„Ridicaţi-vă ochii în sus…” (Isaia 40:26)

     Wernher von Braun, primul director de la Centrul de zbor spațial Marshall, din cadrul NASA, care este cunoscut drept „părintele programului spațial american”, a declarat într-un articol publicat în luna mai 1974: „Nimeni nu poate fi expus legii și ordinii universului fără să ajungă la concluzia că în spatele tuturor lucrurilor există un proiect și un scop… Cu cât înțelegem mai bine complexitatea universului, cu atât mai multe motive am descoperit de a ne mira de planul inerent ce stă la baza lui … A fi obligat să crezi într-o singură concluzie – că totul din univers a apărut la întâmplare – ar viola însăși obiectivitatea științei. Ce proces întâmplător ar putea produce creierul uman sau sistemul nostru ocular? Evoluționiștii provoacă știința să dovedească existența lui Dumnezeu. Dar chiar trebuie să aprindem o lumânare pentru a vedea soarele? Ei spun că nu-l pot vedea pe Creator. Dar fizicianul poate vedea electronul? Ce rațiune ciudată îi face pe unii fizicieni să accepte electronul greu de conceput ca fiind real, în timp ce refuză să accepte realitatea unui Creator bazându-se pe faptul că nu-l pot concepe?” Meditația pe care o citești acum nu a fost rezultatul unei ,,explozii de idei’’ produse în tipografie. Nu, dacă există o carte, atunci trebuie să existe un autor și un editor. Dacă există o clădire, atunci trebuie să existe și un arhitect și un constructor. Dacă există o operă de artă, atunci trebuie să existe și un artist. „Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte”.