucurie? O poți face. Mary a găsit-o atunci când s-a hotărât să-și ierte tatăl și a început să se roage pentru el. În acel moment, a devenit întreagă din punct de vedere spiritual și emoțional. Și a continuat să-l ierte și să se roage pentru el, până când vechile ei amintiri n-au mai ținut-o captivă! Domnul Isus a zis: „rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.” Cuvântul „rău” presupune faptul că tu nu ai făcut nimic ca să cauzezi sau să meriți acest comportament, și că ofensatorul tău te-a rănit din motive pe care poate nu le vei înțelege niciodată. De aceea S-a rugat Domnul Isus pe cruce: „Tată, iartă-i că nu știu ce fac” (Luca 23:34). Asta nu înseamnă că ofensatorul tău scapă de consecințe. El va trăi cu vinovăția faptei pe care a făcut-o, și dacă nu se întoarce la Dumnezeu pentru a primi iertare, nu va avea pace. Dar tu, vei avea pace! Când te hotărăști să ierți și să te rogi pentru acea persoană, îți primești înapoi puterea și îți vei recâștiga viața. Deci, roagă-te pentru cei ce se poartă rău cu tine!

„Ungerea pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi” (1 Ioan 2:27)

     Cuvântul „ungere” înseamnă „a turna și a fricționa.” În Vechiul Testament, preotul trebuia să-și toarne untdelemn pe cap, ceea ce simboliza Duhul lui Dumnezeu care rămânea peste el în timp ce își îndeplinea atribuțiile zilnice. Acum să derulăm totul până în epoca în care trăim noi și să citim din nou: „ungerea pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi.” Cuvântul „a rămâne” înseamnă „a-și avea reședința și a locui în.” Cu alte cuvinte, tu ești un locaș al Duhului Sfânt. Când Duhul Său trăiește în tine, îți afectează fiecare domeniu al vieții. Încearcă să-ți imaginezi avantajul pe care îl ai în relații, carieră, sănătate, decizii, lupte, căsnicie și lucrare. Imaginează-ți ce face El când ești stresat și când trebuie să faci față unor probleme care te copleșesc. Mai mult decât atât, ungerea cu Duhul Sfânt care „rămâne” în tine se transferă și la alții. Când rostești cuvinte biblice de bunătate și încurajare peste cineva, acele cuvinte lucrează în continuare și după ce pleci tu, deoarece ele sunt infuzate cu prezența lui Dumnezeu. În Vechiul Testament, Dumnezeu i-a zis lui Moise: „Să vorbeşti copiilor lui Israel şi să le spui: „Acesta Îmi va fi untdelemnul pentru ungerea Sfântă, printre urmaşii voştri.” (Exodul 30:31). „Urmașii…” – asta înseamnă că atât copiii, cât și nepoții tăi pot fi unși cu Duhul lui Dumnezeu. Psalmistul a spus: „M-ai stropit cu untdelemn proaspăt.” (Psalmul 92:10). În fiecare dimineață când te trezești, roagă-te: „Doamne, unge-mă cu untdelemn proaspăt!” Apoi, du-te și atinge-i și pe alții cu această ungere!

„Dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te…” va avea lucrul cerut.” (Marcu 11:23)

     Domnul Isus a făcut această afirmație incredibilă: „Dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare” şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11: 23-24). Domnul Isus nu a mutat niciun munte, în timpul lucrării Sale… deci, despre ce vorbește El aici? Despre problemele cu care ne confruntăm în viață! Să reținem un lucru important: El vorbește numai o dată despre nevoia noastră de „credință” – și de trei ori despre nevoia noastră de a „rosti” Cuvântul Său. De ce? Pentru că dacă nu avem suficientă credință ca să ne folosim gura și să rostim Cuvântul lui Dumnezeu, nu vom avea suficientă credință ca să dăm la o parte muntele! Biblia ne asigură: „Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). Când verbalizezi Cuvântul lui Dumnezeu, se întâmplă ceva uimitor. Urechile tale aud, mintea ta se înnoiește, centrul de interes ți se schimbă și lucrul la care răspunde Dumnezeu – credința – crește în inima ta. Și când îți păstrezi acest nivel de credință, când refuzi să te clintești și rostești în continuare Cuvântul lui Dumnezeu, muntele din viața ta începe să se miște. Câtă vreme spui ceea ce gândești (și simți) în mintea ta firească, muntele va sta neclintit. Dar când te bazezi pe promisiunea lui Dumnezeu și declari: „Deși nu știu cum și când, eu cred din toată inima că vei fi dat la o parte în Numele Domnului Isus!”, muntele tău se va muta! Așa că, rostește Cuvântul lui Dumnezeu peste muntele din viața ta!

