Lucrarea neprihănirii va fi … liniştea pe vecie” (Isaia 32:17)

     Nu confunda niciodată competența cu încrederea; una se bazează pe abilități, cealaltă vine din încredinţarea de a şti cine ești în Hristos; prin cunoaşterea că „în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită” (1 Ioan 2:5). Un autor spune: „Primul lucru pe care l-am învățat despre încredere este că nu o aveam … Aveam o pojghiță subțire de aroganță ce-mi acoperea teama. Toți acei ani în care am fost un succes în ochii lumii m-au făcut să trăiesc în permanență cu frica de eșec. Succesul lumesc necesită asumarea riscurilor ce depășesc zona de confort a realizărilor anterioare. Succesul spiritual necesită renunțarea la rezultate personale și permisiunea ca Dumnezeu să lucreze prin tine. Îmi era așa de teamă de eșec. Nu am găsit niciodată succesul în asta … Falsa încredere pe care o cunoșteam era zidită pe propriile mele abilități. Cu toate acestea, dacă descoperi un nodul la sân sau dacă soțul sau soția îți spune că nu te-a iubit niciodată sau dacă ai fost concediat sau dacă copilul tău este grav bolnav, toate tacticile pe care le-ai utilizat vreodată și toate abilitățile pe care le-ai stăpânit nu te vor duce nicăieri. Biblia spune: fiecare „să aibă simţiri cumpătate despre sine” (Romani 12:3). Odată ce înțelegi că nu ești perfect, poți respira ușurat și îți poți lua în serios sarcina de a fi suficient de bun. Când încrederea ta decurge din faptul că-L cunoști pe Cel Atotputernic și Neschimbător, nu poți fi clătinat de schimbări sau de circumstanțe. Radiezi de încredere, de pace, de bucurie și de tărie sufletească”. Nu cumva a venit vremea să ieși de sub presiunea de a te comporta ca Dumnezeu și de a avea toate răspunsurile? „Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6). Când îți folosești darul pentru a-L slăvi pe Dumnezeu, faci ceea ce a intenționat El să faci.

„Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul” (Galateni 5:25)

     Dacă viața de creștin înseamnă să ai o relație cu Dumnezeu, atunci Dumnezeu trebuie să ne vorbească și astăzi. Dar o relație nu se poate clădi prin discursuri. Mai întâi, ea necesită dedicare. Apoi, necesită comunicare între doi oameni, când fiecare vorbește și îl ascultă pe celălalt. „Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi” (Romani 8:9). Asta înseamnă să ai răspunsuri controlate de Duhul și să iei decizii sub călăuzirea Duhului. Când Îl urmezi pe Dumnezeu, viața nu mai constă numai în lucrurile care se văd, se simt sau se intuiesc. Ci include și umblarea prin credință, încrederea în El, cunoașterea voii Sale și călăuzirea Duhului Său. O parte dintre noi suntem reticenți deoarece am văzut pe unii oameni făcând asta, iar abordarea lor ne sperie. Așa că atunci când simțim că Duhul ne conduce, ne îndoim de lucrul acesta, îl analizăm și ajungem la concluzia că nu este logic și nu-i acordăm atenție. Unii dintre noi dorim să ascultăm de Duhul, dar nu suntem siguri că știm că El ne vorbește. Ne întrebăm: „Este aceasta vocea lui Dumnezeu sau sunt propriile mele dorințe?” Cu toții am experimentat lucrul acesta; este o parte normală a vieții de creștin. De aceea Pavel scrie: „Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul” (Galateni 5:25). Călăuzirea spirituală se învață         – pas cu pas. Chiar și cel mai matur credincios se va împiedica și va înțelege uneori lucrurile greșit. Nici o problemă: „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână” (Psalmul 37:23-24).

„Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6:20)

     A treia cerinţă a lui Dumnezeu de la tine este: Consacrarea. Nu este un cuvânt pe care îl auzim prea des în zilele noastre. El semnifică „a fi pus deoparte spre folosul exclusiv al …”. Tu spui: „Dar am atât de multe păcate”. Dumnezeu nu caută perfecțiunea, El caută disponibilitatea. Biblia spune: „orice mare preot, (a fost) luat din mijlocul oamenilor” (Evrei 5:1). Oamenii pe care îi cheamă și îi folosește Dumnezeu au fost toți lumești și  păcătoși. De ce ar vrea Dumnezeu să cheme astfel de oameni? Pentru că ei „pot fi îngăduitori cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi ei sunt cuprinși de slăbiciune” (Evrei 5:2). Poate spui: „Părinții mei doresc să urmez Colegiul Biblic și să ajung lucrător”. Ei bine, am o veste bună și una rea. Vestea bună este că acel Colegiu Biblic îți poate adânci devotamentul pentru Hristos și îți poate oferi o imagine mai amplă asupra Cuvântului Său. Vestea rea este că părinții tăi nu te pot chema, numai Dumnezeu poate! „Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu” (Evrei 5:4). Poate spui: „cum știu că sunt chemat pentru o lucrare?” Rodnicia! Când în Israel a izbucnit o ceartă referitoare la cine să fie conducător, Dumnezeu i-a spus lui Moise să aleagă un om din fiecare dintre cele douăsprezece seminții. Toiagul acelui om a fost pus în Cortul Întâlnirii peste noapte și acela al cărui toiag „a înmugurit” a fost cel pe care l-a ales Dumnezeu (Numeri 17:1-5 și 8). Biblia spune: „Darurile unui om îi fac loc” (Proverbe 18:16). Când te cheamă Dumnezeu, El va deschide ușile, va stabili legăturile și va oferi resursele. Tot ce-ți cere El este o viață consacrată împlinirii voii Lui.

