„…Chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi.” (2 Corinteni 4:16)

     Data viitoare când mergi la supermarket și te îndrepți spre casele de marcat, uită-te și la coperțile revistelor. Chipuri frumos aranjate, trupuri atletice și reclame la diete care îți promit că și tu poți arăta la fel. Acum, nu este nimic greșit să arăți bine și să te îngrijești de trupul tău. La urma urmelor, el este templul Duhului Sfânt și ești responsabil să-l îngrijești. Dar viața este mai mult decât îmbrăcăminte și coafuri. Este o greșeală să te concentrezi pe exterior și să nu apreciezi și să nu cultivi calitățile interioare cu care te-a înzestrat Dumnezeu! Biblia ne spune că: „frumuseţea este deşartă” (Proverbele 31:30). Când te-a creat Dumnezeu, El nu te-a decorat numai pe din afară; El ți-a dat „omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.” (1 Petru 3:4) De fapt, apostolul Pavel ne avertizează că „lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.” (2 Corinteni 4:18) Cu alte cuvinte, ceea ce mama natură ne dă, tatăl timp ne ia! Apostolul Pavel nu este amintit în Scriptură pentru înfățișarea sa deosebită, așa cum au fost alții (vezi 1 Samuel 9:2). Dușmanii spuneau despre el că: „este moale şi cuvântul lui n-are nicio greutate.” (2 Corinteni 10:10) Dar cred că toți ne amintim de aceste cuvinte scrise de apostolul Pavel: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da, în „ziua aceea”, Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Timotei 4:7-8) Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este acesta: concentrează-te pe lucrurile lăuntrice, nu pe cele din afară!

„Grijile lumii, înșelăciunea bogățiilor și poftele altor lucruri… îneacă Cuvântul, şi-l fac astfel neroditor.” (Marcu 4:19)

     În pilda semănătorului, Domnul Isus ne spune că sămânța a căzut în patru tipuri de pământ. Iată unul dintre ele: „Alţii sunt cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei ce aud Cuvântul; dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul, şi-l fac astfel neroditor.” (Marcu 4:18-19). Să ne uităm împreună care sunt lucrurile care împiedică Cuvântul lui Dumnezeu să lucreze eficient în viața ta: 1) Îngrijorarea că Dumnezeu nu va avea grijă de tine. 2) Convingerea că dacă ai avea mai mulți bani, o casă mai mare, o mașină mai bună sau o înfățișare mai atrăgătoare, ai fi mai fericit. Dar dă-mi voie să te întreb: mai ții minte când ți-ai imaginat că activitatea profesională, casa în care trăiești și portofoliul financiar pe care îl dobândești vor face ca toate îngrijorările să dispară? Dar nu merge așa, nu? Cu cât ai mai multe „lucruri”, cu atât mai mult ai de pierdut, de protejat, de păstrat și cu atât mai multe motive de îngrijorare. Îngrijorarea pentru lucrurile materiale poate „îneca” viața din tine! Pacea și fericirea vin din încrederea în Dumnezeu pentru nevoile tale. Când știi că acel „ceva” pe care ți-l dorești este potrivit pentru tine sau nu, Dumnezeu îți va da ceva mai mult. Când meditezi la promisiunile lui Dumnezeu, se întâmplă un lucru uimitor. Îngrijorările tale se micșorează, mintea și atitudinea ta sunt reprogramate și te bucuri mai mult de viață. Domnul Isus a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33) Așadar, astăzi, pune în capul listei tale de priorități rugăciunea și citirea Bibliei, și vei vedea cum îngrijorarea dispare!

„Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El!” (Psalmul 37:7)

     Răbdarea se naște din încredere. Împăratul David a spus: „Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie. Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.” (Psalmul 37:3-4) Dumnezeu are un plan pentru viața ta. Acesta include lucruri pe care nu le poți avea astăzi, dar de care te vei putea bucura mâine. Când vine primăvara, iarba crește singură. Așa că, nu te mai zbate să realizezi ceva ce va fi ușor de realizat la timpul potrivit. Când refuzi să-i dai unui copilaș ceva ce nu este potrivit pentru el, el dă din picioare și strigă: „Vreau acum!” Ce vei face, vei ceda în fața lui? Nu, pentru că nu este încă pregătit pentru lucrul acela. Apostolul Pavel scrie: „ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă… cu îndelungă răbdare.” (Coloseni 3:12) Dumnezeu nu te învață numai să aștepți, ci și să ai o atitudine bună în timp ce aștepți. Apostolul Iacov scrie: „răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.” (Iacov 1:4) Dumnezeu îngăduie să se întâmple anumite lucruri în viață pentru a ne învăța principii importante, precum: să ne păstrăm credința când vin vremuri grele; să dăm dovadă de har când suntem sub presiune, controlându-ne reacțiile; să dezvoltăm noi competențe și modalități mai bune de gândire. Adevărul este că Dumnezeu dezvoltă calități în tine chiar acum, calități care nu se pot dezvolta altfel, sau altădată… Când va termina, vei avea maturitatea de a gestiona ceea ce El a pregătit pentru tine. Așadar, nu lăsa circumstanțele să te sleiască de puteri, și nici dușmanul să te năucească! „Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El!”

