„Cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.” (Iacov 4:3)

     Privim împreună la câteva principii biblice importante în domeniul rugăciunii. O a treia cheie este să ai un motiv potrivit. Motivul pentru care te rogi este mult mai important decât cuvintele pe care le spui. Motivul reprezintă de ce-ul din spatele cererii. Dumnezeu te primește întotdeauna și te ascultă, atunci când ai o inimă curată care Îl iubește pe El și pe oameni. Pe de altă parte, egoismul nu este primit, răzbunarea nu este acceptată, manipularea și controlul nu sunt permise, gelozia este respinsă – iar rugăciunea pentru a câștiga la loterie nu este luată în seamă. De fapt, tot ce este bazat pe egoism este de neacceptat înaintea Domnului! Cineva l-a întrebat odată pe un băiețel dacă se roagă în fiecare seară. Băiețelul s-a gândit o clipă apoi a răspuns: „Nu, uneori nu am nevoie de nimic!” Îți sună cunoscut? Prima și cea mai importantă motivație pentru a ne ruga este să dezvoltăm o relație profundă cu Dumnezeu. Să ne gândim puțin: cât crezi că ar dura căsnicia ta, dacă ai veni acasă să-ți vezi soția numai când ai nevoie de haine curate, de o mâncare bună și de puțină dragoste? N-ar fi prea lungă, nu-i așa? Același principiu se aplică și în cazul rugăciunii. Domnul Isus a spus: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” (Ioan 15:17) Când îți concentrezi eforturile să „rămâi” în Hristos, vei primi un răspuns la „cererea” ta. Apostolul Iacov ne-a avertizat: „nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.” Adevărul este că ne-am născut egoiști. De aceea trebuie să ne curățăm inimile în mod regulat – iar lucrul acesta necesită analizarea motivațiilor noastre. La început poate fi dureros, dar trebuie s-o faci, dacă dorești ca rugăciunile tale să primească răspuns!

„Dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.” (1 Ioan 5:14)

     Vorbim despre principii biblice cu rol-cheie în ce privește rugăciunea; după credință, cunoașterea voii lui Dumnezeu. Apostolul Ioan scrie: „Îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” (1 Ioan 5:14-15). Una dintre cele mai sigure modalități de a ști că te rogi după voia lui Dumnezeu este să te rogi în acord cu Scriptura. Folosește versete din Biblie pentru a susține ceea ce spui în rugăciune. Spune: „Doamne, ai promis lucrul acesta în Cuvântul Tău, și eu cred că Tu Îți ții făgăduințele!” Uneori sunt lucruri pentru care vrei să te rogi, dar nu ești sigur dacă sunt după voia lui Dumnezeu, pentru tine, potrivit Scripturii. În acest caz, trebuie să te rogi lui Dumnezeu să ți le dea dacă sunt după voia Lui – și să te ajute să fii mulțumit cu decizia Sa. Sfântul Augustin s-a rugat: „Dă-mi putere Doamne să fac voia Ta ca și cum ar fi voia mea…” D.L. Moody a spus-o astfel: „Adu cererile tale înaintea lui Dumnezeu și apoi spune: facă-se voia Ta, nu voia mea! Cea mai dulce lecție pe care am învățat-o în școala lui Dumnezeu a fost să-L las pe Domnul să aleagă în locul meu!” Poate va trebui să aștepți, pentru că momentul ales de Dumnezeu face parte din voia Sa. Ai răbdare: se va întâmpla! Poate nu vezi încă, dar dacă Dumnezeu a promis, înseamnă că e pe cale să se întâmple! Și nu uita: dacă nu-ți dă ce ai cerut, îți va da ceva mai bun – dacă umbli prin credință și păstrezi o atitudine bună!

„Cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)

     Așa cum o cheie potrivită poate să deschidă o ușă, la fel există anumite principii biblice care au un rol-cheie pentru rugăciune. În următoarele câteva zile, vom medita la câteva astfel de chei. Prima dintre ele este credința. Biblia spune: „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6) Dumnezeu nu răspunde neapărat nevoilor tale. Privește în jurul tău, și vei vedea că toți au nevoi neîmplinite. Așadar, la ce răspunde Dumnezeu? La credința ta! Satan, însă, va încerca să-ți umple mintea cu îndoieli. Și atunci, trebuie să-ți cercetezi inima și să vezi ce spune ea. Poți crede Cuvântul lui Dumnezeu în inima ta, chiar dacă mintea ta îl pune la îndoială. Așa că bazează-te pe ceea ce este în inima ta, și nu pe ce ai în mintea ta! Uneori îndoiala apare când îți este distrasă atenția. Când ești distras de la promisiunile lui Dumnezeu, începi să te îndoiești. Și când te concentrezi tot mai mult asupra problemelor tale, credința ta începe să se clatine. În acele momente, tu trebuie să te focalizezi din nou, ca un laser, pe promisiunile lui Dumnezeu – și să privești doar cu coada ochiului la problemele tale. Nu încerca să le negi, dar nu le acorda atenția pe care nu le-o datorezi. Biblia spune: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.” (Iacov 1:5-8) Așadar, rămâi ancorat în Cuvântul lui Dumnezeu, și nu te abate de la el când împrejurările încep să se schimbe!

