„Fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El…” (Coloseni 2:7)

     Apostolul Pavel ne spune cum putem fi roditori: „Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu. Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos… Voi aveţi totul deplin în El…” (Coloseni 2:6-8, 10) Dacă vei vizita vreodată deșertul din Arizona, vei descoperi că este plin de tot felul de plante; contrastele sunt fascinante. Ierburile uscate și fragile sunt purtate de vânt în toate părțile. De ce? Pentru că nu au rădăcini. Prin contrast cu acestea, cactusul saguaro rodește chiar și la temperaturi de 50 de grade Celsius. De ce? Pentru că rădăcinile lui se întind în toate direcțiile pe o rază de 2 m. Trebuie să ai rădăcini spirituale adânci, dacă vrei să reziști în arșița vieții. Oricine poate supraviețui o zi sau două arșiței, dar cum poți face față perioadelor prelungite de stres, durere, lipsuri, boală și împotrivire? Unde și în cine ți-ai înrădăcinat viața, de-acolo îți vei extrage puterea! Psalmistul scrie (Psalmul 1:1-4): „Ferice de omul care… își găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit. Nu tot aşa este cu cei răi, ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.” Doamne, ajută-ne să rămânem adânc înrădăcinați în Tine!

„…Rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina.” (Proverbele 12:3)

     Pentru a fi roditor trebuie să dezvolți rădăcini spirituale adânci. „Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme, şi nu încetează să aducă roadă.” (Ieremia 17:7-8). Aceste versete ne oferă motivul pentru care avem nevoie de rădăcini adânci: ca să reușim în vremuri grele – pe arșiță sau secetă. Înțeleptul Solomon a spus: „Omul nu se întăreşte prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina.” (Proverbele 12:3) În perioadele de necaz care năvălesc peste viața ta descoperi în ce te-ai înrădăcinat: în puterea lui Dumnezeu, sau pur și simplu în propria ta putere. Când Biblia vorbește despre „căldură”, se referă la furtunile și greutățile vieții. Și când vorbește despre „secetă”, se referă la vremurile de criză și de lipsuri. Care este răspunsul? „Să-ți întinzi rădăcinile spre râu”. Care este rezultatul? „Nu încetezi să aduci roadă”. Datorită rădăcinilor, uriașii arbori de sequoia din nordul Californiei pot rezista incendiilor forestiere. Dacă am măsura rădăcinile unui stejar mare, am constata că ele se întind pe sute de metri. De aceea ei sunt neclintiți în furtunile vieții. Apostolul Pavel se roagă: „…îmi plec genunchii… și-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste… să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:14-17, 19) Să spunem așadar fiecare: „Amin! Așa te rog, Doamne, să faci și-n viața mea!”

„…Eu v-am ales pe voi… să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână…” (Ioan 15:16)

     Când Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Eu v-am ales… şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână”, El a transmis de fapt mesajul: „Trăiți-vă viața într-o continuă căutare a lucrurilor care au semnificație și valoare veșnică!” La ce se referă, ce denumește El „roadă”? Ceea ce specifică și Scriptura: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândețea, înfrânarea poftelor.” (Galateni 5:22-23). Aceste nouă calități descriu singura viață care merită trăită. Din fericire, nu suntem lăsați să producem aceste roduri prin eforturi proprii. Firește, ai putea să încerci – de exemplu: să stai în picioare prin forțe proprii! Dar Domnul Isus a zis: „Eu sunt adevărata viţă, şi Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţă, ca să aducă şi mai multă roadă… Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce roadă, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:1-2, 4-5) Cui Se adresează Domnul? Ucenicilor, credincioșilor: „Orice mlădiţă, care este în Mine…” (vers. 2) Cine este vierul? „Tatăl Meu este vierul.” (vers. 1) Care este scopul Său? Ca voi să aduceți „roadă… multă roadă… și mai multă roadă…” (cum reiese din primele versete). Care este secretul rodirii? Legătura constantă și profundă cu Domnul Isus! „Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă.” (vers. 5) Așadar, dacă vrei să fii roditor, apropie-te tot mai mult (nu doar azi) de Dumnezeu!