„…Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.” (Matei 4:19)

     Când ceilalți nu-ți văd potențialul, Isus îl vede. El a văzut în niște pescari de rând puterea de a schimba lumea. Iată o idee la care poate nu te-ai gândit: există două beneficii în faptul că-L urmezi pe Isus – tu crezi în El și El crede în tine. Domnul Isus le-a zis lui Simon Petru și lui Andrei: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.” Ai vreo îndoială în ceea ce te privește? La fel a avut și Natanael. Când a fost invitat să-L cunoască pe Isus, el a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” „Vino şi vezi!” i-a răspuns Filip” (Ioan 1:46). Chiar și după trei ani petrecuți cu Domnul, fiind părtași la minunile săvârșite de El, ucenicii Săi încă aveau îndoieli. Ai observat cât de des le-a spus Domnul: „Puțin credincioșilor”, „totuși voi nu credeți” și „Dacă ați crede, ați vedea”? Știind că sunt îngrijorați cu privire la ceea ce avea să se întâmple cu ei, după ce El urma să plece de la ei și să fie înălțat la ceruri, Domnul Isus le-a zis: „Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” (Ioan 14:16) Cuvântul grecesc pentru „mângâietor” este parakletos, care înseamnă „cel ce vine alături de tine ca să te ajute.” Adevărul este că nu va exista nicio zi în care să nu ai nevoie de ajutorul Lui Dumnezeu, sau în care ajutorul să nu fie la dispoziția ta. Poate ai în continuare îndoieli; dacă este așa, îmbărbătează-te! Domnul Isus îi iubește și pe cei ce se îndoiesc! Nu l-a ales El pe Toma? Poate crezi că ai prea multe defecte. La fel a crezut și Petru, însă Isus l-a desemnat fondator al Bisericii. Vino așa cum ești, și lasă ca prezența Domnului să te transforme. Ce ai de pierdut? Dacă ai încercat prin forțe proprii, și n-a mers, dă-i și Domnului o șansă!

„Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu…” (1 Ioan 3:1)

     Când te lupți cu sentimentul respingerii, acesta se va manifesta prin următoarele lucruri și acțiuni: 1) Perfecționismul. El nu va da însă rezultate, pentru că nevoile și așteptările celorlalți variază atât de mult, încât e imposibil să-i mulțumești pe toți. 2) Te mulțumești cu puțin. Te împaci cu faptul că ești neglijat și marginalizat pentru că ai impresia că este ceea ce meriți. De fapt, te gândești că aceasta ar putea fi singura ta șansă de a fi iubit. 3) Devii agresiv. Respingerea te poate face să te simți atacat, când de fapt nu ești, așa că îți iei „mănușile de box” și începi mișcările de atac. 4) Afișezi o figură dură. Îți spui: „Mă pot descurca și singur! Până la urmă, cine are nevoie de alții?!” Prin urmare, te izolezi de ceilalți, nevoile tale fizice, spirituale și emoționale rămân neîmplinite, și te simți singur. 5) Făgăduiești că nu vei mai lăsa pe cineva să se apropie de tine atât de mult încât să te poată răni. Sună bine în teorie, dar izolându-te de oameni, te închizi în tine și relațiile tale au de suferit. 6) Atragi persoane nepotrivite. Câtă vreme dai dovadă de o stimă de sine scăzută, vei continua să atragi persoanele nepotrivite. Adevărul este că atunci când stima de sine se bazează pe orice altceva decât pe opinia lui Dumnezeu, vei fi mereu vulnerabil în fața respingerii. Critica te va înjosi, eșecul te va împiedica să încerci din nou, și ce e mai rău: nu vei descoperi niciodată persoana unică și minunată pe care a dorit-o Dumnezeu să fii! Așadar, care este răspunsul? Apostolul Ioan ne spune: „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem.” (1 Ioan 3:1) Învingerea sentimentului de respingere începe cu înțelegerea și acceptarea dragostei și prețuirii extraordinare pe care ni le-a arătat și ni le arată Dumnezeu!