„Să-L cunosc pe El…” (Filipeni 3:10)

     Apostolul Pavel scria filipenilor, între altele, că dorința sa era: „să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui.” Să privim mai atent la acest verset. 1) „Să-L cunosc pe El (Hristos)…” Cuvântul „a cunoaște” ne duce cu gândul la o relație profundă dintre două persoane care se iubesc. Cunoașterea lui Hristos implică dorință, timp și efort din partea noastră. 2) „Să cunosc… părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui…” Ce este mort în viața ta și necesită înviere? Nu există nicio problemă pe care puterea învierii lui Hristos să n-o poată rezolva! Și cum ajungi la această putere? Când îți stabilești ca prioritate cunoașterea lui Hristos, atunci ai acces la puterea Sa. Poate că unii dintre noi s-ar simți mai confortabil dacă acest verset s-ar încheia după cuvintele: „puterea învierii Lui”… Realitatea însă este că, dacă îți dorești să ai o părtășie profundă cu Hristos, atunci trebuie să fii dispus să te faci „părtaș suferințelor Lui”! Aici cuvântul „suferință” nu se referă la un sezon al alergiilor sau la pierderea avută la bursă. Pentru apostolul Pavel, a însemnat să fie bătut, trădat, lapidat, întemnițat… Dar lucrurile acestea au dus la un nivel de profunzime în relația cu Hristos care nu se poate experimenta altfel. Dacă ai suferit profund din cauza unei persoane, înțelegi acest principiu. Nu vei experimenta niciodată o relație adevărată cu cineva spunându-i: „Vreau să împart cu tine momentele frumoase și vremurile bune!” De cele mai multe ori, cea mai solidă relație se formează atunci când suferim împreună; când trecem prin încercări care ne fac să ne cunoaștem mai bine, să ne iubim și să avem încredere unul în celălalt. Așadar, secretul victoriei este cunoașterea lui Hristos!

„Nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău!” (Psalmul 37:8)

     Armele pot apăra sau pot distruge; totul ține de persoana care le folosește. Mânia funcționează la fel; de aceea este important să știi ce te face să izbucnești și să-ți ieși din fire. Câteva dintre cele mai obișnuite izbucniri nervoase ies la suprafață în următoarele situații: 1) Când drepturile tale au fost încălcate. Este oare întotdeauna greșit să te enervezi? Nu, dar uneori problema care te înfurie cel mai tare este tocmai aceea pe care Dumnezeu dorește s-o rezolvi cu ajutorul Său. Lumea în care trăim este un loc mai bun datorită oamenilor care și-au dedicat timpul să lupte împotriva bolilor, sărăciei, corupției și nedreptății. Asta a făcut și Domnul Isus când a curățat Templul de fățarnici. Biblia spune: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:26-27). 2) Când ești frustrat că lucrurile nu-ți merg bine. Un buletin informativ relata despre un om care s-a dus la vânătoare cu bicicleta. Când bicicleta s-a stricat, s-a enervat și a tras în ea până a făcut-o bucăți. Un lucru total lipsit de sens, nu-i așa? Cu alte cuvinte: „Mânia este un vânt care stinge lumânarea minții.” 3) Când te afli într-un stres constant. Apostolul Pavel scria: „eu spun fiecăruia dintre voi… să aibă simţiri cumpătate despre sine…” (Romani 12:3). Când îngrămădești prea multe activități într-un timp prea scurt, te expui stresului. Asemenea unei corzi de vioară pe care o strângi tot mai tare, ajungi să plesnești. Apoi, te simți vinovat și crezi că nu ești suficient de spiritual! În viață, întotdeauna apare ceva, așa că anticipează provocările și fii pregătit pentru lucrurile neașteptate. Așadar, cuvântul pentru azi este: „Nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău!”

„Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii…” (Proverbele 18:21)

     Nu vorbi fără să gândești! Și nu spune lucruri care sunt în contradicție cu Cuvântul lui Dumnezeu. Acestea nu sunt niște principii ușoare după care să ne trăim viața, ci sunt chestiuni de viață și de moarte. Biblia spune: „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii…” Asta înseamnă că îți poți atrage binecuvântarea prin ceea ce rostești. „Cine se va binecuvânta în ţară, se va binecuvânta în Dumnezeul adevărului… căci vechile suferinţe vor fi uitate…” (vezi Isaia 65:16). Să reținem două lucruri importante din acest verset: 1) Cuvintele tale au mai multă putere de a te influența decât cuvintele oricărei alte persoane! În ultimă instanță, nu ceea ce spun ceilalți contează, ci ceea ce ți-ai spus ție însuți după ce au terminat ceilalți de vorbit. Concluzie: tu ai mereu ultimul cuvânt! 2) Nu vei ajunge niciodată la ce a pregătit Dumnezeu pentru viitorul tău, dacă rămâi cantonat în trecut! Nu-ți poți anula trecutul, deci nu-l retrăi la nesfârșit în mintea ta. Dumnezeu a zis: „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:18-19). E timpul să te pui în acord cu Dumnezeu și să începi să rostești ce spune El despre tine. Iar lucrul acesta nu este ceva mărunt și de nebăgat în seamă. Ceea ce spui, de când te trezești dimineața și până mergi la culcare seara, nu numai că îți influențează ziua; îți influențează întreaga perspectivă și direcție a vieții tale. Dacă te-ai rugat și I-ai cerut lui Dumnezeu răspunsuri specifice, tu poți afecta rezultatul, făcând tot ce poți ca ceea ce spui să fie în acord cu ceea ce spune El. Așadar, când vorbești, să ai mereu în minte lucrul acesta!

„Și gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc” (2 Corinteni 5:2)

     Dr. Elisabeth Kubler-Ross, o specialistă în probleme legate de moarte, și Dr. Raymond Moody Jr., doi bine cunoscuți psihiatri, au examinat mărturiile a peste 500 de persoane care au revenit la viață după ce medicii i-au declarat morți. Cercetările lor conving pe orice om cu mintea deschisă. Persoanele implicate în acest studiu au descris fie un loc plin de frumusețe și de minunății, bucurie și pace, fie au descris ceva îngrozitor. Deși trupurile lor erau acolo, ei au declarat că au plutit în afara lor. După ce li s-a confirmat moartea, aceia dintre ei care erau orbi au declarat că au văzut. Au povestit despre persoane care au intrat în încăpere, au descris cum arătau și ce au făcut cât timp s-au aflat acolo. Cu toate acestea, când aceștia au revenit la viață, cei orbi au continuat să nu vadă! În cartea sa „Viață după viață”, dr. Moody a scris: „Un doctor mi-a povestit experiența sa cu un bărbat care a fost declarat în moarte clinică. El a reușit să-l resusciteze, iar bărbatul l-a dat mai apoi în judecată pentru că l-a adus înapoi la această viață mizerabilă și nu l-a lăsat să rămână în gloria pe care o experimentase! Iar o femeie, descriindu-și situația din timpul unui stop cardio-respirator, spune că medicii care au încercat s-o resusciteze se aplecau peste trupul ei încercând s-o readucă la viață în timp ce ea se afla deasupra lor, și privindu-i le tot spunea: „Lăsați-mă în pace!” Apostolul Pavel ne explică lucrul acesta în felul următor: „Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este veşnică. Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc…” (2 Corinteni 5:1-2). Așadar, putem spune cu certitudine că atunci când murim, intrăm de fapt în adevărata viață!

„Să izbăvească pe toți aceia care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor”. (Evrei 2:15)

     Iată un mare și important adevăr al Scripturii: „Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evrei 2:14-15). Teologul și istoricul luteran Adolf von Harnack a spus: „Mormântul lui Hristos a fost locul în care s-a născut convingerea indestructibilă că moartea a dispărut și că există viață veșnică. E inutil să-l cităm pe Platon, să arătăm spre religia persană ori spre ideile și literatura iudaismului târziu. Toate acestea pălesc; însă certitudinea învierii și a vieții veșnice, care este strâns legată de mormântul din grădina lui Iosif, e vie și nu va pieri! Pe convingerea că Isus trăiește ne întemeiem în continuare acea nădejde a cetățeniei noastre din Cetatea Eternă, care face ca viața noastră pământească să merite a fi trăită și acceptată!” Hristos i-a eliberat pe cei „care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.” Așadar, tu nu mai trebuie să te temi de moarte! Dr. Simon Greenleaf, profesor de drept  regal la Harvard, una dintre cele mai proeminente autorități mondiale în domeniul juridic, a aplicat competențele și imensele sale cunoștințe asupra dovezii învierii lui Isus Hristos și a dezvăluit toate pistele care duc spre dovada aceasta, ce rezistă celor mai înverșunate critici. Greenleaf a ajuns la concluzia că dovezile sunt atât de numeroase și de puternice, încât în orice sală de judecată imparțială de pe pământ, învierea ar fi proclamată ca adevăr istoric. Ce concluzie trebuie să tragă de aici orice credincios? Adevărul că Învierea lui Hristos garantează învierea noastră!

„Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău”. (Psalmul 17:15)

     Nu a existat niciodată vreo perioadă în istoria rasei umane în care omul să nu creadă într-un soi de viață viitoare; fie că este vorba de unirea cu străbunii, așa cum cred unii amerindieni, fie de un locaș senzual al fericirii, așa cum cred musulmanii… Cum se explică acest lucru? Cu mult înainte de-a se strânge dovezi cu privire la ce cred oamenii despre viața de apoi, filozoful sceptic și politicianul roman din sec. I î.Hr. Cicero a spus: „În toate lucrurile, consimțământul tuturor națiunilor trebuie explicat ca fiind legea naturii și a te împotrivi ei înseamnă a te împotrivi glasului lui Dumnezeu.” În noaptea în care filozoful grec Socrate a murit, un prieten bogat al acestuia, Crito, l-a întrebat: „Cum ai vrea să te îngropăm?” El a răspuns: „În orice fel doriți, numai să aveți grijă să nu plec de lângă voi!” Phaidon (sau Despre suflet), unul dintre cele mai cunoscute dialoguri ale lui Platon, prezintă argumente puternice în favoarea nemuririi sufletului. Mulți alți gânditori au susținut de-a lungul vremii acest concept, între care Thomas Carlyle, Thomas Jefferson și poetul german Heinrich Heine. Într-un celebru poem, Alfred Lord Tennyson scria: „În ciuda potopului din sfera timpului și a spațiului nostru care mă va duce departe, trăiesc cu speranța că-mi voi vedea Pilotul față-n față, atunci când voi trece pe celălalt liman. Pentru că ceea ce provine din adâncul nemărginit se întoarce acasă.” Și Byron a scris: „Simt cum  nemurirea mea îmi dă la o parte durerile, lacrimile, fricile și îmi răsună în ureche, asemeni tunetelor eterne din adânc, acest adevăr: „Tu vei trăi veșnic!” Aceste minți luminate n-au făcut altceva decât să fie în asentimentul lui David, care încheia astfel psalmul 17: „Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.” Când crezi acest adevăr din Scriptură, acel „noapte bună” pe care îl spui aici la despărțire va înseamna „bună dimineața” în Țara de dincolo!

„Sunt strâns din două părţi…” (Filipeni 1:23)

     În cartea sa „Analogiile naturii”, William Jennings Bryan a scris: „Hristos ne-a oferit dovada vieții de apoi, și cu toate acestea, mai este neapărat nevoie ca cineva să învieze din morți pentru a ne convinge că mormântul nu este sfârșitul? Dacă planul Tatălui este acela de a atinge cu puterea Sa divină miezul rece și inert al unei ghinde aflate în pământ și de-a o face să răsară la o nouă viață, va neglija El oare sufletul omului, creat după chipul Creatorului Său? Dacă se implică până acolo că îi dăruiește bobocului de trandafir, ofilit de bruma toamnei, asigurarea gingașă a unei noi primăveri, va refuza El oare să dea cuvinte de speranță fiilor oamenilor atunci când vin ghețurile iernii? Dacă materia, mută și neînsuflețită, dar totuși schimbată de forțele naturii într-o multitudine de forme, nu poate să moară niciodată, sufletul omului va suferi oare anihilarea după ce a făcut o scurtă vizită ca musafir regal în cortul acesta de lut? Nu, sunt foarte sigur că există o altă viață în afară de cea pe care o trăiesc astăzi!” Apostolul Pavel a scris aceste cuvinte: „dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine” (Filipeni 1:22-23). Așadar, indiferent cât de dificilă sau de binecuvântată este viața ta aici și acum, cel mai bun lucru nu s-a întâmplat încă, și anume: zile fără sfârșit, în care vei experimenta bucurii cerești. Deci asigură-te că ești gata de plecare într-acolo, când sosește clipa!