„Te-am ales din mijlocul norodului acestuia… la care te trimit…” (Faptele Apostolilor 26:17)

     Lucrarea apostolului Pavel a început atunci când s-a întâlnit cu Isus Hristos pe drumul Damascului. În acea întâlnire umilitoare, Domnul Isus i-a spus: „Scoală-te, şi stai în picioare; căci M-am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le. Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor, la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină…” (Faptele Apostolilor 26:16-18). Înainte ca apostolul Pavel să aibă succes în slujirea lui și să lucreze eficient, el a trebuit să scape de nevoia de-a fi pe placul oamenilor. Asta îi includea atât pe cei care îl cunoșteau foarte bine, cât și pe cei care urmau să-l întâlnească și care nu-l cunoșteau deloc. Trebuia să se detoxifice de nevoia de a avea aprobarea oamenilor. În esență, Dumnezeu i-a spus lui Pavel: „Tu ești doar un poștaș. Uneori oamenilor le va plăcea ceea ce le livrezi, alteori nu. Oricum ar fi, tu trebuie să livrezi poșta. Așa că te eliberez de teama de a fi respins și de nevoia de a fi acceptat.” Te-a chemat Dumnezeu să faci o slujbă anume? Îți este teamă că vei face greșeli? Contează pe asta – vei face greșeli! Ești îngrijorat că vei fi criticat? Dar asta vine la pachet! Lumea te va dezamăgi în o mie de feluri, dar dacă ești hotărât să faci voia lui Dumnezeu, roagă-te: „Doamne scapă-mă de nevoia de a fi pe placul oamenilor, ca să le pot împărtăși ceea ce mi-ai dăruit!” Și apoi, apucă-te de treabă!

„Mulţumiţi-vă cu ce aveţi” (Evrei 13:5)

     Într-o dimineață, un om de afaceri a văzut un pescar ce stătea tolănit în barca lui, sorbindu-și cafeaua. „Te-ai întors devreme”, a strigat el. Pescarul a răspuns: „Am prins destul. Am terminat pe ziua de astăzi.” Omul de afaceri a continuat: „Și de ce nu te duci din nou? Dacă ieși în larg, prinzi mai mult pește și îți mărești venitul, mai cumperi o barcă, angajezi un echipaj și devii bogat ca mine.” Pescarul a întrebat: „Și de ce să fac asta?” Omul de afaceri i-a zis: „Ca să fii liber să faci ce-ți place, și să te bucuri de viață!” La care pescarul a replicat: „Păi, exact asta fac acum!” Biblia spune: „Mulţumiţi-vă cu ce aveţi”… și cu toate astea, mulți dintre noi își fundamentează respectul de sine pe ceea ce au sau pe ceea ce au realizat. Suntem mulțumiți de propria noastră persoană numai când suntem implicați în anumite relații, când locuim în anumite zone sau când atingem anumite obiective. Noi spunem: „Când voi câștiga mai mulți bani, sau când devin director, sau când voi fi într-o condiție fizică mai bună etc… voi fi mulțumit!” Așadar, pe ce se bazează respectul tău de sine? Dacă nu ești sigur, pune-ți întrebarea: „Care este lucrul fără de care nu pot să trăiesc?” Te temi că o anumită persoană te va părăsi? Sau este vorba de un loc de muncă în care ești prea implicat? E ceva ce trebuie să realizezi înainte să te simți desăvârșit? Să ai obiective în viață este biblic și înțelept, dar nu te submina crezând că „ești mai prejos decât” doar pentru că ai realizat sau ai dobândit mai puțin decât altcineva. Scriptura ne învață (Luca 12:31-32) că atunci când prioritatea ta este planul lui Dumnezeu, „toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra… pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.”

