„Toate lucrurile îmi sunt îngăduite… dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine”. (1 Corinteni 6:12)

     Apostolul Pavel a spus: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” Dacă îți dorești în mod serios să crești spiritual, fă tot posibilul și spune „nu” în domenii mărunte. Așa vei reuși să spui „nu” atunci când contează cu adevărat! Daniel a început prin a spune „nu” hrănirii din bucatele regelui, iar mai târziu a putut spune „nu” închinării la idolii regelui! Îndreaptă-ți atenția spre domeniile din viața ta în care domnește indisciplina, cele cărora le tot găsești scuze și explicații, și de care tot amâni să te ocupi. Apostolul Pavel și-a măsurat faptele cu această unitate de măsură: „Îmi este de folos? Are potențialul de a pune stăpânire pe mine?” (vezi 1 Corinteni 6:12). Poate crezi că ai dreptul să mănânci o ciocolată sau o cutie de înghețată în fiecare seară. Este permis – dar este oare „de folos”? Nu, mai ales dacă vrei să nu ai artere blocate, să ai o talie suplă, să poți alerga la maraton, sau pur și simplu să ții pasul cu copiii și nepoții tăi. Ai dreptul să-ți cheltuiești banii cum dorești, dar să nu te plângi când vei ajunge îngropat în datorii. Ai dreptul să te uiți la orice (la televizor sau pe Internet), dar expunerea la influențe greșite îți va slăbi inevitabil caracterul, îți va fura stima de sine, și te va face rob. Concluzie: caracterul tău reprezintă suma alegerilor pe care le faci în fiecare zi. Și încă ceva: când vorbim despre înlocuirea obiceiurilor rele cu altele bune, singura persoană care poate face să se întâmple lucrul acesta ești tu! Așadar, evită obiceiurile care te pot înrobi!

„…Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.” (Isaia 43:25)

     Dumnezeu spune în Cuvântul Său: „Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. Adu-Mi aminte, să ne judecăm împreună, vorbeşte tu însuţi, ca să-ţi scoţi dreptatea.” (Isaia 43:25-26) Dacă ai ajuns să te condamni, pentru că ai impresia că păcatele tale sunt prea mari ca să meriți harul lui Dumnezeu, citește din nou aceste versete cu atenție. De ce a spus Dumnezeu că îți va ierta păcatele? „Pentru Mine…” Ce ar trebui să faci tu? „Vorbește tu însuți ca să-ți scoți dreptatea.” De ce îți este atât de greu să accepți iertarea lui Dumnezeu? 1) Pentru că în unele cazuri avem impresia că vom secera ceea ce am semănat; 2) Pentru că am condamnat pe altcineva exact pentru ce am făcut noi înșine; 3) Pentru că avem impresia că lui Dumnezeu Îi face plăcere să ne vadă cum ne îndoim în bătaia vântului, așa că ar trebui să ne gândim de două ori înainte de-a comite același păcat; 4) Pentru că, în copilărie, când nu ascultam de părinți, ei ne privau de anumite privilegii până când dovedeam că suntem ascultători; 5) Pentru că avem impresia că trebuie să merităm harul lui Dumnezeu! Dar când refuzi să te ierți, implicit crezi că fărădelegile tale sunt dincolo de posibilitățile harului lui Dumnezeu. Și acesta e un păcat și mai mare – mândria! Și încă un aspect: când ai mereu „probleme” cu alții, e posibil să cauți pe cineva care să te ofenseze. În felul acesta, poți arăta ce persoană rea este celălalt și poți avea o părere mai bună despre tine însuți. Dar când adopți o atitudine smerită, și te străduiești să te ierți – pentru că știi că Dumnezeu te-a reabilitat – e mai ușor și să ierți greșelile altora!