„…Voi turna Duhul Meu…” (Ioel 2:29)

     Biblia ne spune că Dumnezeu a vorbit prin profetul Ioel anunțând că „bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea…” (Ioel 2:28-29) Indiferent de vârstă sau gen, Dumnezeu are pentru tine o viziune pe care dorește s-o împlinești. Și uneori nu înțelegi, pentru că nu te simți pregătit. În musicalul „Omul din La Mancha”, există o scenă în care Don Quijote și slujitorul său se uită la un han dărăpănat. Don Quijote își descrie viziunea spunând că vede un han cu turnuri și porți magnifice, iar slujitorul său încearcă din răsputeri să vadă aceeași imagine, însă tot ceea ce poate vedea sunt niște ruine. Și când încearcă să le descrie, Quijote spune: „Oprește-te! Nu voi lăsa ca realitatea ta să se amestece cu viziunea mea!” Majoritatea marilor realizări încep sub forma unei viziuni în inima cuiva. Și de multe ori, lumea încearcă să convingă acea persoană că viziunea este irealizabilă, sau că respectivul nu se va ridica la înălțimea ei. Deseori asta confirmă cele mai adânci temeri ale vizionarului referitoare la abilitățile sale. Acesta este punctul crucial! Dacă îți poți ignora criticii și dacă te poți ridica deasupra fricilor tale, Dumnezeu te va ajuta să împlinești viziunea pe care ți-a dat-o. Însă nu uita, chiar dacă ai primit viziunea într-o secundă, poate dura o viață întreagă s-o împlinești. Profetul (Habacuc 2:3) spune: „este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă… dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” Visul dat de Dumnezeu sfidează de multe ori realitatea, deci dacă ai o viziune, caută susținători, nu critici. Iar când cineva îți împărtășește ție viziunea pe care o are, fii pentru el un susținător entuziast!

„Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?” (Geneza 3:9)

     Când nu ai o părere prea bună despre tine însuți, vei ajunge să te folosești de muncă, mâncare, relații, bani, ori substanțe care modifică starea de spirit pentru a ridica un zid și a-i împiedica pe oameni să se apropie de tine. Însă relațiile de durată se pot clădi numai când nu te mai ascunzi, când devii transparent față de ceilalți. O altă tactică de a te ascunde este focalizarea asupra altora, și analizându-i: „Cum de ea și-a cumpărat o casă nouă, iar eu nu?” sau „De ce a primit el postul, și nu eu?” Felul acesta de gândire te face doar să te simți nefericit. Dar mai rea decât prefăcătoria înaintea oamenilor este prefăcătoria înaintea lui Dumnezeu. Când Dumnezeu l-a întrebat pe Adam „Unde ești?”, El știa deja răspunsul. Atunci, de ce l-a mai întrebat? Pentru că dorea ca Adam să își dea seama unde este și ce a devenit. Eric Hoffer, un filosof american și autorul cărții „Adevăratul credincios”, a spus: „Cel mai tare mințim când ne mințim pe noi înșine!” Până nu te confrunți cu adevărul despre tine însuți, ți se va părea greu să discuți cu Dumnezeu. Te vei simți singur și înstrăinat. Te vei lupta să-i privești pe oameni în ochi, ca să nu vadă sau să nu-și dea seama cine ești tu cu adevărat. Ce trebuie să faci? Să ieși din ascunzătoare, să te pleci pe genunchi și să te rogi (în acord cu Filipeni 2:13): „Tată, știu că mă iubești. Nimic nu poate schimba lucrul acesta și nu îmi poate fura bucuria – decât propriile mele îndoieli și refuzul de a crede. Tu m-ai iubit înainte de a mă naște, m-ai întocmit conform planului Tău, m-ai răscumpărat, mi-ai dăruit un scop nou în lume și lucrezi zi de zi ca să mă transformi într-un om după placul Tău!” Amin? Așadar, nu mai trebuie să te ascunzi!

„Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?” (Geneza 3:9)

