„Acest soi de draci”, le-a zis El, „nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.” (Marcu 9:29)

     Te confrunți cumva cu o problemă pe care „doar rugăciunea” nu a rezolvat-o încă? Ai o persoană dragă ce este înrobită de droguri, alcool sau alte puteri distrugătoare? Încearcă rugăciunea și postul. Uneori lupta spirituală în care te afli este atât de intensă, încât e nevoie de negarea nevoilor legitime ale trupului tău, și de zidirea credinței prin rugăciune și post – ca să poți avea izbândă. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu” (Ioan 14:12)… și totuși, când ucenicii s-au confruntat cu un băiat posedat de demoni, cu tendințe de auto-distrugere, ei au fost dezamăgiți – pentru că s-au rugat, și nu s-a întâmplat nimic. Și când L-au întrebat pe Domnul Isus de ce, El le-a spus: „Acest soi de draci… nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.” Când poporul iudeu a fost amenințat cu anihilarea, numai împăratul putea să-i salveze. Așa că Estera a spus: „Du-te, strânge pe toţi iudeii… şi postiţi pentru mine… Şi eu voi posti odată cu slujnicele mele, apoi voi intra la împărat…” (Estera 4:16). Drept rezultat, Haman, care a complotat pentru distrugerea lor, a fost omorât și întregul popor iudeu a fost salvat. Sunt momente în viață când trebuie să spui „nu” nevoilor tale fizice, ca să te poți concentra asupra celor spirituale. Postul îți ascute concentrarea în rugăciune, îți întărește credința, te pregătește să faci față provocărilor și aduce rezultate miraculoase. Postul înseamnă să fii neclintit în căutarea ta după ajutorul lui Dumnezeu – și produce rezultate extraordinare. Așadar, încearcă… și vei vedea!

„Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:8).

     Dacă sentimentul tău de bine vine dintr-o altă sursă decât Dumnezeu, probabil că te vei lupta mereu cu nesiguranța. De aceea apostolul Pavel a scris: „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.” Câtă vreme te încrezi în tine însuți sau în alții, te vei lupta cu incertitudinea și cu îndoiala de sine. Dar când începi să te încrezi în Dumnezeu – în ceea ce poate El să facă în tine, cu tine, prin tine și pentru tine – începi să ai o altă părere despre tine. Nesiguranța îți distruge stima de sine, făcându-te să te simți nepregătit și lipsit de merite. Și partea cea mai rea este că adesea lucrul acesta înseamnă că nu poți fi instruit, nu poți accepta critica onestă și astfel nu poți crește. Lucrul de care ai nevoie cel mai mult – un impuls bun – devine ultimul lucru pe care ești dispus să-l accepți pentru că îți este teamă ca lumea să nu afle că nu ești perfect. În consecință, ți se pare greu să faci față provocărilor și să profiți de ocaziile care îți ies în cale. În adâncul tău te simți incompetent, neacceptat, neaprobat și respins. Pe scurt: nesiguranța este ceva din lăuntrul tău! Având lucrul acesta în minte, uită-te în mod sincer la viața ta prezentă. Nu-ți fie teamă, nimeni nu te vede! Singura persoană care va beneficia de pe urma acestui fapt ești tu. Apoi, întoarce-te la Dumnezeu și spune: „Doamne, tot ceea ce am nevoie pentru a avea izbândă în viață – am în Tine!”

„…Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou…” (2 Corinteni 3:5-6).

     Nesiguranța te poate pune pe tușă. Când ai impresia că nu ești calificat și demn de succes, îndoiala de sine te poate face să ai un comportament care îți sabotează șansele de a avea succes. Adevărul este că e imposibil să trăiești o perioadă îndelungată la un nivel care nu este în acord cu modul în care te vezi pe tine însuți. Și una dintre cele mai mari probleme cu nesiguranța constă în faptul că ți-e aproape imposibil s-o depistezi, așa că nu te confrunți cu ea și nu o poți învinge. De ce este așa? Deoarece îți este teamă că recunoașterea vulnerabilității te va face să pari o persoană slabă în ochii altora, le va da putere și imbold criticilor tăi și le va oferi un avantaj celor care se află în competiție cu tine. Nesiguranța te face să-i ții pe ceilalți la distanță. Înseamnă să trăiești fără sfatul și sprijinul persoanelor care te-ar putea ajuta să reușești. Concluzie: nu reușești să ai încredere în alții pentru că nu reușești să ai încredere în tine însuți! Nu e un fenomen nou. În Vechiul Testament, Țofar i-a spus lui Iov: „În mijlocul belşugului va fi în nevoie…” (Iov 20:22). Să reținem cuvântul „nevoie” și apoi să ne gândim la cuvântul „stres”. Nesiguranța ta îți va șopti: „Dacă lumea m-ar cunoaște cu adevărat, nu m-ar iubi, nu m-ar respecta, nu m-ar urma, nu m-ar invita și nu ar investi în mine!” Așadar, unde găsim răspunsul? În Cuvântul lui Dumnezeu! Apostolul Pavel scrie: „Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou.” Primul pas pe care îl ai de făcut pentru a învinge nesiguranța este să-ți găsești valoarea proprie în Dumnezeu și să înveți să te vezi prin ochii Săi. Lucrul acesta îl vei putea face numai stând cu El în rugăciune și citind Cuvântul Său în fiecare zi.

