„Să nu te iei după mulțime” (Exod 23:2)

     Mark D. Roberts scrie: „În liceu, un băiat pe nume Andrei era tipul tocilarului clasic: supraponderal, ochelari groși, pielea atât de albă că aveai impresia că nu a ieșit niciodată afară. Într-o zi, câțiva dintre băieți au început să-l tachineze pe Andrei și să râdă de felul în care arăta. Am văzut durerea din privirea lui și știam că trebuie să le spun băieților să înceteze. Dar mi-am dat seama că am ocazia să mă aliniez la mulțime. Așa că m-am alăturat lor și am venit cu tachinările mele, în timp ce Andrei a început să plângă. În inima mea, știam că am făcut un lucru îngrozitor. Uneori, ispita de a „merge după mulțime” este aproape mai mare decât putem noi suporta. Dorim acceptarea într-o măsură atât de mare că facem ce știm că e greșit pentru ca ceilalți să ne agreeze. Lucrul acesta nu este valabil numai pentru băieții de liceu, ci pentru toată lumea. Este greu să te opui mulțimii”. Domnul Isus nu trăia după opiniile oamenilor. Chiar și criticii săi au recunoscut-o: „știm că ești adevărat, și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni” (Matei 22:16). Când știi cine ești în Hristos, lucrul acesta te eliberează de nevoia de a impresiona. Pavel scrie: „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită” (Romani 12:2). Oricât de dureros este să fii criticat, e mult mai rău să renunți la calea pe care a pregătit-o Dumnezeu pentru tine doar pentru a primi acceptarea altora. La un moment dat va trebui să te întrebi: „cât sunt dispus să pierd pentru a fi acceptat de alții?” Poți face față presiunii? Dorești să fii ca Neemia care a spus: „Am o mare lucrare de făcut, și nu pot să mă pogor” (Neemia 6:3)?