„Să căutaţi să trăiţi liniştiţi…” (1 Tesaloniceni 4:11)

     Dr. Joe R. Brown din Rochester, Minnesota, relatează despre frustrarea pe care a simțit-o în timp ce încerca să afle antecedentele medicale ale unui pacient: soția acestuia era cea care răspundea la toate întrebările! În cele din urmă, Dr. Brown i-a cerut acesteia să părăsească încăperea. După ce aceasta a ieșit, și-a dat seama însă că soțul ei nu poate vorbi. Dr. Brown a chemat-o înapoi pe soție, și a cerut iertare că nu și-a dat seama că omul suferea de afazie – pierderea vorbirii – și că nu putea rosti niciun cuvânt. Dar soția a fost și mai uimită – pentru că nici ea nu știa!!! Biblia spune că „tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei” (Eclesiastul 3:7). Asta înseamnă că, dacă a comunica prea puțin poate distruge o relație, la fel se întâmplă și când vorbești prea mult! Uneori, vorbim pentru că ne simțim singuri și pentru că avem puține ocazii de-a vorbi cu alții; alteori o facem pentru că ne place sunetul propriei noastre voci. Oricare ar fi motivul tău, vorbirea excesivă poate fi dăunătoare. De aceea apostolul Pavel ne-a îndemnat: „Să căutați să trăiți liniștiți”. „A căuta” implică strădanie sau efort intens. Dacă ai „o gură motorizată”, va fi nevoie de efort intens și de disciplină pentru a scăpa de acest obicei deja înrădăcinat. Generic vorbind, e bine să spui mai puțin decât știi; uneori puterea ta într-o anumită situație vine din tăcere, nu din cuvinte. Oamenii neliniștiți au tendința să vorbească mult, iar când negociezi, lucrul acesta te poate pune în dezavantaj deoarece cealaltă persoană primește indicii că ești nesigur. Când Domnul Isus a stat înaintea lui Pilat ca să fie judecat, „n-a deschis gura deloc” (Isaia 53:7). De ce? Deoarece știa că va fi în zadar să vorbească. Oricum Pilat îl condamna. Așa că – ascultă mai mult și vorbește mai puțin!