„Preaiubiților… dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu”. (1 Ioan 4:7)

     Când ne uităm la celebrități și le vedem cum trec de la o căsnicie la alta ori sar dintr-o relație în alta, asta trebuie să ne facă să înțelegem că poți avea carismă fără să ai caracter, poți avea talent fără să fii o persoană de încredere, și poți avea competență dar fără să ai răbdare. O caricatură dintr-o revistă arăta o pereche stând în fața preotului la ceremonia de nuntă. Preotul, uitându-se la mireasă, spunea: „Răspunsul corect este „Da”, nu „Merită să încerc”! Dragostea – în căsnicie și în orice altă relație – necesită lepădare de sine și dedicare din partea noastră. Și contrar opiniei publice, ea nu vine ușor sau în mod natural. Dragostea înseamnă să-l pui pe celălalt pe primul plan și să te jertfești. Adevărul este că toți suntem egoiști; în firea noastră pământească, puțin ne pasă să ne sacrificăm pentru alții dacă nu suntem foarte motivați și bine răsplătiți. De aceea Biblia ne învață că unul dintre secretele unei relații profunde cu soțul sau soția ta este să ai o relație profundă cu Dumnezeu. Apostolul Ioan scrie: „dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:7-8). Și dacă te rogi lui Dumnezeu, El îți va turna acest fel de dragoste în inimă. Iată cum o va face: „dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.” (Romani 5:5). Acest fel de dragoste crește pe măsură ce ne maturizăm. Se dezvoltă în timp ce-o alimentăm. Crește câtă vreme persistăm în ea. Concluzie: aceasta este dragostea plină de răbdare!

„Ce spune Domnul meu robului Său?” (Iosua 5:14)

     În Noul Testament, Dumnezeu a scos în evidență lucruri diferite pentru fiecare dintre cele șapte biserici din Apocalipsa. De ce? Pentru că fiecare avea o misiune diferită și se confrunta cu provocări diferite. E înțelept să citești cărți bune și să asculți mentori și învățători buni, însă nu presupune că ce le-a spus Dumnezeu lor îți spune și ție. Sunt momente în care trebuie să auzi tu însuți vocea lui Dumnezeu. Poți adopta anumite principii, dar trebuie să obții planul tău de la Dumnezeu. De aceea, uneori mesajul lui Dumnezeu nu ajunge cu ușurință la predicatori. Când le vorbește în mod personal, ei pun o introducere, trei puncte și o concluzie – și le predică altora! Ca lider spiritual, există o altă capcană: să încerci să primești un cuvânt pentru alții pentru că întâmplător aceștia te deranjează! Lasă-L pe Dumnezeu să-i îndrepte, și tu stai acolo unde îți este locul! Apostolul Pavel a scris: „Noi însă nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor pe care le-a însemnat Dumnezeu câmpului nostru ca să ajungem până la voi.” (2 Corinteni 10:13). Autoritatea și ungerea ta sunt în legătură directă cu faptul de a te afla acolo unde dorește Dumnezeu să fii, și de a face ce dorește El să faci. Când ești mânat de eul tău sau de așteptările celorlalți sau de un plan pe care Dumnezeu l-a dat altcuiva, ești sortit eșecului. Tu trebuie să auzi singur vocea lui Dumnezeu. Dacă ești desemnat, ești limitat! Nu poți merge unde dorești și să faci ce dorești… așa că roagă-L pe Dumnezeu să-ți încununeze eforturile cu succes. Dacă te afli în locul nepotrivit, făcând lucruri nepotrivite, nu lăsa mândria să te țină acolo. Roagă-te: „Ce spune Domnul meu robului Său?” Apoi, pune în practică!