 

„Aţi fost cumpăraţi cu un preţ” (1 Corinteni 6:20)

     Cea de-a doua cerinţă a lui Dumnezeu de la viața ta este: Calvarul. Se spune că doi prieteni au terminat facultatea de drept. Unul a devenit judecător; celălalt a devenit un infractor și a ajuns la tribunal. Ghici cine stătea pe scaunul de judecător? Prietenul lui. Cum putea judecătorul să dea dovadă de milă și  cu toate acestea să fie drept? Dezbrăcându-se de roba neagră a justiției, el s-a îndreptat spre boxa în care stătea deţinutul și a spus: „Nu numai că sunt prietenul acestui om, dar astăzi sunt și salvatorul său. Voi lua asupra mea toate datoriile lui”. Pe cruce, Dumnezeu a luat toate păcatele tale și le-a pus în responsabilitatea lui Hristos și a luat toată neprihănirea lui Hristos și a pus-o în responsabilitatea ta. Și în clipa în care te încrezi în Hristos ca Mântuitorul tău, nu mai ești sub pedeapsa morții. Valoarea unui lucru este determinată de prețul pe care cumpărătorul este dispus să-l plătească. La Calvar, Dumnezeu a spus: „Atât de mult te iubesc eu”. Creatorul tău a devenit Răscumpărătorul tău’’. Creatorul universului, ca Om, de oameni blestem a fost făcut. Legea pe care El a făcut-o, prin Cel mai iubit El a plătit-o”. Pentru a-Și împlini planul pe pământ, Dumnezeu l-a creat pe om. Pentru a-i scoate pe evrei din Egipt, El l-a folosit pe Moise. Pentru a-i pune la încercare pe proorocii lui Baal, El l-a folosit pe Ilie. Dar când a fost vorba de mântuirea ta, Dumnezeu „vede că nu este nici un om, şi se miră că nimeni nu mijloceşte. Atunci braţul Lui Îi vine în ajutor” (Isaia 59:16). Vestea cea bună este aceasta: Când Dumnezeu nu a putut găsi un om, El Însuși s-a făcut om; pentru ca noi care suntem fiii oamenilor să putem deveni fiii lui Dumnezeu. Asta ar trebui să te facă să strigi: Aleluia !

„Voi nu sunteţi ai voştri” (1 Corinteni 6:19)

     Imaginează-ți doi oameni stând în faţa unei case. Unul spune: „Aceasta este casa mea!” Celălalt întreabă: „Cum așa?” Primul spune: „Din trei motive. Eu am construit-o. Eu am plătit-o. Eu locuiesc în ea”. Să ne uităm la primul motiv pentru care Îi aparții lui Dumnezeu: Creația. Unii oamenii cred că ne tragem dintr-o amibă (animal microscopic). Problema este că ei nu ne pot spune de unde se trage amiba! Biblia spune: „Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său … parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut” (Geneza 1:27). Unii spun că lumea a luat ființă ca rezultat al teoriei „big bang-ului”. Cu toate acestea, dacă le spui: „mașina pe care o conduci chiar acum a fost rezultatul unei explozii la fabrica de asamblare din Swindon”, ei ar pune la îndoială sănătatea ta mintală. Dacă există un proiect, trebuie să existe un proiectant. Dacă există o creatură, trebuie să existe și un Creator. Și de vreme ce Dumnezeu te-a făcut, El are drept de proprietate asupra ta. Biblia spune: „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu?  Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6:19-20). Dumnezeu nu doar că te-a creat, dar El ți-a dat și anumite daruri pentru a-I putea împlini scopurile și pentru a-I aduce slavă. Așa că înainte să ți se închidă ochii și să ți se scrie necrologul, întreabă-L pe Dumnezeu ce ai fost chemat să faci. Numai când găsești și împlinești scopul Lui poți umple golul din tine ce are forma lui Dumnezeu și cu care te-ai născut.

„Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17)

     Dacă dorești să știi cât de puternică este credința ta, urmăreşte-ţi vorbele. „Cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit” (Evrei 4:2). Nu este suficient să citești Cuvântul lui Dumnezeu; trebuie să-L asimilezi și apoi să-l rostești cu voce tare. Noi spunem tot felul de lucruri, dar adevărul este că nu le credem cu adevărat pentru că ele nu devin vizibile în felul nostru de a trăi. Ar trebui să trăim  în așa fel încât;  1) Să căutăm oportunități prin care să ne putem încrede mai mult în Dumnezeu. 2) Să credem că El va interveni pentru noi indiferent de situație. 3) Să ne întărim  în credință pentru vremurile grele care ne așteaptă. Și iată cum putem face asta: „credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos”.  Dacă cineva ți-ar putea pune un termometru sub limbă pentru a-ți lua temperatura spirituală, lucrul care l-ar face să urce sau să scadă ar fi timpul pe care   l-ai petrecut în Cuvântul lui Dumnezeu. Poate spui: „În momentul de față credința mea este foarte mică”. Atunci începe să petreci mai mult timp citind Cuvântul lui Dumnezeu. Poate spui: „Aș vrea să am credința să fac cutare și cutare lucru”. Nu este nici un mister referitor la cum poți micșora prăpastia dintre credința ta și credința celorlalți – petrece mai mult timp în Scriptură. Rearanjează-ți prioritățile, preia controlul asupra timpului tău și pune citirea Bibliei pe locul întâi în lista de lucruri pe care le ai de făcut. Dacă dorești în mod serios să crești în credință, este un preț pe care trebuie să fii dispus să-l plătești.

„S-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă” (Faptele Apostolilor 15:28)

     Fii atent la călăuzirea lui Dumnezeu. Câtă vreme îi asculți pe cei a căror părere nu este în concordanță cu Scriptura și cu voia lui Dumnezeu, vei fi frustrat și nu vei ajunge nicăieri. Când trebuie să iei decizii importante care afectează viitorul, trebuie să Îl asculți pe Dumnezeu. De asemenea, trebuie să fii deschis și pentru comentariile şi sfaturile celorlalţi. De ce? Deoarece dacă nu ești capabil să înveți, nu poți fi folosit. Opinia majorității poate fi prețioasă în chestiuni de ordin curent, dar când o viziune de la Dumnezeu este controversată, în primul rând și cel mai mult trebuie să asculți de vocea călăuzitoare a lui Dumnezeu. Poate spui: „Nu este înțelept să ai pluralitate în materie de conducere?” Ba da, chiar și cei mai buni lideri suferă de ,,orbul găinii’’și au nevoie de oameni cu acuitate vizuală în acele domenii. „Câțiva oameni, veniţi din Iudea, învăţau pe fraţi şi ziceau: Dacă nu sunteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi” (Faptele Apostolilor 15:1). Care a fost rezultatul? „Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite; şi fraţii au hotărât ca Pavel şi Barnaba, şi câțiva dintre ei, să se suie la Ierusalim la apostoli şi prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri” (Faptele Apostolilor 15:2). Ce au făcut apostolii? Ei au spus: „Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei, şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă. N-a făcut nici o deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţit inimile prin credinţă” (Faptele Apostolilor 15:8-9). Așa că după rugăciune și deliberări, apostolii au scris o scrisoare bisericii, spunând:     „s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă, să nu mai punem peste voi nici o altă greutate decât ceea ce trebuie” (Faptele Apostolilor 15:28). Și care a fost rezultatul? „După ce au citit-o, fraţii s-au bucurat” (Faptele Apostolilor 15:31).

„Arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere înaintea Ta” (Exod 33:13)

     Încearcă să-i cunoști pe oameni. Nici un slujitor nu a avut vreodată atâtea probleme cu adunarea decât a avut Moise cu poporul lui Israel în pustie. La Marea Roșie, el a fost atât de bucuros încât a scris o cântare de laudă pentru a sărbători izbânda lor spectaculoasă. Dar mai târziu, când au ajuns la el văicăreli din toate părțile, el i-a spus lui Dumnezeu că vrea să moară. Faptul acesta ne amintește de un pastor care l-a întrebat pe un altul: „Câți membri activi ai în biserica ta?” Celălalt a răspuns: „Cinci sute. Jumătate dintre ei lucrează în mod activ cu mine, iar cealaltă jumătate lucrează în mod activ împotriva mea”. Pastorilor, oamenii din bisericile voastre vor juca roluri diferite în planul pe care ți l-a dat Dumnezeu. Pe unii îi vei agrea, pe alții nu. Dar ai fost chemat să-i conduci pe toți, așa că încearcă să-i cunoști. Pe patul de moarte, Iacov a rostit câte o profeție pentru fiecare dintre cei doisprezece fii ai săi, descriindu-le atât natura, cât și viitorul. El a spus că Ruben este nesupus, Simeon și Levi sunt înclinați spre mânie,  Iuda s-a născut pentru a fi lider, că Zabulon își va extinde granițele, Isahar este dispus să poarte poveri, Dan este fără scrupule când vine vorba de oameni, că Gad este un războinic ce nu bate în retragere, că lui Așer îi place să gătească, lui Neftali îi place să crească copii, că  Iosif va fi rănit, dar că se va ridica  mai puternic ca niciodată și că Beniamin va fi un antreprenor care se descurcă în afaceri. (Geneza 49). Pentru a-i conduce pe oameni cu succes, trebuie să-i cunoști. Așa că roagă-te: „Arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere înaintea Ta”.