     Când nu ai o părere prea bună despre tine însuți, vei ajunge să te folosești de muncă, mâncare, relații, bani, ori substanțe care modifică starea de spirit pentru a ridica un zid și a-i împiedica pe oameni să se apropie de tine. Însă relațiile de durată se pot clădi numai când nu te mai ascunzi, când devii transparent față de ceilalți. O altă tactică de a te ascunde este focalizarea asupra altora, și analizându-i: „Cum de ea și-a cumpărat o casă nouă, iar eu nu?” sau „De ce a primit el postul, și nu eu?” Felul acesta de gândire te face doar să te simți nefericit. Dar mai rea decât prefăcătoria înaintea oamenilor este prefăcătoria înaintea lui Dumnezeu. Când Dumnezeu l-a întrebat pe Adam „Unde ești?”, El știa deja răspunsul. Atunci, de ce l-a mai întrebat? Pentru că dorea ca Adam să își dea seama unde este și ce a devenit. Eric Hoffer, un filosof american și autorul cărții „Adevăratul credincios”, a spus: „Cel mai tare mințim când ne mințim pe noi înșine!” Până nu te confrunți cu adevărul despre tine însuți, ți se va părea greu să discuți cu Dumnezeu. Te vei simți singur și înstrăinat. Te vei lupta să-i privești pe oameni în ochi, ca să nu vadă sau să nu-și dea seama cine ești tu cu adevărat. Ce trebuie să faci? Să ieși din ascunzătoare, să te pleci pe genunchi și să te rogi (în acord cu Filipeni 2:13): „Tată, știu că mă iubești. Nimic nu poate schimba lucrul acesta și nu îmi poate fura bucuria – decât propriile mele îndoieli și refuzul de a crede. Tu m-ai iubit înainte de a mă naște, m-ai întocmit conform planului Tău, m-ai răscumpărat, mi-ai dăruit un scop nou în lume și lucrezi zi de zi ca să mă transformi într-un om după placul Tău!” Amin? Așadar, nu mai trebuie să te ascunzi!

„Domnul, Dumnezeul tău, îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale, şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău…” (Deuteronomul 30:6)

     Nou-născuții băieți din Israel erau supuși în ziua a opta ritualului circumciziei. Lucrul acesta însemna că intrau într-un legământ cu Dumnezeu, în care El promitea să-i protejeze, să-i călăuzească și să-i binecuvânteze. În Noul Testament, apostolul Pavel spiritualizează acest ritual, când afirmă: „Tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh…” (Romani 2:29) Înțeleasă spiritual, tăierea împrejur înseamnă „a tăia” orice lucru care promovează și produce în noi porniri și fapte greșite. Domnul Isus a spus că „cei cu inima curată… Îl vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:8) Când inima ta este curată, Îl vei putea vedea pe Dumnezeu acolo unde ceilalți nu-L văd, și vei auzi vocea Lui când alții n-o vor auzi. Cuvântul „curat” se poate traduce prin „necontaminat.” Este diferența dintre un râu curat și unul poluat. Înseamnă că gândirea ta egoistă este abandonată și firea ta pământească este răstignită. Diferența dintre iertare și curățare este diferența dintre a tăia o plantă de la rădăcină și a o smulge din rădăcină. Iertarea are de-a face cu rezultatele păcatului – care este ușor de identificat. Însă curățarea are de-a face cu originea păcatului – și nu este așa de ușor de identificat, deoarece are de-a face cu trăsăturile firești și cu defectele de caracter. Iertarea vine odată cu mărturisirea, însă curățarea vine prin umblarea în lumină. Biblia ne asigură că „dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină… sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” (1 Ioan 1:7) Îi ceri cumva lui Dumnezeu la nesfârșit să-ți ierte același păcat? Asta se întâmplă pentru că trebuie să experimentezi adevărata curățare. Inima ta trebuie tăiată împrejur, iar lucrul acesta este realizat de Duhul Sfânt!

„Domnul, Dumnezeul tău, îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale, şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău…” (Deuteronomul 30:6)

     Nou-născuții băieți din Israel erau supuși în ziua a opta ritualului circumciziei. Lucrul acesta însemna că intrau într-un legământ cu Dumnezeu, în care El promitea să-i protejeze, să-i călăuzească și să-i binecuvânteze. În Noul Testament, apostolul Pavel spiritualizează acest ritual, când afirmă: „Tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh…” (Romani 2:29) Înțeleasă spiritual, tăierea împrejur înseamnă „a tăia” orice lucru care promovează și produce în noi porniri și fapte greșite. Domnul Isus a spus că „cei cu inima curată… Îl vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:8) Când inima ta este curată, Îl vei putea vedea pe Dumnezeu acolo unde ceilalți nu-L văd, și vei auzi vocea Lui când alții n-o vor auzi. Cuvântul „curat” se poate traduce prin „necontaminat.” Este diferența dintre un râu curat și unul poluat. Înseamnă că gândirea ta egoistă este abandonată și firea ta pământească este răstignită. Diferența dintre iertare și curățare este diferența dintre a tăia o plantă de la rădăcină și a o smulge din rădăcină. Iertarea are de-a face cu rezultatele păcatului – care este ușor de identificat. Însă curățarea are de-a face cu originea păcatului – și nu este așa de ușor de identificat, deoarece are de-a face cu trăsăturile firești și cu defectele de caracter. Iertarea vine odată cu mărturisirea, însă curățarea vine prin umblarea în lumină. Biblia ne asigură că „dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină… sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” (1 Ioan 1:7) Îi ceri cumva lui Dumnezeu la nesfârșit să-ți ierte același păcat? Asta se întâmplă pentru că trebuie să experimentezi adevărata curățare. Inima ta trebuie tăiată împrejur, iar lucrul acesta este realizat de Duhul Sfânt!

