IMPORTANTA VORBIRII CU NOI ÎNSINE

„Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde…” (Plângerile lui Ieremia 3:21)

     În capitolul trei din scurta secțiune biblică Plângerile lui Ieremia, este descris modul în care ne mistuie disperarea și cum putem s-o biruim. Spirala lamentării lui Ieremia începe în versetul unu: „Vai! Eu sunt omul care a văzut suferinţa”… și din acest moment totul devine un strigăt al disperării! Când circumstanțele în care ne găsim se înrăutățesc, vorbirea noastră cu noi înșine seamănă foarte mult cu cea a lui Ieremia. El l-a învinovățit pe Dumnezeu pentru simptomele sale fizice, pentru tortura lui emoțională și pentru sentimentul că este prins în cursă. El enumeră situațiile în care Dumnezeu nu i-a răspuns la rugăciuni și teama lui că a fost ales de Dumnezeu să fie obiectul batjocurii publice. Toate acestea sunt elemente clasice ale depresiei. Nu e de mirare că s-a simțit neputincios și deznădăjduit! Acest fel de vorbire cu noi înșine declanșează și intensifică disperarea și depresia, și ne alimentează perspectiva negativă asupra circumstanțelor. Momentul de cotitură a apărut când Ieremia și-a schimbat acest fel de a vorbi cu sine însuși: „Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde…” El și-a modificat logica și desfășurarea gândurilor, amintindu-și de bunătatea lui Dumnezeu și de mila Sa: „Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!” (v. 22-23). Când îți schimbi mintea – îți schimbi starea de spirit! Lucrul acesta nu se întâmplă automat; ai datoria de a-ți refocaliza cu bună știință gândirea, exact în clipa în care dorești cel mai puțin s-o faci. Să remarcăm: nu împrejurările în care se găsea Ieremia s-au îmbunătățit, ci  perspectiva lui! Un șuvoi de gânduri încurajatoare au declanșat o schimbare în ceea ce privește vorbirea lui lăuntrică – iar depresia… a dispărut! „Domnul este partea mea de moştenire” zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El”  (v. 24). Iată câtă însemnătate are vorbirea ta cu tine însuți!