„…Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.” (Isaia 43:25)

     Dumnezeu spune în Cuvântul Său: „Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. Adu-Mi aminte, să ne judecăm împreună, vorbeşte tu însuţi, ca să-ţi scoţi dreptatea.” (Isaia 43:25-26) Dacă ai ajuns să te condamni, pentru că ai impresia că păcatele tale sunt prea mari ca să meriți harul lui Dumnezeu, citește din nou aceste versete cu atenție. De ce a spus Dumnezeu că îți va ierta păcatele? „Pentru Mine…” Ce ar trebui să faci tu? „Vorbește tu însuți ca să-ți scoți dreptatea.” De ce îți este atât de greu să accepți iertarea lui Dumnezeu? 1) Pentru că în unele cazuri avem impresia că vom secera ceea ce am semănat; 2) Pentru că am condamnat pe altcineva exact pentru ce am făcut noi înșine; 3) Pentru că avem impresia că lui Dumnezeu Îi face plăcere să ne vadă cum ne îndoim în bătaia vântului, așa că ar trebui să ne gândim de două ori înainte de-a comite același păcat; 4) Pentru că, în copilărie, când nu ascultam de părinți, ei ne privau de anumite privilegii până când dovedeam că suntem ascultători; 5) Pentru că avem impresia că trebuie să merităm harul lui Dumnezeu! Dar când refuzi să te ierți, implicit crezi că fărădelegile tale sunt dincolo de posibilitățile harului lui Dumnezeu. Și acesta e un păcat și mai mare – mândria! Și încă un aspect: când ai mereu „probleme” cu alții, e posibil să cauți pe cineva care să te ofenseze. În felul acesta, poți arăta ce persoană rea este celălalt și poți avea o părere mai bună despre tine însuți. Dar când adopți o atitudine smerită, și te străduiești să te ierți – pentru că știi că Dumnezeu te-a reabilitat – e mai ușor și să ierți greșelile altora!

„Cel lacom de câştig îşi tulbură casa…” (Proverbele 15:27)

     Averea lui Jean Paul Getty depășea 4 miliarde de dolari. Era considerat cel mai bogat om din lume. Revista „Los Angeles Times” a publicat următoarele rânduri scrise de Getty: „Nu m-am lăsat niciodată pradă invidiei, în afară de cea pe care o simt pentru cei care au capacitatea de a face ca o căsnicie să funcționeze și să reziste cu bucurie. E o artă pe care nu am fost niciodată capabil s-o stăpânesc. Dosarul meu: cinci căsnicii, cinci divorțuri, cinci eșecuri.” Iar articolul din revistă continua spunând: „Getty s-a referit la amintirile relațiilor sale cu cei cinci fii ai săi ca fiind „dureroase”. O mare parte a durerii sale s-a transmis prin banii săi. Fiul său cel mai prețuit, Timothy, un copil fragil, născut când Getty avea 53 de ani, a murit în 1958 la vârsta de 12 ani, în urma unor complicații chirurgicale, după o viață bolnăvicioasă, petrecută în cea mai mare parte departe de tatăl său, care era mereu plecat cu afaceri. Alți membri ai familiei Getty au avut parte de circumstanțe tragice. Un nepot, pe nume John Paul Getty al III-lea, a fost răpit și s-a cerut o răscumpărare de 17 milioane dolari. Tatăl său a refuzat să plătească și băiatul a fost ținut captiv 5 luni, fiind eliberat doar după ce i s-a tăiat urechea dreaptă și s-au plătit pentru el aproape 3 milioane. Ulterior, acesta a devenit dependent de droguri și alcool și după un atac cerebral a rămas paralizat. Fiul cel mai mare al lui Getty s-a sinucis în împrejurări stranii. Un alt fiu, Gordon Paul Getty, a fost descris ca ducând o viață mizerabilă. Era ridiculizat prin comparație cu tatăl său și a fost cel mai puțin iubit dintre fii. Aceleași neîmpliniri și regrete au însoțit mulți alți membri ai acestei familii nefericite.” Când pui banii pe primul loc și familia pe locul al doilea, nu ești decât un ratat bogat. Așadar, dacă ți-ai sacrificat familia pentru carieră, e timpul să faci schimbări! La ce bun să fii bogat, dacă trăiești cu regretul că ți-ai investit viața în lucruri greșite?!