„Toate lucrurile îmi sunt îngăduite… dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine”. (1 Corinteni 6:12)

     Apostolul Pavel a spus: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” Dacă îți dorești în mod serios să crești spiritual, fă tot posibilul și spune „nu” în domenii mărunte. Așa vei reuși să spui „nu” atunci când contează cu adevărat! Daniel a început prin a spune „nu” hrănirii din bucatele regelui, iar mai târziu a putut spune „nu” închinării la idolii regelui! Îndreaptă-ți atenția spre domeniile din viața ta în care domnește indisciplina, cele cărora le tot găsești scuze și explicații, și de care tot amâni să te ocupi. Apostolul Pavel și-a măsurat faptele cu această unitate de măsură: „Îmi este de folos? Are potențialul de a pune stăpânire pe mine?” (vezi 1 Corinteni 6:12). Poate crezi că ai dreptul să mănânci o ciocolată sau o cutie de înghețată în fiecare seară. Este permis – dar este oare „de folos”? Nu, mai ales dacă vrei să nu ai artere blocate, să ai o talie suplă, să poți alerga la maraton, sau pur și simplu să ții pasul cu copiii și nepoții tăi. Ai dreptul să-ți cheltuiești banii cum dorești, dar să nu te plângi când vei ajunge îngropat în datorii. Ai dreptul să te uiți la orice (la televizor sau pe Internet), dar expunerea la influențe greșite îți va slăbi inevitabil caracterul, îți va fura stima de sine, și te va face rob. Concluzie: caracterul tău reprezintă suma alegerilor pe care le faci în fiecare zi. Și încă ceva: când vorbim despre înlocuirea obiceiurilor rele cu altele bune, singura persoană care poate face să se întâmple lucrul acesta ești tu! Așadar, evită obiceiurile care te pot înrobi!

„Toate lucrurile îmi sunt îngăduite… dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine”. (1 Corinteni 6:12)

     Apostolul Pavel a spus: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” Dacă îți dorești în mod serios să crești spiritual, fă tot posibilul și spune „nu” în domenii mărunte. Așa vei reuși să spui „nu” atunci când contează cu adevărat! Daniel a început prin a spune „nu” hrănirii din bucatele regelui, iar mai târziu a putut spune „nu” închinării la idolii regelui! Îndreaptă-ți atenția spre domeniile din viața ta în care domnește indisciplina, cele cărora le tot găsești scuze și explicații, și de care tot amâni să te ocupi. Apostolul Pavel și-a măsurat faptele cu această unitate de măsură: „Îmi este de folos? Are potențialul de a pune stăpânire pe mine?” (vezi 1 Corinteni 6:12). Poate crezi că ai dreptul să mănânci o ciocolată sau o cutie de înghețată în fiecare seară. Este permis – dar este oare „de folos”? Nu, mai ales dacă vrei să nu ai artere blocate, să ai o talie suplă, să poți alerga la maraton, sau pur și simplu să ții pasul cu copiii și nepoții tăi. Ai dreptul să-ți cheltuiești banii cum dorești, dar să nu te plângi când vei ajunge îngropat în datorii. Ai dreptul să te uiți la orice (la televizor sau pe Internet), dar expunerea la influențe greșite îți va slăbi inevitabil caracterul, îți va fura stima de sine, și te va face rob. Concluzie: caracterul tău reprezintă suma alegerilor pe care le faci în fiecare zi. Și încă ceva: când vorbim despre înlocuirea obiceiurilor rele cu altele bune, singura persoană care poate face să se întâmple lucrul acesta ești tu! Așadar, evită obiceiurile care te pot înrobi!