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa…” (Matei 19:5)

     Scrisoarea care urmează este pentru părinți: „Dragă tată, Îți mulțumesc pentru momentele când m-ai ținut pe genunchi ca să văd meciurile de fotbal, și pentru cele când m-ai dus la „Zilele orașului” și mi-ai cumpărat hot dog. Nu voi uita niciodată ziua în care m-ai dus în brațe prin zăpadă pentru că-mi era foarte frig. Ai fost un tată extraordinar și nu te voi uita niciodată. Discutam cu Susana, într-una din zile, și ne întrebam ce mai faci. De când ne-am mutat, nu reușim să ne vedem prea des. Dar zilele acestea intenționăm să venim și să-ți facem o vizită. Ai grijă de tine. Te iubesc, fiul tău.” O scrisoare drăguță, nu? Drăguță, dacă te-ai pregătit pentru momentul în care nu mai ești dorit în activitatea pe care o faci astăzi. Dacă nu, poți începe să ai resentimente față de cei pentru care ai sacrificat atât de mult și ai impresia că nu mai ești important pentru ei. Dumnezeu ți-a dăruit copiii cu împrumut, cu un termen de valabilitate. Poetul Kahlil Gibran a spus: „Ei vin prin tine, dar nu de la tine. Tu ești arcul prin care sunt trimiși copiii tăi ca săgeți vii” (vezi în acest sens și Psalmul 127:4). A fi părinte nu înseamnă a fi proprietar, ci ispravnic. Prima ta datorie este să le oferi dragoste, ca ei să se simtă în siguranță, reguli ca să devină înțelepți, lumină ca să vadă pe unde merg, și un mod de viață pe care să-l urmeze. Următoarea ta datorie este să-i pregătești să meargă în lume și să pună în practică lucrurile pe care i-ai învățat. Așa că – dă-le drumul, sărbătorește investiția pe care ai făcut-o… și roagă-te pentru ei! Așa a plănuit Dumnezeu lucrurile pentru părinți!

„Zi şi noapte cugetă la Legea Lui!” (Psalmul 1:2)

     Când treci dincolo de simpla citire a Bibliei și îți faci timp să meditezi în fiecare zi la adevărurile ei, începi să gândești ca Dumnezeu. Când se întâmplă lucrul acesta, viața ta se schimbă radical. Apostolul Petru era atât de dependent de cuvintele Domnului Isus, încât a zis: „La cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.” (Ioan 6:68). Și Iov a zis: „N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.” (Iov 23:12). Întrebare: Cât de des îți faci timp să meditezi la Cuvântul lui Dumnezeu? În timp ce meditezi, îți dezvolți o gândire care te ajută să-ți depășești fricile. „Cuvântul Meu… nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.” (Isaia 55:11). Ai înțeles? Cuvântul lui Dumnezeu va împlini planurile lui Dumnezeu pentru viața ta! De aceea Satan se va lupta cu tine să nu găsești timp pentru citirea Bibliei. De fapt, nu-ți găsești timp, ci ți-l faci! Proorocul Isaia a spus: „În fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.” (Isaia 50:4). Într-o lume care este deseori privată de angajamente, Dumnezeu promite: „Eu nu voi renunța la tine. Voi lucra în continuare la viața ta – până când vei dobândi percepții clare, o credință puternică și o umblare spirituală echilibrată. Și pe măsură ce meditezi la preceptele Mele, vei începe deplasarea într-o direcție nouă. Iar când se va întâmpla asta, viața ta va deveni prosperă și rodnică!” Așadar, începând de astăzi – meditează la Cuvântul lui Dumnezeu!

„Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea” (Daniel 4:25)

     Dacă ești o persoană care pune preț pe Cuvântul lui Dumnezeu, iată trei cuvinte care nu trebuie să facă parte din vocabularul tău: noroc, soartă, coincidență. Înlocuiește-le cu providență, care înseamnă „a vedea dinainte și a furniza.” Mărturisirea de credință de la Westminster, scrisă în secolul al XVII-lea, declară: „Dumnezeu, marele creator al tuturor lucrurilor, susține, ghidează, dispune și guvernează toate creaturile, faptele și lucrurile, de la cele mai mari până la cele mai mici, prin providența Sa atotînțeleaptă și sfântă.” Asta înseamnă că Dumnezeu este în control, nu noi! Dar cum rămâne cu voința noastră? Putem noi să acționăm independent? Teologul R.C. Sproul a afirmat: „Providența suverană a lui Dumnezeu este deasupra și mai presus de faptele noastre. El Își duce la îndeplinire voia prin intermediul voințelor omenești, fără să încalce libertatea acelor voințe umane.” Uită-te la Iosif: frații săi au încercat să-l distrugă, dar eforturile lor l-au pus pe tronul Egiptului și au dus la împlinirea voii lui Dumnezeu. Mai târziu, Iosif a afirmat: „Voi v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine ca să împlinească ceea ce se vede azi” (Geneza 50:20). Fapta cea mai atroce a lui Iuda a contribuit la împlinirea celui mai bun lucru care s-a întâmplat vreodată: ispășirea lui Hristos pentru păcatele noastre, la cruce. Ești tulburat din cauza lucrurilor care se întâmplă în jurul tău? Unul dintre motive ar fi că noi folosim doar 10% din potențialul nostru mental. În plus, apostolul Pavel arată că acum „cunoaștem în parte” (vezi 1 Corinteni 13:9). Când vom ajunge în Cer, Dumnezeu ne va explica totul! Sau poate nu vom mai avea nevoie de explicații! Până atunci, încrede-te în El! Și bucură-te, El ține tot pământul în mâna Sa – inclusiv pe tine!

„A trimis cuvântul Său şi i-a tămăduit, şi i-a scăpat de groapă” (Psalmul 107:20)

     Fiecare dintre noi vine la Domnul cu răni, așa că El începe un program de înnoire a gândurilor pe care le avem – despre El, despre ceilalți, despre noi înșine. Deși pe din afară arătăm neschimbați, în interiorul nostru se petrece o transformare constantă, întrucât Duhul Sfânt lucrează ca să respecte un termen limită și să ne facă „un vas de cinste, sfinţit, folositor” (2 Timotei 2:21). Și unul din instrumentele pe care le folosește El este „nebunia propovăduirii” (1 Corinteni 1:21). Indiferent de ceea ce faci, să nu-ți pierzi niciodată apetitul pentru Scriptură, deoarece „credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). Mintea nenăscută din nou este deranjată să vadă cum predicarea cuvântului transformă persoanele cele mai disfuncționale în membri productivi ai societății. Și de cele mai multe ori, Dumnezeu face această transformare în ascuns, ca să ne protejeze reputația și percepția publică. Ce mare har! Îți poți imagina cât de șocați ar fi oamenii dacă ar ști într-adevăr în ce stare eram când ne-a găsit Dumnezeu? Numai puterea lui Dumnezeu a putut deschide capcana care ne-a prins mințile și ne-a putut elibera ca să trăim din nou. David a declarat: „a trimis cuvântul Său şi i-a tămăduit, şi i-a scăpat de groapă. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui!” (Psalmul 107:20-21). Să remarcăm cine a făcut toate acestea: Cuvântul Domnului! Cuvântul oferă curățire de rușinea noastră, ne face neprihăniți și ne pune la dispoziție harta de călătorie spre destinul nostru. Datorită Lui, tu ai importanță! Datorită Lui, nu ai de ce să te temi. Dacă există cineva care are dreptul să strige de bucurie astăzi – tu ești acela!