„Să nu lăsăm pe Satana… căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” (2 Corinteni 2:11)

     Unul dintre planurile preferate ale lui Satan este să ne facă să folosim lucruri legitime într-un mod nelegitim. În timpul ispitirilor din pustie, el a încercat să profite de foamea pe care o simțea Hristos, și I-a spus: „porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini” (Matei 4:3). Însă Domnul Isus cunoștea Sfintele Scripturi, așa că a răspuns: „Este scris: ‘Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4:4). Dacă Domnul Isus ar fi cedat pornirilor omenești, ar fi împlinit planurile lui Satan – și ar fi pierdut dreptul asupra lucrurilor cerești ale Tatălui Său care aveau să vină. Noi avem nevoie de bani, dar Satan ne va ispiti să trișăm în privința taxelor, să nu dăm restul cuvenit cumpărătorilor, să ne facem treaba de mântuială la locul de muncă sau să amânăm dărnicia. Noi am fost creați cu nevoia de a sta în compania cuiva și de fi împliniți în privința relațiilor intime. Dar Satan ne va ispiti să ne împlinim aceste nevoi prin relații nelegitime, sau prin capcana pornografiei online… Toți ne dorim să avem succes pe plan profesional. Dar Satan ne va ispiti să-l dobândim prin minciună, manipulare sau prin stingerea luminii altuia pentru ca numai a noastră să strălucească! Unul dintre cele mai vechi planuri ale sale este să ne facă să fim confuzi cu privire la valori, așa încât binele să pară a fi rău și răul să pară a fi bine. Care este răspunsul? Apostolul Pavel spune: „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Efeseni 6:11). Există o singură cale de a-l demasca pe Satan și de a ține piept împotriva uneltirilor lui, și anume: o umblare profundă cu Dumnezeu, studierea zilnică a Scripturii și o viață de rugăciune consistentă. În felul acesta îți păzești mintea, gura și caracterul!

„…În toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi…” (Evrei 4:15).

     Ești dezamăgit de oameni? Domnul Isus înțelege, pentru că la analiza finală, cei pe care El i-a iubit și pe care a contat – L-au dezamăgit! Iuda, vistiernicul, L-a vândut și apoi a pecetluit afacerea cu un sărut. Chiar și în cel mai întunecat ceas în Ghetsimani, cei mai apropiați ucenici ai Săi, Petru, Iacov și Ioan nu au putut sta treji ca să se roage cu El timp de o oră (vezi Matei 26:40). Te-ai săturat de atâtea cerințe? Domnul Isus înțelege. „Atunci au venit la El multe noroade, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi. I-au pus la picioarele Lui şi El i-a tămăduit” (Matei 15:30). Tu spui: „Dar dacă Isus era Dumnezeu, cum a putut să obosească?” Pentru că El era și Dumnezeu și om. El a trebuit să fie Dumnezeu pentru a ne mântui, și om pentru a putea muri pentru noi. „Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.” (Ioan 4:6). Ai fost cumva acuzat pe nedrept? Domnul Isus înțelege. Lumea L-a acuzat că este „băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor” (Matei 11:19). Până în momentul morții, ei tot „căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî.” (Matei 26:59). Și Domnul Isus a spus: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său.” (Ioan 15:20). Când te-ai hotărât să-L urmezi pe Isus, te înrolezi la o viață de progres… și de împotrivire! De ce a trecut Isus prin aceste lucruri? „Prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi” (Evrei 2:18). El a umblat pe calea pe care mergi tu astăzi, ca tu să poți apela la El știind că El înțelege și că poate să te ajute!

„…În toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi…” (Evrei 4:15).

     Domnul înțelege prin ce treci, pentru că și El a trecut pe unde ești tu acum. Biblia spune: „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:15-16). Asta înseamnă că: 1) Domnul Isus înțelege problemele tale de familie. Și El a avut o familie. Și familia Lui a ajuns să afirme despre El că: „Şi-a ieşit din minţi.” (Marcu 3:21). 2) Domnul Isus înțelege când te simți copleșit: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau şi se duceau şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.” (Marcu 6:31). Domnul Isus nu a trebuit numai să se confrunte cu presiuni în lucrare, ci a trebuit să organizeze, să instruiască și să-și mustre propriii ucenici, un grup de pescari needucați, un bigot și un vameș disprețuit de toți. 3) Domnul Isus înțelege când te simți respins. Oamenii din orășelul în care a crescut nu L-au apreciat: „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.” (Ioan 1:11). Când Filip a spus: „Noi am găsit pe Acela despre care au scris Moise, în Lege, şi prooroci: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif. Natanael i-a zis: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?” (Ioan 1:45-46). Iar arborele genealogic al lui Isus nu Îi dădea prea multe motive de mândrie: Rahav a fost o prostituată, Iacov a fost un înșelător, David a săvârșit adulter și crimă – asta, ca să numim doar pe câțiva… Da, Domnul Isus înțelege. El știe unde ai ajuns astăzi și El poate să te ajute. Așa că, vorbește cu El!

