„Noe umbla cu Dumnezeu.” (Geneza 6:9)
Oare ce fel de gânduri au fost în mintea lui Noe, când Dumnezeu i-a spus să construiască o corabie în mijlocul unui ținut secetos? Nimeni nu mai făcuse așa ceva. Cu toate acestea, Biblia spune: „Noe a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.” (Geneza 6:22). Cum a reușit? Răspuns: „Noe umbla cu Dumnezeu.” Umblarea se desfășoară pas cu pas. Problema este că noi am vrea ca Dumnezeu să ne descopere al doilea pas, înainte de a-l face pe primul prin credință. Însă până nu facem primul pas, El nu ni-l va descoperi pe al doilea. Noi trebuie să fim ascultători în măsura revelației pe care ne-a descoperit-o, dacă dorim să primim mai mult, ulterior… Acesta este motivul pentru care rămânem pe loc din punct de vedere spiritual. Ne dorim să-L urmăm pe Hristos până în locul în care am mai fost – dar nu mai departe. Ne este teamă să facem ce nu am mai făcut niciodată, pentru că este teritoriu necunoscut… Așa că lăsăm deoparte noile daruri, noile ungeri și noile vise pe care Dumnezeu vrea să ni le dea. Dar noi trebuie să înlăturăm teama de necunoscut și trebuie să facem ceva diferit! Antilopa sud-africană impala poate sări 3 m. în înălțime și vreo 9 m. în lungime… și cu toate astea, poate fi ținută într-un țarc sau ocol de 1,20 m înălțime. De ce? Pentru că ea nu va sări dacă nu poate vedea unde aterizează. Și noi avem aceeași problemă, nu-i așa? Avem nevoie de garanția că nu pierdem nimic înainte de a face saltul prin credință… însă asta elimină credința din ecuație! Noi suntem chemați „să umblăm prin credință, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7). Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este din nou același: Fă ce ți-a spus Dumnezeu să faci!