„Cel lacom de câştig îşi tulbură casa…” (Proverbele 15:27)

     Averea lui Jean Paul Getty depășea 4 miliarde de dolari. Era considerat cel mai bogat om din lume. Revista „Los Angeles Times” a publicat următoarele rânduri scrise de Getty: „Nu m-am lăsat niciodată pradă invidiei, în afară de cea pe care o simt pentru cei care au capacitatea de a face ca o căsnicie să funcționeze și să reziste cu bucurie. E o artă pe care nu am fost niciodată capabil s-o stăpânesc. Dosarul meu: cinci căsnicii, cinci divorțuri, cinci eșecuri.” Iar articolul din revistă continua spunând: „Getty s-a referit la amintirile relațiilor sale cu cei cinci fii ai săi ca fiind „dureroase”. O mare parte a durerii sale s-a transmis prin banii săi. Fiul său cel mai prețuit, Timothy, un copil fragil, născut când Getty avea 53 de ani, a murit în 1958 la vârsta de 12 ani, în urma unor complicații chirurgicale, după o viață bolnăvicioasă, petrecută în cea mai mare parte departe de tatăl său, care era mereu plecat cu afaceri. Alți membri ai familiei Getty au avut parte de circumstanțe tragice. Un nepot, pe nume John Paul Getty al III-lea, a fost răpit și s-a cerut o răscumpărare de 17 milioane dolari. Tatăl său a refuzat să plătească și băiatul a fost ținut captiv 5 luni, fiind eliberat doar după ce i s-a tăiat urechea dreaptă și s-au plătit pentru el aproape 3 milioane. Ulterior, acesta a devenit dependent de droguri și alcool și după un atac cerebral a rămas paralizat. Fiul cel mai mare al lui Getty s-a sinucis în împrejurări stranii. Un alt fiu, Gordon Paul Getty, a fost descris ca ducând o viață mizerabilă. Era ridiculizat prin comparație cu tatăl său și a fost cel mai puțin iubit dintre fii. Aceleași neîmpliniri și regrete au însoțit mulți alți membri ai acestei familii nefericite.” Când pui banii pe primul loc și familia pe locul al doilea, nu ești decât un ratat bogat. Așadar, dacă ți-ai sacrificat familia pentru carieră, e timpul să faci schimbări! La ce bun să fii bogat, dacă trăiești cu regretul că ți-ai investit viața în lucruri greșite?!

„Domnul, Dumnezeul tău… îţi va da putere să le câştigi…” (Deuteronomul 8:18)

     Pe lângă învățătura în ce privește umblarea cu Dumnezeu, o altă lecție importantă pe care le-o poți transmite copiilor tăi este cea legată de gestionarea cu înțelepciune a banilor. Dr. James Merritt scria: „Începem să-i învățăm de mici pe copiii noștri principii și învățături despre sârguință, onestitate și responsabilitate. Vă recomand câteva dintre metodele pe care le-am folosit și noi: 1) Dă-i copilului tău de când este mic, și fără recompensă, sarcini precum: să-și facă patul, să-și strângă jucăriile, să-și facă ordine în cameră. Inspectează-i camera de fiecare dată, încurajându-l cât de mult poți, dar în același timp spunându-i care este standardul de calitate așteptat (pat aranjat, jucăriile la locul lor etc.). Lucrul acesta îl va învăța despre valoarea muncii, despre împlinirea pe care o simțim când lucrul este bine făcut și despre disciplina respectării cerințelor unei persoane cu autoritate. 2) Pe măsură ce copilul crește, alege sarcini mai grele pe care le poate face (lustruirea pantofilor, spălatul mașinii, curățenie cu aspiratorul etc.) și stabilește o recompensă corectă. Lucrul acesta îl va învăța despre valoarea banului și va consolida răsplata lucrului bine făcut. Încă o dată, stabilește un standard clar al calității așteptate și nu-i da plata până când sarcina nu este îndeplinită în totalitate. 3) Nu-i da bani de buzunar și nu-l învăța pe copil să se aștepte să-i primească. În schimb, învață-l că banii se câștigă prin muncă. Nu e greșit să-i dai copilului tău bani din dragoste sau ca o răsplată (de exemplu, pentru note bune), însă copiii trebuie să învețe despre relația dintre munca cinstită și compensația corectă.” Concluzie: acestea sunt principii care îi vor fi de folos copilului tău pentru toată viața!

