DOAMNE, ÎNVATĂ-MĂ SĂ MĂ ROG (2)

„Isus … a petrecut toată noaptea în rugăciune” (Luca 6:12)

     Unul dintre pericolele implicării în lucrarea lui Dumnezeu este că poți continua săptămâni și chiar luni întregi fără să te rogi. Într-un sondaj făcut pe o mie de pastori, jumătate dintre ei au recunoscut că deseori au trecut prin lungi perioade în care nu și-au pus timp deoparte să se roage. Ei nu aveau o viață de rugăciune în afara funcției lor în biserică. În mod uimitor, ei au ținut predici întregi referitoare la acest subiect și cu toate acestea, ei nu practicau rugăciunea. Ești și tu la fel? Domnul Isus se trezea înainte de răsăritul soarelui și petrecea ore întregi în rugăciune. El s-a rugat chiar și toată noaptea. Și lucrul acesta s-a văzut. Incredibilul Său succes a fost rezultatul bogatei Sale relații cu Tatăl Său. El Își făcea depozite în fiecare dimineață din care putea să extragă pe parcursul întregii zile. Un învățător biblic scrie: „Am trecut de la lupta și strădania de a mă ruga cinci minute, tot la câteva zile, la bucuria – și de fapt  nevoia și dorința personală – de a-mi începe ziua cu rugăciune; apoi la a mă ruga pe parcursul zilei în funcție de lucrurile care îmi veneau în inimă și în cele din urmă sfârșindu-mi ziua comunicând cu Domnul în timp ce adormeam. Am trecut de la o viață de rugăciune sporadică, neregulată, la momente regulate de rugăciune care sunt disciplinate fără să fie legaliste. Dacă odinioară credeam că îndeplinesc o obligație avută față de Dumnezeu prin rugăciune, acum înțeleg că nu pot efectiv să supraviețuiesc o zi și să fiu mulțumit … dacă nu mă rog. Îmi dau seama că rugăciunea este un mare privilegiu, nu o datorie. Acum nu mă mai apropii de Dumnezeu cu teamă, întrebându-mă dacă mă aude într-adevăr și dacă-mi va trimite un răspuns la rugăciune. Acum mă apropii de El cu încredere, așa cum mă învață Cuvântul Său să o fac și având mari așteptări”.