„Priviţi… spre gaura gropii din care aţi fost scoşi.” (Isaia 51:1)

     Dacă vrei să câștigi oameni pentru Hristos, nu vei reuși afișând o atitudine de sfânt. Din nefericire, așa îi vede societatea pe mulți creștini; inimile lor sunt acolo unde trebuie, dar abilitatea lor de a relaționa corespunzător, cu afecțiune față de cei din afara cercului lor este minimă, și asta nu-L onorează pe Dumnezeu. Dacă vrei ca oamenii să răspundă la Evanghelie, ia exemplul apostolului Pavel: „M-am făcut robul tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi… M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.” (1 Corinteni 9:19-22) Acum, înainte de-a te neliniști din cauza faptului că Pavel a fost prea blând cu păcatul, el ne lămurește: „Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei. Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.” (1 Corinteni 9:22-23) Pavel a putut avea relații cu necredincioșii fără să le aprobe stilul de viață, pentru că și-a amintit cum a fost el însuși înainte ca Dumnezeu să-l transforme, pe drumul spre Damasc. Este vorba despre acea smerenie care vine numai când te uiți în urmă și îți aduci aminte de „groapa din care ai fost scos.” (Isaia 51:1) Faptul că a fost recipientul harului lui Dumnezeu l-a ajutat pe Pavel să scrie (1 Timotei 1:15-16, parafrazez): „Iată un cuvânt pe care îl puteți pune la inimă… Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe păcătoși. Eu sunt dovada – păcătosul public numărul 1! Nu aș fi reușit niciodată, dacă nu ar fi fost mila Lui!” Așadar, adu-ți aminte astăzi cum erai înainte de a-L întâlni pe Hristos!

„Să nu vă întovărăşiţi, dar, deloc cu ei.” (Efeseni 5:7)

     A nu te întovărăși cu o persoană, chiar dacă face parte din comunitatea ta, nu înseamnă că nu o iubești, ci pur și simplu constați că relația nu este bună pentru tine. Cum trebuie să gestionezi o astfel de situație? Prima sugestie: o separare treptată este cea mai bună soluție. Există relații din care trebuie să ieși pentru binele tău. Dar pentru că ai de tăiat o legătură, nu înseamnă că trebuie să faci asta brutal. Destrămarea unei relații este un lucru stresant, așa că încearcă să-i pui capăt în mod grațios. Dacă ceea ce vă leagă sunt telefoanele, emailurile și vizitele constante, toate acestea sunt puncte din care poți porni. A doua sugestie: nu te întoarce! Unii sunt atât de „cumsecade”, încât nu pot pune capăt relației și merg mai departe. Se tot întorc, auto-criticându-se și reevaluându-și decizia. Fă-o dintr-odată, fă-o cum trebuie și ia o hotărâre definitivă. Uneori lumea va veni la tine să te ațâțe și să-ți sugereze că ai greșit de la început. De aceea, trebuie să-ți rezolvi orice îndoială înainte de a lua hotărârea. Dacă te încadrezi în tiparul celor care se întorc la vechile relații nesănătoase, înseamnă că te adapi din ape tulburi. Poate încerci să umpli un gol în inima ta, pe care numai Dumnezeu îl poate umple. Când Domnul Isus S-a întâlnit cu femeia de la fântână, ea trecuse prin cinci căsnicii eșuate și trăia cu al șaselea bărbat. Isus i-a zis: „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viaţa veşnică.” (Ioan 4:13-14) Și încă un gând: Când îți faci o nouă relație, amintește-ți de proverbul: „Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești!” Așadar, ai grijă cu cine te însoțești!

„Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.” (Proverbele 13:20)

     Cred că fiecare ar trebui să fim de acord că în unele cazuri cel de lângă tine nu este capabil să ajungă acolo unde vrea Dumnezeu să te duci. Uneori, nu are capacitatea emoțională necesară. Alteori, viziunea acelei persoane este diferită de a ta. Deci, cum poți să știi când și cum să ieși dintr-o relație? În primul rând, evită relațiile care te solicită sau te epuizează. Asta presupune să stabilești granițe clare pentru relația pe care o ai. Nu ai timp să-ți petreci viața îndreptând neînțelegeri, sentimente și eu-ri rănite. Cât de departe ești dispus să mergi? Cât ești dispus să investești? Pentru că atunci când îți depășești „bugetul”, ești falimentar. Falimentarea pe plan emoțional și fizic, pentru ca celălalt să se simtă util, poate părea un lucru nobil, dar nu este. Oamenii ajunși la faliment emoțional și fizic experimentează adesea căderi nervoase. Și chiar dacă nu se întâmplă așa, ei nu reușesc să ajungă la destinația stabilită de Dumnezeu pentru viața lor, pentru că duc o povară prea mare. Când simți că o relație nu funcționează, oprește-te și aruncă o privire. Observă situația în mod obiectiv și nu emoțional, cercetându-i toate fațetele, din toate unghiurile. Uneori anumite aspecte ale unei relații trebuie stopate, și doar unele păstrate. E posibil să ai relații care merg într-un domeniu, dar nu și în altul. Compartimentarea e importantă și poate salva multe relații, deoarece te obligă să le vezi pe secțiuni. E posibil să dai la o parte o secțiune și să-ți rămână multe altele de care să te bucuri. Da, e nevoie de muncă și comunicare, dar de cele mai multe ori, merită. Pot exista interese comune care trebuie păstrate, în timp ce altele trebuie anulate înainte ca totul să fie pierdut. Așadar, în concluzie – evită relațiile care te epuizează!

„Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3)

     Dacă ai relații bune, acest lucru te va ajuta să te avânți prin viață; ele sunt ca vântul care îți suflă în aripi. Însă relațiile nepotrivite te vor trage în jos; ele sunt ca o greutate legată de picioarele tale. Pentru a ști care sunt relațiile bune pentru tine, și care nu, iată trei sugestii: 1) Când o relație scârțâie, renunță la ea. Trebuie să te împaci cu situația. Un proverb spune: „Când ești în groapă, nu mai săpa!” Acceptă faptul că uneori eforturile tale nu sunt suficiente și că nu poți ajuta pe toată lumea. Faptul că renunți la cineva nu înseamnă că persoana respectivă nu-și va reveni niciodată; ci că Dumnezeu este mai calificat decât tine s-o ajute! 2) Există o diferență între „a ajuta pe cineva” și „a-ți păsa de cineva”. Lucrul acesta este și mai limpede când ai de-a face cu cineva care se întoarce mereu la tine pentru ajutor și încearcă să te facă să te simți vinovat dacă nu ești alături de el. Ajutorul tău constant poate fi de fapt o piedică – ai devenit o proptea, o persoană care întreține un obicei prost, care încurajează o dependență. Dă-te la o parte și lasă-l să se descurce singur! 3) Nu lăsa ca teama de a fi criticat să-ți înăbușe simțul realității. Iată un fapt de viață cu care trebuie să înveți să trăiești: nu toți oamenii vor fi mulțumiți de tine! Adevărul poate deseori să doară și să ducă la înstrăinare, dar totuși este adevărul. Există momente în care trebuie să spui lucrurilor pe nume și să accepți consecințele și dezaprobarea. Calea cea mai comodă prin care poți evita critica este să spui ceea ce vor oamenii să audă, dar acest lucru poate însemna să trăiești în minciună, într-o relație. Gândește-te azi dacă este acesta și cazul tău – și rezolvă!

„…Dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.” (Evrei 10:38)

     Un băiețel de la școala duminicală a auzit povestirea biblică despre soția lui Lot, care s-a uitat înapoi și s-a prefăcut într-un stâlp de sare (vezi Geneza 19:26). „Nu-i nimic, asta e!” a zis băiatul. „Săptămâna trecută, mama era la volan și conducea, dar s-a uitat înapoi – și a intrat într-un stâlp de telegraf!” Zâmbim, nu-i așa? Este ok să zâmbim, dar ar fi bine să înțelegem că Dumnezeu ne spune la modul cel mai serios că, dacă dăm înapoi, sufletul Lui nu găseşte plăcere în noi! Orice pilot știe care este punctul de unde nu se mai poate întoarce. Pista a fost parcursă până la capăt; fie decolează, fie moare! În epistola către Evrei, în capitolul 11, găsim o listă cu oameni obișnuiți care au refuzat să dea înapoi. Biblia ne spune: „Dacă ar fi avut în vedere pe aceea (țara) din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.” (Evrei 11:15-16) Când începi să umbli cu Dumnezeu, Satan va folosi orice șiretlic pe care îl știe pentru a te abate de pe cale. Dacă ești în toiul umblării tale cu Dumnezeu, el va încerca să-ți spună că viața ta nu contează. Nu-l crede, el este un mincinos! Și dacă te apropii de sfârșitul umblării tale cu Dumnezeu, el va încerca să te descurajeze punând reflectorul pe toate greșelile și eșecurile tale. Nu cumpăra ceea ce vinde el! În schimb, bazează-te pe acest verset din Biblie: „Știu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea.” (2 Timotei 1:12) Așa că, precum versul acelui imn binecunoscut, „nu-i drum ’napoi, nu-i drum ‘napoi!”