„Domnul, Dumnezeul tău… îţi va da putere să le câştigi…” (Deuteronomul 8:18)

     Pe lângă învățătura în ce privește umblarea cu Dumnezeu, o altă lecție importantă pe care le-o poți transmite copiilor tăi este cea legată de gestionarea cu înțelepciune a banilor. Dr. James Merritt scria: „Începem să-i învățăm de mici pe copiii noștri principii și învățături despre sârguință, onestitate și responsabilitate. Vă recomand câteva dintre metodele pe care le-am folosit și noi: 1) Dă-i copilului tău de când este mic, și fără recompensă, sarcini precum: să-și facă patul, să-și strângă jucăriile, să-și facă ordine în cameră. Inspectează-i camera de fiecare dată, încurajându-l cât de mult poți, dar în același timp spunându-i care este standardul de calitate așteptat (pat aranjat, jucăriile la locul lor etc.). Lucrul acesta îl va învăța despre valoarea muncii, despre împlinirea pe care o simțim când lucrul este bine făcut și despre disciplina respectării cerințelor unei persoane cu autoritate. 2) Pe măsură ce copilul crește, alege sarcini mai grele pe care le poate face (lustruirea pantofilor, spălatul mașinii, curățenie cu aspiratorul etc.) și stabilește o recompensă corectă. Lucrul acesta îl va învăța despre valoarea banului și va consolida răsplata lucrului bine făcut. Încă o dată, stabilește un standard clar al calității așteptate și nu-i da plata până când sarcina nu este îndeplinită în totalitate. 3) Nu-i da bani de buzunar și nu-l învăța pe copil să se aștepte să-i primească. În schimb, învață-l că banii se câștigă prin muncă. Nu e greșit să-i dai copilului tău bani din dragoste sau ca o răsplată (de exemplu, pentru note bune), însă copiii trebuie să învețe despre relația dintre munca cinstită și compensația corectă.” Concluzie: acestea sunt principii care îi vor fi de folos copilului tău pentru toată viața!

„Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte…” (Proverbele 10:22)

     În Biblie există peste 500 de versete despre rugăciune, și peste 2000 despre gestionarea banilor și a averilor! De ce oare? Deoarece este o chestiune de îmbogățire sau de ruinare! Nu e de mirare că problemele legate de bani sunt adesea citate ca motiv de divorț. Și există un motiv întemeiat: banii și stresul merg deseori mână în mână. Dar Biblia ne spune că „Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte…” Dumnezeu nu numai că Se așteaptă să câștigăm bani, ci atunci când Îl onorăm, El chiar ne ajută să câștigăm mai mult! Dar există modalități corecte și modalități greșite de a-i câștiga. Biblia ne învață că banii trebuie să fie rezultatul muncii. „Cine lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte.” (Proverbele 10:4); „Bogăţia câştigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul, creşte.” (Proverbele 13:11) Dumnezeu se așteaptă ca angajații să dăruiască tot ceea ce au ei mai bun, iar cei aflați în conducere să ofere un salariu pe măsură. Un profit obținut pe căi cinstite și un salariu câștigat cinstit sunt la fel de plăcute înaintea Domnului. Banii trebuie câștigați prin muncă cinstită: „Cine asupreşte pe sărac ca să-şi mărească avuţia, va trebui să dea şi el altuia mai bogat, şi va duce lipsă.” (Proverbele 22:16) Aceasta este o avertizare pentru cei care îi jefuiesc pe alții percepându-le rate și dobânzi exorbitante. Eugene Peterson parafrazează Proverbele 20:10 („Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri sunt o scârbă înaintea Domnului.”) astfel: „Schimbarea etichetelor de preț și decontarea unor cheltuieli pe nedrept sunt două lucruri pe care Dumnezeu le urăște”. Dumnezeu spune limpede: câștigătorii nu trișează niciodată! În plus, El Se va asigura ca înșelătorii să nu câștige niciodată!

„Hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.” (Evrei 5:14)

     În anii 1940, Elveția producea 80% dintre ceasurile din întreaga lume. Apoi, când un inventator și-a prezentat în anii 1960 conceptul unui nou tip de ceas liderilor unei companii elvețiene, aceștia l-au respins. Dar și celelalte companii elvețiene la care s-a dus au făcut la fel. Ei trăiau după filosofia: „Dacă nu s-a stricat, nu-l repara!” Crezând că proiectul său are calități, inventatorul l-a prezentat unei companii din Japonia. Numele acelei companii era Seiko, designul ceasului era digital, și… surpriză: vânzările ceasurilor digitale au întrecut în scurt timp vânzările ceasurilor tradiționale! O decizie bazată pe discernământ poate schimba cursul întregii tale vieți și îi poate binecuvânta și pe alții. Un expert spunea: „Liderii deștepți cred numai jumătate din ceea ce aud. Liderii care au discernământ știu pe care dintre jumătăți s-o creadă!” Iată două lucruri pe care trebuie să le știi despre discernământul dat de Dumnezeu: 1) Este modelat de Sfânta Scriptură. „Oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.” (Evrei 5:13-14); 2) Este cizelat prin utilizare. Cu cât îl folosești mai mult, cu atât mai experimentat devii! Vei face greșeli când vine vorba de exercitarea discernământului? Da, însă asemenea oricărui mușchi, cu cât îl exersezi mai mult, cu atât mai puternic devine. Așa că, roagă-te și cere de la Domnul discernământ!

„Dă… robului Tău o inimă pricepută… să deosebească binele de rău!” (1 Împărați 3:9)

     „La Gabaon, Domnul S-a arătat în vis lui Solomon noaptea, şi Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau.” Solomon a răspuns: „Dă, dar, robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău!”… Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului.” (vezi 1 Împărați 3:5, 9-10) Și Dumnezeu nu doar că i-a dat ce a cerut, ci a adăugat: „Mai mult, îţi voi da şi ce n-ai cerut: bogăţii şi slavă, aşa încât în tot timpul vieţii tale nu va fi nici un împărat ca tine.” (1 Împărați 3:13) Discernământul l-a făcut pe Solomon să fie unul dintre cei mai mari împărați din toate timpurile. Probabil ai auzit expresia: „Fă după cum te îndeamnă cugetul!” Robert Heller, consultant pe probleme de management, adaugă următorul sfat: „Nu ignora instinctul, dar să nu crezi niciodată că doar el este suficient!” Discernământul nu se bazează doar pe intuiție, sau numai pe intelect ori experiență. Autorul cărții Proverbelor a scris: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbele 3:5-6) Există două feluri de discernământ: discernământul natural și discernământul spiritual. Primul te poate dezamăgi, al doilea – niciodată. Când discernământul natural nu te poate ajuta să mai faci vreun pas, discernământul spiritual te ajută să mergi înainte cu credință și încredere. Cum îți vei da seama de diferență? Apostolul Iacov ne-a lăsat scris: „Înţelepciunea care vine de sus este, întâi curată, apoi pașnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică.” (Iacov 3:17) Îți poți imagina cum ar fi să duci o astfel de viață? Dar cu ajutorul lui Dumnezeu este posibil!