„Du-te şi spune poporului acestuia…” (Isaia 6:9)

     Când ești implicat în lucrarea lui Dumnezeu, este foarte ușor să-ți pierzi echilibrul și să ajungi să-ți placă lucrarea Domnului mai mult decât Domnul lucrării. Domnul Isus i-a chemat pe ucenici la El; apoi i-a trimis de la El în lume. Puterea de care ai nevoie pentru a reuși în misiunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, vine din timpul petrecut cu Domnul, nu cu oamenii. Într-o zi, Domnul Isus i-a luat pe trei dintre ucenicii Săi și i-a dus pe Muntele Schimbării la față. „El S-a schimbat la față înaintea lor; fața Lui a strălucit ca soarele… Şi iată că li s-a arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El.” (Matei 17:2-3) Petru a fost încântat și uimit de această experiență și a spus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe…” (Matei 17:4). Petru a vrut să rămână acolo, dar Dumnezeu a vorbit din ceruri și a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit… de El să ascultaţi!” (Matei 17:5) După această experiență, Domnul Isus a coborât cu ucenicii de pe munte și au început să-i slujească pe cei nevoiași. Este bine să ai „experiențe pe munte”, cu Dumnezeu, dar nu poți rămâne acolo. La poalele muntelui există o lucrare de făcut, și noi am fost chemați s-o împlinim. Trebuie să existe un echilibru între asimilare și dăruire. O dată pe an, marele preot intra în Sfânta Sfintelor și avea privilegiul de a vedea slava lui Dumnezeu. Ce onoare! Dar restul anului, el stătea afară, slujind poporul. După o întâlnire cu Dumnezeu, în timpul căreia toată clădirea s-a cutremurat, profetul Isaia a strigat: „Vai de mine! Sunt pierdut…” (Isaia 6:5). Atunci, Dumnezeu i-a atins gura cu un cărbune încins de pe altar și i-a spus: „Du-te şi spune poporului acestuia…” (Isaia 6:9). Înțelegi ideea? În prezența lui Dumnezeu, te încarci spiritual – și așa vei putea să spui și altora!

„Iacov… a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta şi eu n-am ştiut.” (Geneza 28:16)

     Fiecare dintre noi a auzit pe cineva spunând: „Domnul mi-a spus”, dar apoi s-a dovedit a nu fi așa. Prin urmare, am devenit neîncrezători și chiar cinici. Ce trist! Dumnezeu vorbește prin oameni, și teama ta (ca nu cumva cineva să interpreteze greșit) te poate priva de informații vitale, iar în unele cazuri, chiar de informația de care aveai nevoie. Într-o noapte, Dumnezeu i S-a arătat lui Iacov într-un vis, spunându-i: „Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun.” Iacov s-a trezit din somn şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta şi eu n-am ştiut.” I-a fost frică şi a zis: „Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!” (Geneza 28:15-17) Pentru a auzi mesajul lui Dumnezeu, tu trebuie să-ți dorești lucrul acesta mai presus de orice; să dai la o parte confuzia mentală; să încetinești ritmul și să-ți pui timp deoparte ca să înțelegi ce-ți spune; și să crezi că Dumnezeu îți va vorbi. Dacă nu crezi, vei ajunge la mila gândirii tale… sau vei fi influențat de alții care gândesc exact ca tine. De șapte ori în capitolele 2 și 3 din cartea Apocalipsa, Dumnezeu a spus: „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.” Dar aici se ridică următoarea întrebare: de unde știm că ceea ce auzim este de fapt de la Dumnezeu? Știm – pentru că va fi mereu în acord cu mesajul Său din Scriptură, iar duhul tău va spune: Amin!

„…Nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii…” (2 Corinteni 5:16)

     Apostolul Pavel scrie: „de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta. Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:16-17) Putem observa, în acest pasaj, un principiu spiritual important: când încerci să ajuți un credincios care se luptă cu necazul, cu dependența sau cu durerea fizică, rostește cuvinte dătătoare de viață peste duhul său născut din nou! Vorbește acelei „făpturi noi” care este capabilă să se ridice prin credință și să răspundă la Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru că știi ce spune Biblia: „credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17) Cum vine credința? Ascultând ce gândește, ce spune și ce face Dumnezeu. El are ultimul cuvânt, deci trebuie să-L auzim ce (ne) spune! Dumnezeu i-a spus lui Ezechiel să se ducă într-o vale plină de oase moarte și să spună: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către oasele acestea: „Iată că voi face să intre în voi un duh, şi veţi învia!” (Ezechiel 37:5) Și exact așa s-a întâmplat! Ezechiel spune: „…pe când prooroceam, s-a făcut un vuiet, şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele!” (Ezechiel 37:7) S-o spunem mai clar, și practic: nu te poți agăța de cineva drag atunci când Dumnezeu, în înțelepciunea Sa suverană, hotărăște că a sosit timpul să-l ia acasă în cer! Iar Pavel descrie lucrul acesta ca fiind „cu mult mai bine” (Filipeni 1:23). Dar până atunci, rostește Cuvântul lui Dumnezeu peste acea „făptură nouă”. Credința nu neagă realitatea circumstanțelor, însă refuză să se lase intimidată, limitată sau dominată de ele. Noi știm că „omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.” (1 Corinteni 2:14) Așa că, dacă ai de-a face cu un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, nu te adresa intelectului său omenesc, ci rostește cuvinte de viață pentru duhul său!