 

„Să faceţi … după chipul pe care ţi-l voi arăta” (Exod 25:9)

     Apelează la Dumnezeu pentru  proiect. Dumnezeu i-a zis lui Moise: „Să faceţi cortul şi toate vasele lui după chipul pe care ţi-l voi arăta”. Dumnezeu știe de ce vei avea nevoie în viitor, tu nu știi. El l-a pregătit pe Noe cu o sută de ani înainte de potop. El l-a pregătit pe Iosif pentru a hrăni Egiptul cu șapte ani înainte de foamete. Fără călăuzirea lui Dumnezeu cele mai bune lucruri pe care le poți avea sunt estimări, prognoze și proiecte de viitor. „Înfăţişarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, înaintea copiilor lui Israel. Moise a intrat în mijlocul norului şi s-a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi” (Exod 24:17-18). Moise a petrecut mai mult de o lună în prezența lui Dumnezeu pentru a primi călăuzire. De ce? Pentru că ceea ce construia el trebuia să împlinească nevoile poporului lui Dumnezeu multe generații la rând. Așa că du-te la locul de rugăciune. Spune-le celor din jurul tău: „Nu mă întorc de aici până nu-L aud pe Dumnezeu și până nu primesc planul Lui”! Când Dumnezeu face o comandă, El plătește pentru ea. Dar când nu face El comanda, iar tu te hotărăști să o faci oricum, ești pe cont propriu! De ce? Deoarece nu ai avut încredere să apelezi la El în vreme de nevoi. Dacă nu începi bine, nu vei termina bine. Poate spui: „Dar nu sunt o persoană specială. De ce ar dori Dumnezeu să vorbească unui om ca mine?” Dacă Dumnezeu te-a chemat, și El a făcut-o, înseamnă că ești special. Promisiunea Lui este: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu … şi ea îi va fi dată” (Iacov 1:5).

„Am pus înainte viaţa şi moartea … Alege viaţa” (Deuteronom 30:19)

     Alegerea este cea mai mare putere pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Prea mulți dintre noi ne acceptăm pur și simplu viețile – noi nu suntem proprii noștri lideri. În consecință, nu putem scăpa de propriul nostru stil. Supraviețuitoarea Holocaustului, Elie Wiesel a scris în ,,Souls On Fire (Suflete incendiate – n.tr.)’’ că atunci când mori și mergi să te întâlnești cu Făcătorul tău, nu vei fi întrebat de ce nu ai devenit un Mesia sau de ce nu ai găsit remediul pentru cancer. Vei fi întrebat doar: „De ce nu ai fost tu însuţi? De ce nu ai devenit tot ceea ce ai fost creat să fii?” Împlinirea voii lui Dumnezeu pentru viața ta necesită responsabilitate față de tine însuți și față de viața ta. Cum poți face asta? Spunând da mai întâi lui Dumnezeu și apoi ție însuți. De fiecare dată când spui da, te deschizi spre potențialul pe care ți l-a dat Dumnezeu și spre cele mai mari posibilități. Dacă ești obișnuit să spui nu, poate ți se va părea greu. Dacă lucrul acesta este greu în cazul tău, atunci cel puțin fii dispus să spui „poate”. Într-o zi, un tată al cărui copil suferea de o boală cronică, L-a rugat pe Domnul Isus să-l vindece. Isus i-a spus: „Dacă ai credință, toate lucrurile sunt posibile pentru cel ce crede”. Numaidecât, tatăl copilului a plâns și a spus cu lacrimi în ochi: „Doamne, cred, ajută necredinței mele!” (Marcu 9:23:24). Dacă ești o persoană care se îndoiește de sine, rostește aceeași rugăciune. Dumnezeu o va asculta. Nu uita niciodată că ești unic, că ești înzestrat cu talente, că ai experiențe și oportunități pe care nimeni altcineva nu le-a mai avut – și nu le va mai avea. Ești responsabil să fii tot ceea ce te-a făcut Dumnezeu să fii, nu doar pentru propriul tău beneficiu, dar și pentru al celorlalți.