„Iar voi… umblaţi în lumina focului vostru și în tăciunii pe care i-ați aprins…” (Isaia 50:11)

     Când întunericul în care te afli este îngăduit de Dumnezeu, nu încerca să-ți creezi propria lumină. Avraam a decis să-și aprindă propriul foc când promisiunea lui Dumnezeu de a-i da un moștenitor nu s-a materializat suficient de repede. Sătul să mai aștepte, s-a hotărât să acționeze – devenind tatăl lui Ismael și a ajuns să creeze probleme care durează și vor dura generații la rând! Dumnezeu promisese să elibereze Israelul, dar Moise și-a luat asupra sa sarcina de a face lucrurile așa cum credea el de cuviință. Prin urmare, a ucis un sclav egiptean și a petrecut următorii 40 de ani în pustie (vezi Exodul 2:11-15). Petru a promis că-L va urma pe Hristos în închisoare și până la moarte (vezi Luca 22:33), dar pentru că nu a așteptat instrucțiuni, a bravat și a retezat urechea unui om nevinovat. Când te afli în întuneric datorită planului divin, nu trebuie să te temi – Dumnezeu te va scăpa! De unde atâta siguranță? Pentru că Biblia ne oferă mari promisiuni: „Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric” (Psalmul 112:4) sau „Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia.” (Psalmul 30:5). Cele 40 de zile pe care le-a petrecut Moise singur pe munte, timpul petrecut de Ilie pe Muntele Horeb, și anii în care a stat apostolul Pavel în deșertul Arabiei nu au fost experiențe pierdute; ele au făcut parte din planul lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneţi la lumină” (Matei 10:27). Să observăm două lucruri în acest verset: 1) În cele mai rele clipe ale tale, Dumnezeu îți descoperă cele mai frumoase perspective. 2) Lumea te va asculta, pentru că ți-ai câștigat „dreptul de a vorbi.” Așa că stai liniștit și lasă-L pe Dumnezeu să te învețe lucruri care pot fi învățate numai în „nocturnele” vieții!

„Îţi voi da vistierii ascunse, bogăţii îngropate… Eu… Domnul care te chem pe nume…” (Isaia 45:3)

     Uneori Dumnezeu nu ne spune de ce se întâmplă anumite lucruri, pentru că El dorește să știm în Cine ne-am pus încrederea! În Psalmul 23, David începe prin a vorbi despre Dumnezeu: „Domnul este Păstorul meu”… și ajunge să vorbească cu El: „Tu ești cu mine.” Ce s-a întâmplat pe parcurs? David a învățat că indiferent cât de întuneric este pe drum, Domnul este alături de noi ca să ne conducă. El a descoperit că e mai bine să treci prin vale cu Dumnezeu, decât să stai pe vârf de munte singur. Dumnezeu nu ne luminează mereu cărarea, însă El promite: „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine şi râurile nu te vor îneca” (Isaia 43:2). Când ai impresia că mai jos de atât nu se poate, sau că te-ai afundat până peste cap, invocă această promisiune a Lui! Iov a avut multe întrebări fără răspuns, dar când a început să înțeleagă diferența dintre rațiune și relație, el i-a mărturisit lui Dumnezeu: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut” (Iov 42:5). Când nu găsești nicio explicație, nu presupune că întunericul este întotdeauna lucrarea diavolului. Uneori, e unul dintre cele mai bune instrumente prin care Dumnezeu te învață. „Într-a patra strajă din noapte, a mers la ei umblând pe mare… Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă şi au ţipat, pentru că toţi L-au văzut şi s-au înspăimântat… Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriți.” (Marcu 6:48-51) Ajungi să-L cunoști pe Domnul atunci când treci cu El prin furtuni. Psalmistul a spus: „nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine, ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunericul ca lumina.” (Psalmul 139:12). Așadar, în loc să fugi de problemele tale, mai bine roagă-L pe Dumnezeu să-ți dezvolte acea „vedere nocturnă” și să-ți arate „vistierii ascunse și bogăţii îngropate”!