„V-aş mângâia cu gura…” (Iov 16:5)

     Chiar dacă o intervenție chirurgicală reușește, pacientul poartă încă o vreme în corpul său răni care produc dureri și disconfort. La fel este și în viață. Unii oamenii din jurul tău poartă o mască a succesului, dar în interior ei duc răni despre care nu sunt în stare să vorbească. Comediantul Jonathan Winters declara, într-un interviu, că viața sa a fost marcată de lucrurile crude pe care i le-au spus părinții, în copilărie. „Nu sunt un plângăcios, însă îmi amintesc acele vorbe aproape integral – cu multă durere.” Tatăl său îi spusese chiar: „Ești cel mai prost copil pe care îl cunosc!” Când s-a înrolat în Marină și a fost trimis în Pacificul de Sud, în cel de-al Doilea Război Mondial, nu a primit niciun sprijin din partea mamei sale. Iar când s-a întors acasă, a descoperit că ea înstrăinase toate lucrurile lui personale pe care le depozitase în pod. Și pentru că el s-a supărat foarte tare, reacția mamei sale i-a pus capac: „De unde era să știm că vei supraviețui?” Ulterior, Winters a devenit unul dintre cei mai populari animatori și comedianți din lume, însă cicatricea emoțională a rămas. Înțelege așadar că vorbele tale pot provoca răni, sau pot aduce vindecare! Ele pot inspira pe cineva sau îi pot întări sentimentul de eșec și de lipsă de valoare. Patriarhul Iov, care a suferit pierderi mai mari decât vom cunoaște cei mai mulți dintre noi vreodată, a spus la un moment dat prietenilor săi: „V-aş mângâia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea…” (Iov 16:5) Cum poți ajuta pe cineva care suferă? Oferindu-i opinia ta? Nu, ci oferindu-i singura opinie care contează: a lui Dumnezeu! Și iată ce a spus El (Ieremia 31:3): „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!”

„…M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.” (1 Corinteni 9:22)

     Este foarte ușor să dezvolți „amnezie spirituală”. Adică, să uiți cum ai fost înainte. Această atitudine îi afectează și pe cei cu care ai de-a face în fiecare zi. Cineva spunea: „Am o colegă de serviciu care întruchipează toate stereotipurile negative al creștinilor evanghelici. Are spirit critic, comportamentul ei ajunge la granița cu bizarul, nu este deloc (și în mod intenționat) abordabilă. Consideră orice atenționare ca pe o persecuție. Niciunul dintre noi nu dorește să fie ca ea, așa că toți colegii sunt nerăbdători să se depărteze cât mai repede, și eforturile de a ascunde asta sunt atât de subtile, încât devin imperceptibile.” Trist, nu-i așa? Iată însă cum poți să-ți împărtășești credința, păstrându-ți în același timp integritatea la un nivel înalt: 1) Pune întrebări sincere și ascultă cu empatie; 2) Când este momentul potrivit, spune-le celorlalți că te rogi pentru ei – și roagă-te chiar atunci! 3) Roagă-te în timp ce te îndrepți spre serviciu și cere-I lui Dumnezeu să te ajute să vezi locul în care lucrezi ca pe un câmp de misiune; 4) Nu subestima importanța credinței tale. Când e potrivit într-o conversație, vorbește despre biserică, despre rugăciune, despre Sfânta Scriptură și despre comunitatea creștină. Lasă-i pe ceilalți să vadă bucuria și scopul din viața ta! 5) Arată dragostea lui Dumnezeu față de toți oamenii, alăturându-te unei campanii de strângere de alimente pentru cei săraci sau organizând o campanie de donare de sânge. 6) Asigură-te că vizezi mereu excelența! Fii acea persoană pe care managerul și colegii de muncă se pot baza că va face un lucru bun. 7) Invită-ți colegii la evenimente organizate de prietenii tăi creștini. Persoane care nu merg la biserică pot fi în schimb dornice să participe la concerte organizate de Paști sau de Crăciun. 8) Când nu știi despre ce să vorbești, întreabă-L pe Dumnezeu, și „vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela; căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfânt.” (Marcu 13:11) 9) Mai presus de toate acestea, însă – păstrează o atitudine smerită!