„Cine este iute la mânie face prostii…” (Proverbele 14:17)

     Când cineva își pierde cumpătul, una dintre cele mai obișnuite expresii folosite, pentru a descrie reacția acelei persoane, este „și-a ieșit din balamale” (sau „a fost scos din sărite sau din pepeni”). Astfel de expresii ne trimit cu gândul la capul unui ciocan care sare din coadă atunci când încerci să-l folosești. Și drept urmare, se întâmplă câteva lucruri nu tocmai plăcute: 1) Ciocanul devine nefolositor. Mesajul tău poate fi foarte important, dar modul în care îl transmiți determină dacă vei obține rezultatele dorite sau nu. Simplu spus, când lumea nu te ia în serios, nu obții rezultatul pe care l-ai sperat. 2) Capul ciocanului produce stricăciuni. Prin faptul că scapă de sub control, el va lovi sau chiar va strica orice întâlnește în cale. Cuvintele rostite la mânie provoacă răni și uneori acele răni pot dura o viață întreagă. Dar iată ce ne sfătuiește apostolul Iacov: „Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.” (Iacov 1:19-20) 3) Repararea ciocanului și-a daunelor poate dura mult timp. În unele cazuri, pur și simplu nu se mai poate repara nimic! Iată câteva versete la care să te gândești, înainte de a-ți descărca nervii: „Lasă mânia, părăsește iuțimea, nu te supăra căci supărarea duce numai la rău.” (Psalmul 37:8); „Înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cinste pentru el să uite greşelile.” (Proverbele 19:11); „Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul nebunilor.” (Eclesiastul 7:9) Așadar, cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: „Nu-ți pierde cumpătul!”

„Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou…” (Ezechiel 36:26)

     Lui Ciprian, un nobil bogat care a trăit în secolul al III-lea, îi plăcea să galopeze prin Cartagina, în trăsura sa de aur, decorată cu nestemate. Purta haine scumpe, bătute cu diamante și pietre prețioase, și ducea o viață de huzur. Într-o scrisoare adresată unuia dintre teologii creștini ai vremii sale, Ciprian spunea că îi este imposibil și de neconceput să-și schimbe viața – viață pe care o trăia de atâta timp. Obiceiurile pătimașe, gusturile și dorințele pe care și le-a dezvoltat, păcatele pe care le-a îngrămădit la pieptul său – cum ar fi putut el să renunțe la toate acestea?! Cum putea el să devină aidoma creștinilor pe care îi vedea? Recunoștea că așa ceva i se părea un lucru de neimaginat. Cu toate acestea, în planul și în harul tainic al lui Dumnezeu, ceea ce părea imposibil a devenit realitate, și Ciprian a fost transformat. Dumnezeu a coborât la el și a luat din pieptul lui Ciprian acea inimă de piatră, punându-i în loc o inimă de carne – o inimă pregătită să-L iubească pe Dumnezeu și să I se închine. Ciprian, care mai târziu a devenit unul dintre marii lideri ai Bisericii primare, a făcut lucruri care înainte păreau pur și simplu imposibile, și greu de crezut. Toate problemele sale au dispărut! „Dar nu-nțeleg cum e cu nașterea din nou!” spui tu. Vestea bună este că nici nu trebuie. Trebuie numai să te încrezi în Hristos, și vei fi născut din nou! Tot felul de oameni – mari și puternici, importanți și de rând, nobili și modești, sălbatici și sofisticați – au experimentat puterea regeneratoare a lui Dumnezeu și s-au bucurat de o viață nouă în Hristos. Așa că și tu poți avea parte de o astfel de experiență!

„…Cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste.” (Proverbele 13:18)

     Încheiem azi miniseria despre blândețe; în al patrulea rând, dovedește blândețe când cineva te mustră, și lasă-te modelat, nu fi ca o stană de piatră. „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie.” (Iacov 1:19) Dacă le faci pe primele două, cel de-al treilea vine în mod natural. Dacă ești grabnic la ascultare și încet la vorbire, vei fi zăbavnic la mânie. „Cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste.” Așa că folosește-ți urechile, mai mult decât gura, și fii dispus să accepți mustrarea. Oamenii înțelepți au o atitudine de genul „învață-mă”, și sunt dispuși să învețe de la ceilalți. Poți învăța de la oricine, dacă știi ce întrebări să pui. Este important să nu încetezi niciodată să-ți pui întrebări, deoarece în clipa în care te-ai oprit din învățat, în viață, ești terminat! Lasă-te modelat, nu te împotrivi! Soților, puteți învăța de la soțiile voastre, sau lucrul acesta vi se pare ca o amenințare?! Când soția ta îți face o sugestie, intri în defensivă și iei fiecare comentariu ca pe un afront? Soțiilor, puteți învăța de la soții voștri? Părinților, puteți învăța de la copiii voștri? Dacă vrei să fii singur în viață, nu-ți recunoaște niciodată greșelile, nu învăța niciodată de la nimeni și nu lăsa pe nimeni să te învețe nimic. Cât timp a trecut de când ai recunoscut în fața soțului sau a soției tale: „Dragă, am greșit, a fost vina mea!”?! Unii nu au spus așa ceva de ani de zile! Biblia spune: „Primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi…” (Iacov 1:21) Când te apropii de Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să te apropii de el cu o atitudine blândă și smerită, și să spui din toată inima: „Doamne, sunt gata să fiu modelat!”

„Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia.” (Proverbele 15:1)

     Reflectăm în aceste zile la blândețe; în al treilea rând, dovedește blândețe atunci când cineva te contrazice, dar fără să amuțești neapărat. Nu vei putea să fii pe placul tuturor. Mereu vei întâlni persoane cărora le place să se certe și să se contrazică. Așa că unii vor comenta tot ce spui. Cum vei reacționa? Unul dintre testele maturității spirituale este modul în care te porți cu cei care nu sunt de acord cu tine. Unii simt nevoia să demoleze pe oricine îi contrazice. Dacă provoci o astfel de persoană sau îi oferi un contra-argument, o nemulțumire sau o critică, ea va răspunde cu un atac direct. Și atunci, ce-i de făcut? Ai trei variante: 1) Te poți retrage plin de teamă. Mulți aleg această cale, pentru că nu și-au dezvoltat abilitatea de a reacționa cu blândețe. Deci, dacă ești o persoană care caută pacea cu orice preț, lucrul acesta va avea un cost pe care trebuie să-l plătești în cele mai importante relații din viața ta. 2) Poți reacționa cu furie. Mânia este adesea un indicator al faptului că te simți nesigur și amenințat de dezaprobarea cuiva. Este un semnal de avertizare care îți spune că ești pe cale să pierzi ceva, cel mai adesea stima de sine. Când devii mânios, de multe ori ajungi să fii sarcastic și să ataci stima de sine a celuilalt. 3) Poți reacționa cu blândețe. „Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia.” Vorbim deci despre un răspuns care necesită un echilibru fin între păstrarea propriei opinii și respectarea dreptului celuilalt la opinie. E nevoie să fii blând, dar fără să renunți la principiile tale. Uneori trebuie să-ți aperi convingerile, alteori însă va trebui să acționezi conform răspunsului la această întrebare: „Ce e mai important pentru mine: relația noastră sau ideea pe care încerc s-o dovedesc?!” Așadar, reacționează cu blândețe întotdeauna!

„Primiţi bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă…” (Romani 14:1)

     Vorbim și azi despre blândețe; în al doilea rând, dovedești blândețe când ești binevoitor, și nu critic, atunci când cineva te supără sau te dezamăgește. Și să știi că Dumnezeu așteaptă asta de la tine! Biblia spune: „Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.” (Galateni 6:1) S-ar putea să spui: „Ispitit, în ce fel?” Ispitit să devii critic, sau „mai sfânt decât sfinții”… Este o reacție greșită, pentru că Biblia ne spune să primim „bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă…” În loc să-i critici greșelile, ești chemat să-l ajuți să-și întărească credința. Practic, te expui atacurilor lui Satan, în propriile tale domenii de slăbiciune, când începi să emiți judecăți referitoare la cineva. Care este reacția ta față de oameni, atunci când viața lor s-a dat peste cap? Spui cuvinte precum: „Ți-am spus eu!”, „Am știut că se va întâmpla așa!”, „Așa-ți trebuie!” sau „Cum ai putut fi așa nesăbuit?!”? Domnul Isus nu a făcut așa ceva! Reacția Lui față de femeia prinsă în adulter a fost plină de compasiune și sensibilitate. A apărat-o în public și i-a restaurat viața privată. A fost binevoitor, nu critic. De ce trebuie să te străduiești să nu fi critic? Pentru că acesta este modul în care S-a purtat Hristos cu tine! „Primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.” (Romani 15:7) Dumnezeu îți suportă multe, nu-i așa? Păi, așa cum El îți suportă lipsa ta de consistență și slăbiciunile tale, și tu poți învăța să rabzi greșelile altora. Ori de câte ori ești ispitit să judeci pe cineva, oprește-te și adu-ți aminte cât de mult te-a iertat Dumnezeu. Cu cât recunoști mai mult harul lui Dumnezeu față de tine, cu atât mai plin de har vei fi față de alții!