_{„I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi…” (Marcu 2:3)}

     _{A fost nevoie de patru oameni pentru a-l duce pe omul acela la Domnul Isus… și din fericire, ei nu au fost tipul de oameni care să renunțe ușor… nu s-au lăsat descurajați sau blocați de mulțimea care le stătea în cale… ci au „desfăcut” acoperișul pentru a-l duce la Isus pe prietenul lor suferind. Așadar, dacă dorești să lucrezi pentru oameni: 1) Trebuie să fii conștient de nevoia lor. Ai putea crede că totul este în regulă cu ei – și cu toate acestea, pe dinăuntru să fie „caz de targă”! Când sunt singuri, ei strigă: „Doamne, dacă nu mă ajuți, sunt pierdut!”… suferă, sunt disperați și neputincioși, și ei știu asta… 2) Nu trebuie să-i dezamăgești. A-ți lua angajamentul de a aduce pe cineva la Hristos înseamnă a ridica, a refuza să dezamăgești și a duce persoana până la capătul drumului. Înseamnă să mângâi, să încurajezi, să o ții strâns – până când El o atinge. 3) Trebuie să-L lași pe Isus să lucreze. Adesea cei care suferă nu știu ce le trebuie – dar Isus știe. Așadar, odată ce-i duci la El, dă-te de-o parte și lasă-L pe El să lucreze. După ce am stat o vreme în biserică, avem tendința să căutăm semne exterioare ale schimbării. Domnul Isus însă a recunoscut că prima nevoie a acelui om a fost iertarea: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!” (v. 5). După aceea, El S-a adresat celei de-a doua nevoi a bărbatului: „Scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă.” (v. 11). Nu respinge modalitatea lui Dumnezeu de a lucra pe căi neînțelese de tine. El știe ce face, și nimic din ce face El nu este cu jumătate de măsură. Odată ce începe să lucreze în cineva, El „va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6).}