_{„De nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El.” (Psalmul 34:9)}

     _{Când vine vorba despe dărnicie, distingem trei categorii de oameni: tipul cremene, tipul burete și tipul fagure. Ca să obții ceva de la tipul cremene, trebuie să dai cu barosul (și s-ar putea să primești doar „scântei”!) Ca să scoți ceva de la tipul burete, trebuie să-l storci (și s-ar putea să picure…) Dar, cel de tipul fagure de miere pur și simplu dă pe dinafară, se revarsă! Așadar, ce fel de om ești tu în materie de dărnicie? Psalmistul scrie: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!… căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!” (Psalm 34.8-9). A da zeciuială este un act de închinare. Din cele 118 ore în care ești treaz într-o săptămână, aproape jumătate au de-a face cu câștigarea banilor. Deci, când te duci la Casa Domnului în Ziua Domnului, când iei parte la Masa Domnului și pui zeciuiala Domnului în visteria Domnului, faci un act de profundă închinare. Să fim bine înțeleși: un Dumnezeu care pavează străzile cerului cu aur nu va da faliment pentru că tu nu-i dai zeciuială din venitul tău! Dar, ia aminte la următoarea atenționare: se spune că pe cupola unei biserici a apărut o inscripție: „Dați Domnului zeciuială proporțional cu venitul vostru, ca să nu se mânie El pe voi și să vă dea un venit proporțional cu zeciuiala voastră!” Actul de a da zeciuială nu se reduce la donația propriu-zisă; el are de-a face cu cel care dă zeciuiala. Nu se reduce la bani; el are de-a face cu bărbatul sau femeia care dăruiește. Nu se reduce la posesiuni; ci are de-a face cu posesorul. Compozitorul Issac Watts a spus odată plin de gratitudine: „Chiar de-aș avea întreaga lume ca să I-o pot dărui Lui, ar fi mult prea puțin! Măreața Lui dragoste divină pretinde sufletul meu, viața mea, tot ce-i al meu!”}