„Marto … pentru multe lucruri te îngrijorezi și te frămânți tu” (Luca 10:41)

     Îngrijorarea acționează ca un hoț; îți fură bucuria pe care Dumnezeu dorește s-o experimentezi în fiecare zi. În esență, toate îngrijorările noastre se reduc la două lucruri: nu obținem ceea ce ne dorim sau pierdem ceea ce avem. Marta era o „plângăcioasă” și faptul acesta a ieșit la iveală când Domnul Isus a venit la cină. Ea lucra în  bucătărie în timp ce sora ei, Maria, a stat să-L asculte pe Isus. Frustrată, Marta a întrebat: „Doamne, nu-Ți pasă că      soră-mea m-a lăsat să slujesc singură?” (v. 40). Îngrijorarea ne face să uităm cine este slujitor și cine este stăpân. Să remarcăm trei lucruri în această povestire: 1) Marta era ocupată cu slujitul, dar nu era bucuroasă. Fără îndoială că dorea să placă lui Isus; dar ea a lăsat ca munca pentru Domnul să fie mai importantă pentru ea decât relația cu Domnul. Ți s-a întâmplat și ție? 2) Satana nu a luat-o pe Marta din bucătărie; ci i-a furat scopul pentru care se afla acolo. Satana nu te întoarce împotriva slujirii; el te face doar să te concentrezi asupra propriei tale persoane. El nu-ți ia lucrarea, el doar te descurajează, spunându-ți că lucrezi prea mult și nu ești apreciat. 3) Dumnezeu prețuiește mai mult atitudinea ta decât faptele tale. „Faceți toate lucrurile fără cârtiri” (Filipeni 2:14). O atitudine greșită umbrește darul pe care vrei să-l oferi lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „un singur lucru trebuie. Maria și-a ales partea cea bună” (Luca 10:42). Ce a ales Maria? Să stea la picioarele Domnului Isus. El preferă întotdeauna devotamentul tăcut al unei inimi sincere decât atitudinea gălăgioasă a cuiva care se plânge. Gândește-te la asta.